Ministrul de Externe al Austriei: Dostoievski şi Ceaikovski rămân o parte a culturii europene, fie că ne place sau nu. Rusia va continua să fie cel mai mare vecin al nostru. Va rămâne a doua mare putere nucleară din lume
Copiii pandemiei
Fără pretenția de exhaustivitate – un lucru de domeniul imposibilului în condițiile actuale –, acest articol încearcă să facă puțină lumină în hățișul incredibil de opinii exprimate și publicate din martie și până acum de experți din mai multe țări de pe mapamond referitor la rolul și poziția copiilor în contextul actualei pandemii de Covid-19. De ce m-am oprit tocmai la copii? Fiindcă aici mi se pare că am cam exagerat, atât cu presupunerile, cât și cu măsurile adoptate, care par să nu se verifice pe deplin, ba mai mult, să conducă la pagube colaterale greu de controlat mai târziu. Citiți tot articolul
Cultura ca un virus
Pentru Marin Preda viața era ca o pradă asupra căreia trebuie să te repezi, cu care e musai să te confrunți, să-i smulgi puțin câte puțin din secrete, să încerci s-o supui și să învingi piedicile pe care ți le pune în cale, să ajungi într-un final să te bucuri de reușită. A ta asupra vieții. Dar era și un prilej de cunoaștere și de conviețuire. De coabitare cu viața, oricât de paradoxal ar suna. A răspunde provocărilor vieții nu înseamnă a îngenunchea viața, ci a încheia un bun și profitabil compromis. Citiți tot articolul
Virusuri și ascunzișuri
Încă din secolul al XIV-lea, atunci când ciuma – moartea neagră – a decimat o treime din populația Europei (nu vom afla niciodată cifrele exacte, așa cum le aflăm astăzi oriunde pe mapamond și aproape în timp real), iar locuitorii Dubrovnikului au încercat să se ferească de molimă ascunzându-se și instaurând carantina, am învățat să recurgem la acest mijloc ori de câte ori suntem „atacați” de invadatori microscopici, cu care nu ne putem lupta față în față, ca pe front. Citiți tot articolul
Ce ne spun pandemiile?
Până acum, că a vrut sau nu, a aflat fiecare dintre noi ce este o pandemie. Din februarie, nu a trecut o zi fără a se face uz de acest termen pe toate canalele informative și nu numai. Chiar dacă nu cunoaștem cu toții pe dinafară definiția din dicționar, știm că cei care folosesc cuvântul se referă la boala ajunsă în fruntea tuturor clasamentelor de popularitate – COVID-19, o boală cauzată de un virus cu nume complicat, dar pe care-l putem rosti și în somn: SARS-CoV-2. Citiți tot articolul
Igiena: o chestiune de bun-simț
Cândva, un medic pe nume Billroth spunea: „Igiena nu este totul, dar fără igienă totul e nimic”. Medicul respectiv era chirurg și se pare că înțelesese destul de devreme (secolul al XIX-lea) faptul că, oricât de talentat e doctorul și oricât de reușită e operația, respectarea regulilor de igienă este un imperativ, dacă dorim ca într-un final pacientul să… nu moară. Altfel ne trezim cu intruși microscopici, precum bacteriile sau virusurile, care profită de calea de acces reprezentată de plaga operatorie și tot efortul chirurgului va fi fost de prisos. Citiți tot articolul
Cine zădărnicește combaterea bolilor?
(Text de Steliana Huhulescu - medic la Direcția de Sănătate Publică din Viena) În 24 martie 1882 Robert Koch descoperea o bacterie – un bacil – drept cauza bolii sărăciei, tuberculoza. Acel bacil îi poartă numele: bacilul Koch. Boala se transmite pe calea aerului și se manifestă de multe ori ca o gripă. De atunci s-a declanșat războiul împotriva acelor bacterii care făceau ca plămânul să arate ca mâncat de molii, iar bolnavii să-și piardă și ultima fibră de carne... Citiți tot articolul
A apărut „1990- Ce se ascunde dincolo de evenimentele din 13,14 și 15 iunie? ”. Primul volum din seria Ion Cristoiu – istoricul clipei, 1990 – 1996
Invitații cristoiublog