Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Despre călătorii în Artă (II)

Deriva situaţionistă lansată în 1957 de Guy Debord privind emigranții, expatriații, exilații, refugiații, „rătăcitorii” rămâne în mod paradoxal o provocare permanentă și o trimitere directă la condiția dintotdeauna a creatorului, atât a „exploratorului” de odinioară, cât și a celui contemporan. Figura „străinului” apare într-o paletă variată de stări și definiții plecând de la călătorul obișnuit ajungând la colonizator, figură ce nu poartă întotdeauna o mască zâmbitoare. Citiți tot articolul

Despre călătorii în Artă

„Ducele Huan citea în sala de sus în timp ce rotarul Bian rindeluia o roată în sala de jos. Lăsând ciocanul şi dalta, Bian urcă și-l întrebă pe ducele Huan: « Îndrăznesc să vă întreb, Stăpâne, ce citiți?» Ducele îi răspunse: «Cuvintele unor oameni înțelepți. Bian mai întrebă: «Oare mai există oameni înțelepți?» Principele îi răspunse: «Au murit.» Bian încheie: «Așadar, Stăpânul citește drojdia şi putregaiul celor din vechime.» Citiți tot articolul

Decizii contrastante în epidemia din 1918-1919 (II)

În 1918, medicul epidemiolog Thomas Tuttle a recomandat măști faciale și distanțarea socială pentru a încetini pandemia de gripă spaniolă. Chiar dacă această strategie a funcționat cu adevărat, medicul s-a confruntat cu respingerea ideilor sale și mai târziu a fost îndepărtat din funcție. Mai multe articole din presă tratând asemănări și deosebiri între epidemii de-a lungul vremii fac referire și la doctorul Thomas Dyer Tuttle, comisarul pentru sănătate din Washington în timpul gripei spaniole din 1918. Citiți tot articolul

Decizii contrastante în epidemia din 1918-1919 (I)

Green Bay Presse Gazette este un periodic cu vechime, apărut încă din 1873 în comitatul Door din statul Wisconsin. De la jurnalistul Robert Johnson, colaborator al acestei publicații, aflăm impresionante detalii din teribila perioadă a epidemiei din 1918 întâmplată în Door County, ce coincidea cu anul final al primului război mondial. 1918 a fost un an greu pentru întreaga lume. Războiul din Europa care se dezlănțuise, lua viața tinerilor pe câmpurile de luptă străine. Ziarele raportaseră, în mod regulat, pierderile, iar comitatul Door din statul Wisconsin nu fusese scutit de această durere. Citiți tot articolul

Arhiva Afectivă. Farfuria cu fructe de ceară (II)

Hm... Grea decizie... Vrei să intri în concursul de admitere anul viitor? E bine, ar fi ceva timp. Nu mult, dar suficient să-ți însușești anumite elemente necesare. Sunt curios cum și cât vei reuși să acumulezi, să recuperezi. Gândește-te bine, vei concura alături de tineri care au în spate cel puțin patru ani de studiu organizat. Da. Știu cu cine vei putea lucra. Mary, mă gândesc la Dreptu, la Ioan Dreptu. Când profesorul Ștefan Szönyi a rostit acest nume, în încăpere s-a așternut o liniște care mi-a adus în gând prezența unui înger păzitor. Doamna Mary, soția profesorului Szönyi a aprobat, mulțumită de gândul bun al maestrului. Citiți tot articolul

Arhiva Afectivă. Farfuria cu fructe de ceară

București, 2017. În 1967 am primit un album Ștefan Szönyi, apărut la Editura Meridiane, cu dedicația autorului. Aveam să aflu, cu tristețe, că la scurtă vreme după aceea că pictorul și profesorul Ștefan Szönyi a încetat din viață. Din păcate, acest album a ajuns în cele din urmă într-un anticariat. Prin 1980 am împrumutat prețiosul dar unor prieteni, apropiați profesorului Szönyi, care susțineau că nu au albumul și vor să-l răsfoiască. Albumul nu mi-a fost restituit invocându-se motivul rătăcirii lui la o mutare. Am fost atât de mâhnită de pierderea albumului încât multă vreme, în fața calculatorului, „dădeam căutare” sperând să găsesc o urmă a lui fie și doar în format electronic. Citiți tot articolul

Două relatări despre familia pictorilor Holbein (II)

Lucru rar în zilele noastre! Un rege ia apărarea unui artist. În acest al doilea și ultim episod despre familia pictorilor Holbein, vă povestesc, cu ajutorul lui Carel van Mander, cum autorul celebrului portret al lui Henric al VIII le-a al Angliei l-a făcut pe un conte insistent să ajungă pe targă. Apoi, veți vedea ce anume l-a determinat pe rege să înțeleagă apărarea artistului. Citiți tot articolul

Două relatări despre familia pictorilor Holbein

Vă veți întreba ce m-a apucat să postez iarăși un text despre pictură. Și aveți dreptate, ba chiar puteți să fiți nedumeriți. Dar, cu ”puțintică răbdare” veți observa ce anume m-a grăbit și astăzi spre un subiect în care viața și arta își dispută întâietatea. Din întâmplările petrecute în familia Holbein, doar una a uluit (oficial) lumea de azi: realizarea lui Hans Holbein cel Tânăr, tabloul Ambasadorii. S-a realizat și un film pe marginea acestui subiect, al cărui link îl găsiți în finalul paginii. Citiți tot articolul

Trebuie să-i vezi pe Carpaccio și Bellini pentru a înțelege ce înseamnă reprezentarea (III)

