SUA anunță cumpărarea a 150 de milioane de teste rapide. Foarte frumos. Credeți că o să scadă numărul de cazuri și o să dispară măsurile aberante luate de guvernatorii statali? Cu siguranță nu, ba chiar dimpotrivă. Pentru că testele rapide sunt bune doar dacă sunt folosite într-un anumit scop (determinarea unei posibile infecții în perioada critică), după cum ne arată câțiva dintre puținii specialiști băgați în seamă de presa de largă circulație. Specialiști care susțin totodată că testele PCR sunt folosite greșit și, mai ales, prelucrate fără rost: „Testele cu un prag atât de ridicat [al ciclurilor de prelucrare - 35 sau peste] pot detecta nu doar virusul viu, ci și fragmente genice, rămășițe ale unor infecții, care nu reprezintă niciun pericol.” Citiți tot articolul →

Planeta e condusă de un guvern din umbră. Lucrătură rusească. Deja nu mai încape îndoială. Cine se îndoiește de asta e, cel mai probabil, un vândut și-un negaționist! E evident, de exemplu, că socotelile guvernului mondial le face părintele Onufri (Vladimir Sorokin, Kremlinul de zahăr), care intră în clasă și întreabă: „Copii, cât face doi plus doi?” Vanecika Zalupin ridică mâna. Părintele Onufri: „Zalupin!” Vanecika se ridică: „Părinte, doi plus doi face douăzeci şi şase.” Părintele Onufri: „Stai jos, Zalupin. Foarte rău. Doi plus doi face patru. Ei, în cel mai rău caz, cinci, hai, şase, hai, opt, ei, să zicem – doisprezece, la urma urmelor. Însă în niciun caz nu face douăzeci şi şase, cap pătrat!” Citiți tot articolul →

Problema morților chiulangii, descrisă și exemplificată sumar în episodul trecut, impune un set foarte generos de întrebări periculoase. Societatea s-a prins în hora pandemică pentru a combate boala și moartea. Totuși, cei mai mulți bolnavi sunt sănătoși, iar morții preconizați întârzie să apară. În unele țări chiar încep să dispară. În valul doi cifrele sunt mult mai firave decât în primul, drept care s-a schimbat strategia de comunicare: acum nu se mai axează pe numărul de decese, ci pe cel de „infectați”. Citiți tot articolul →

Un studiu foarte cald analizează modul în care OMS, CDC-urile (american și european) și diferite autorități locale au comunicat în timpul crizei actuale. Înainte de a vedea rezultatele, să observăm totuși două lucruri importante. Autorii nu au pus comunicarea în context, ci au analizat inteligibilitatea conținutului comunicat prin raportare la standarde internaționale de măsurare a gradului de alfabetizare. Ce înseamnă asta? Că au măsurat câți oameni ar fi putut înțelege corect informația transmisă, presupunând că nu ar mai fi primit și alte informații. Ne dăm seama de asta imaginând un scenariu banal: subiectul X (persoană oarecare, din medie) vrea să se informeze despre ce s-a mai întâmplat. Găsește două informații oficiale (de pildă una despre rata de creștere a numărului de cazuri și una despre o potențială măsură preventivă) formulate la un nivel care îi pune serios la încercare capacitatea de înțelegere, pe alocuri depășind-o. Dar, bineînțeles, asta nu e tot Citiți tot articolul →

În partea a treia, când am comentat știința ca tonomat, am dat câteva exemple de argumente ad hominem pe care se sprijineau până de curând în special copiii de la grădiniță și politicienii, dar care astăzi au devenit favoritele publicului în general. Dar astea vin din exterior. Cu tigaia științei îți dau în cap mai mult nepricepuții bine informați (politicieni, jurnaliști, vânzători de mici și bere, taximetriști etc.), de cele mai multe ori fără să-și dea seama că atunci când nu știi ce e în tigaie cel mai înțelept lucru nu e s-o agiți, fiindcă s-ar putea să te frigi. Citiți tot articolul →

Situația planetei cotropite de frici aberante și absurd apocaliptic a început să semene tot mai mult cu cea dintr-un documentar foarte hazliu și nu foarte vechi: liderul unei secte a ieșit alături de membri să întâmpine sfârșitul lumii. Păstorul își conducea turma la apocalipsă calm, cu multă demnitate. Și cu căciula de blană pe cap. În fond, era iarnă, un anotimp în care e bine să-ți pui căciulă când ieși pe-afară. Altfel poți să răcești. Mulți gânditori s-au aplecat asupra prostiei de-a lungul timpului, și niciunul n-a avut curaj să susțină că a văzut-o pe toată, ori, ca Musil, s-o împartă într-un număr limitat de tipuri. De bună seamă, prostia trebuie să se fi născut odată cu deșteptăciunea, căci altfel n-ar fi avut lângă ce să se așeze în lume. Citiți tot articolul →

E înduioșător spectacolul capetelor sunătoare care citează la tot pasul portavoci din sănătatea publică de azi cu „argumentul” că „au în spate știința”. Dar e îngrijorător faptul că grosul jurnaliștilor, specialiștilor „oficiali”, intelectualilor de catifea și politicienilor de mucava prezintă plebei înspăimântate un ciur, explicând că din punct de vedere științific e barcă de salvare. Și mai îngrijorător e faptul că acești prezentatori credincioși reprezintă o proporție copleșitoare din populație: dacă teoria pandemiei ar fi doctrină politică, partidul lor ar câștiga alegerile cu o majoritate copleșitoare, mult peste cea pe care ar putea s-o obțină, de pildă, un eventual partid al celor care știu că Pământul nu e centrul universului. Citiți tot articolul →

Un semn bun că nu trăiești în cel mai bun loc de pe planetă e acela că zi de zi un prost ține o conferință de presă în care prezintă idei abracadabrante, iar până la următoarea nu se găsește nimeni să-l contrazică public. Când se întâmplă asta în zeci de țări în fiecare zi, ar fi foarte înțelept să cauți o ascunzătoare potrivită, pentru că rachetele cu care trag proștii după muște trebuie să aterizeze undeva. În lumea feliată de azi puțini înțeleg cât de ușor e să „argumentezi” fără temei ori relevanță, adică nevalid și nevalabil (nu toate argumentele valide formal sunt valabile). Primul argument tratat în episodul de față e tot membrul dezonorabilei familii ad hominem, floarea sofismelor de relevanță, despre care am mai vorbit în primul episod și în al doilea. Argumentum ad hominem („argumentul legat de persoană”) e întâlnit foarte des, în special la grădiniță („ba tu ești”) și în politică, unde îmbracă forme mult mai diverse și mai generoase decât la grupa mică. Citiți tot articolul →

Cine vrea să înțeleagă mai bine Noua Normalitate ar face bine să termometrizeze pe ici pe colo starea satului global presupus civilizat. Australia Statul Victoria și orașul Melbourne au declarat „stare de catastrofă”. (A doua oară în istoria independentă a țării, după starea de catastrofă de acum șase luni, din timpul incendiilor de vegetație.) Asta după ce statul a fost în stare de urgență încă din martie și la un moment dat a început să izoleze clădiri întregi. La propriu. În prima decadă din iulie au plasat în „izolare strictă” nouă blocuri-turn. Locuitorii s-au trezit cu poliția la ușă. Sechestrați. Aparent la întâmplare. De fapt, blocurile au fost destul de bine alese, dar nu pe criterii epidemiologice. Până la urmă a reieșit că în două dintre ele nu a existat niciun test pozitiv. Citiți tot articolul →