Marcel Ciolacu: Nu sunt un mare fan al alegerilor anticipate, dar dacă nu se doreşte rotaţia premierilor, atunci cred că aceea ar fi direcţia (news.ro)
Baronul Münchhausen de Cotroceni
Motto: „Într-o bună dimineaţă, când Gregor Samsa se trezi în patul lui, după o noapte de vise zbuciumate, se pomeni metamorfozat într-o gânganie înspăimântătoare.” - Franz Kafka, Metamorfoza
Știam cu toții că președintele haștagiștilor „se numără printre oamenii aceia cu inimă rece la care și surâsul seamănă cu o sticlire de gheață” Citiți tot articolul
Pandemie, pandresură…
„Aproape de cheiul de debarcare se zăreau doi copaci înalți, cu frunze răzlețe, profilați pe înaltul cerului și încărcați cu nenumărați ciorchini respingători de lilieci adormiți. Soarele apunea. Odată cu lumina care pălea, liliecii începeau să freamăte. Ceea ce păruse a fi o legumă s-a desfăcut și și-a întins încet o aripă ca din piele. A urmat o fluturare bruscă, o agitație de crenguțe și două dintre acele fructe negre și pendulânde s-au apropiat și au început să facă dragoste, cu capul în jos” Citiți tot articolul
Justiția sub „starea de alertă”
„Vom avea parte azi de o temperatură modestă”, o aud pe fătuca siliconată și calpă care prezintă știrile meteo. „Temperatură modestă”, ptiu, drace, ce o mai însemna și asta ? Închid izbăvitor televizorul și ies din casă, grijuliu să păstrez distanța oriunde mă vor purta pașii. „Guvernul Covid-20” ne-a dat deunăzi o primă porție de relaxare, așa că nu trebuie să completez infamanta declarație pe proprie răspundere, precum răufăcătorii aflați sub monitorizarea „gaborilor”. Citiți tot articolul
Octavian Cioltea, in memoriam
„O zi strălucitoare își tremura lumina transparentă, toată numai soare și celest azur”, chiar dacă gerul mușca vârtos. Zăpada se topise pe nesimțite și un firicel de aer primăvăratic adia stingher peste țara înfrigurată a moroșenilor. E 22 februarie 1996 și nimic nu pare să tulbure curgerea monotonă a timpului. Dimineața s-a scuturat anevoie de pâcla deasă și umedă, lăsată ca o cortină opacă, îndărătul căreia contururile abia se întrezăresc. Citiți tot articolul
Țara copilăriei mele
Între starea de urgență și starea de alertă o zbughesc la Islaz, în căutarea stării de grație. În definitiv, „acolo e țara copilăriei mele. Acolo am văzut prima pasăre moartă, prima șopârlă moartă, primul om mort. Am văzut primul pom verde, primul fir de iarbă, primul câine.” Citiți tot articolul
Dureri de cap
Uneori, în clipele de restriște lăuntrică, mă îndrept spășit cu vorba înspre Dumnezeu, „pentru că numai el, cel neștiut și nevăzut” are „putința de a împăca în sufletul omului cele de neîmpăcat - începutul și sfârșitul, viața și moartea.” Citiți tot articolul
Păziți-vă pielea!
Motto: „Adevărata noastră patrie este pielea noastră.” - Curzio Malaparte, Pielea „Ziua murea, soarele se scufunda în pământ, în adâncul orizontului. Ultima văpaie a soarelui lumina trandafiriu și transparent” Citiți tot articolul
Cutia de competență
Cutia Pandorei... cutia poștală... cutia de viteze... cutia de rezonanță... cutia craniană... cutia neagră... cutia milei... cutia cu maimuțe... Dumnezeule, ce de mai cutii! De zilele trecute avem și o cutie de competență. Citiți tot articolul
Început de mai la Turnu Măgurele, altădată
Primăvara se arătase extrem de grăbită atunci, în 1978. Împlinisem 17 ani și până la terminarea liceului mai era destul, un „ditamai infinitul”, așa mi se părea. Nu mă zorea nimic, timpul nu mă strângea neam, curgea nedefinit. Citiți tot articolul
„Ghimpele acela de iubire”…
„S-a coborât Dumnezeu în mine, prin tine”, îi scria Radu Stanca soției sale, actrița Doti. Ce minunăție de vorbe, ce norocos trebuie să fie cineva ca să compună un asemenea imn de iubire! Citiți tot articolul
Președintele, vaca, rusul și neamțul
MOTTO: „Alții consideră România o cantitate neglijabilă. Pesemne că e o străveche racilă românească de a trage la străini, din dușmănie pentru ai tăi !” - Alice Voinescu, Jurnal Citiți tot articolul
Osânda zilei
Deschid nehotărât ochii. E încă întuneric. Cât o fi ceasul? mă întreb moleșit. Apăs o tastă a telefonului mobil și ecranul sclipește brusc. Cinci și un pic, citesc posomorât pe dreptunghiul scăpărător al aparatului-minune. Citiți tot articolul
„Sparangheliada” și nu numai
Altă stare de urgență. A doua, poate și ultima, nădăjduiesc. Ordonanțele militare se țin langa, încă un semn că „aplicăm doar ce imităm.” Și nu de azi sau de ieri, ci dintotdeauna. Citiți tot articolul
Cărțile din izolarea mea silită
MOTTO: „Cărțile sucesc mințile și nasc dușmani ai poporului.” - Varujan Vosganian, Cartea șoaptelor. Zilele hirsute de izolare trăite în însingurare, revoltat împotriva jalnicei condiții umane... Citiți tot articolul
„Ridicat-am ochii mei la cer”…
Întâi și-ntâi s-a prăpădit Florache Oancea, tatăl mamei mele. Tata-mare, adică. Viața i s-a terminat într-o iarnă cumplită și mereu m-am întrebat cum naiba de a răzbit moartea... Citiți tot articolul
Garsoniera mea
Dimineața aceea de octombrie începuse blajin, cu un soare încrețit discret de palele unui vânticel șovăielnic. Ne treziserăm când noaptea încă mai spoia cu funingine obrajii zilei. Citiți tot articolul
A apărut „1990- Ce se ascunde dincolo de evenimentele din 13,14 și 15 iunie? ”. Primul volum din seria Ion Cristoiu – istoricul clipei, 1990 – 1996
Invitații cristoiublog