Când emoția devine spaimă În volumul Sub înaltă protecție, apărut la editura Polirom în 2003, Boris Pasternak (1890-1960) vorbește despre întâlnirea cu arta italiană într-un chip cu totul aparte. Ce anume îl aducea pe scriitor în pragul atâtor mărturisiri încărcate de emoții și înțelesuri? Citind cu atenție câteva date din biografia sa îi vom înțelege mai bine universul perceptiv și felul în care citește arta autorul romanului Doctor Jivago. Citiți tot articolul

Trebuie să-i vezi pe Carpaccio și Bellini pentru a înțelege ce înseamnă reprezentarea (II)

Foamea de claritate Întâlnirea cu imaginea, în adevăratul sens al cuvântului, s-a produs abia după ce am învățat nu doar să privesc ceea ce văd, ci să citesc - asemenea notelor unei partituri - fiecare semn existent în câmpul compozițional. De mare folos mi-au fost scrierile pictorilor teoreticieni. Din acele însemnări am aflat unde și cum se poziționau unii sau alții în funcție de utilizarea elementelor de limbaj. După acest important exercițiu al lecturii imaginii, revenind la reproducerile în alb- negru am înțeles ce mă fascinase în adolescență. Citiți tot articolul

Trebuie să-i vezi pe Carpaccio și Bellini pentru a înțelege ce înseamnă reprezentarea

Arta venețiană văzută de Boris Pasternak O plimbare prin Veneția cu un muzician al gândului și cu un scenograf al trăirii pare a fi mai degrabă o născocire stilistică și nicidecum o realitate. Numai cu un asemenea ghid vedem altfel tabloul mișcător al lagunei. Cu acordul fin al simțurilor auzim clipocitul apei, pașii copiilor alergând pe pietrele piețelor sau scrâșnetul opintirii vâslelor în stâlpii debarcaderului. Amintind de măreția flotei venețiene, călăuza noastră spune: Citiți tot articolul

Mult zgomot pentru nimic, în Cișmigiu

Soarele miezului de octombrie încălzește cu zgârcenie acoperișurile și caldarâmul orașului. Pandemia se lăfăie și ea la soare pe câte un gard, zburând apoi de la o mască la alta, căutând vreun loc nepăzit unde să se aciuiască. Un gură-cască-omul străzii, fluieră, imitând sirenele ambulanțelor. Lumea îl admonestează. Râde mucalit: Hăhăhă...ați vrea să-mi ardeți o scatoalcă, dar vă e frică să mă atingeți. Nuu-i vooie!! Hăhăhă! Nuuu-i voie să puneți mâna pe mine. Vă puteți „contramina”! BAU! Lumea trece ocolindu-l cu grijă fiindcă omul își poartă chipul la vedere, iar râsul său împrăștiind stropi, altă dată doar jalnic, e acum e macabru. Citiți tot articolul

Ceea ce unii vor să arunce, alții vor să păstreze

Moștenirea baladelor, basmelor cântecelor vechi populare între care și cel al Mioriței țin de un dat. Moștenirea lor nu presupune obligație, ci doar fireasca transmitere generațiilor ce se succed într-un anume spațiu. Unele balade nu sunt doar simple relatări ale unor evenimente petrecute în vechime, ci sunt strâns legate de obiceiuri și ritualuri păstrate de-a lungul vremii, ritualuri din ale căror semnificații oamenii acelui spațiu, oamenii acelor așezări, au învățat reguli de conviețuire ale căror principii morale au rămas neschimbate. Citiți tot articolul

Arhiva Afectivă. Domnul Clemens și cometa Halley (IV)

Domnul Clemens se așeză în fotoliul ales de Nando cu o săptămână în urmă. - Bine. Dacă Peșcov-Gorki a avut și succes teatral e bine. În definitiv, era un bun scriitor. Iar pentru ruși era chiar măreț, pe bună dreptate. El era băiatul din popor care înțelegea sufletul rus în amănunt. Hai să-ți spun prin ce peripeții a trecut omul ăsta la New York. Aflăm în primăvara lui 1916 că Gorki și soția dumisale vin în America. Cele mai importante figuri literare din New York - Jack London, Upton Sinclair, William Dean Howells și subsemnatul - Samuel Langhorne Clemens zis și Mark Twain - am format un comitet pentru a-l întâmpina pe Gorki. Citiți tot articolul

Arhiva Afectivă. Domnul Clemens și cometa Halley (III)

Trecuse amiaza tot vorbind ba de una, ba de alta. Nu prea mi-a vorbit de copilărie, așa cum mă așteptam, fiindcă era încă destul de șocat să afle că marele lui succes de odinioară, Huckleberry Finn era pe punctul de a fi scos din cărțile de școală de către principiile corectitudinii politice, mai active ca niciodată, în acest secol XXI. Domnul Clemens se apropie de măsuța unde se află micul meu computer și hotărât, cu gestul acela arhicunoscut al navigatorului care a venit să preia comanda, mă dă la o parte. Citiți tot articolul

Arhiva Afectivă. Domnul Clemens și cometa Halley (II)

- Ce ai aici în cutia asta? E gravată cumva cu motive ornamentale rusești? - Nu. E o cutie de birou pentru ținut cărți de vizită. Făcea parte din setul de birou al străbunicului meu, Alexandru. Motive ornamentale ca acestea se găseau și în Rusia pe unele obiecte cu specific asemănător, comandate la Viena. - Ia uite câte aflu de la tine! Alexandru și mai cum? Citiți tot articolul
1 10 11 12 13 14 16