Avem capitalism fără capitaliști și democrație fără democrați

„Tinerii care dobîndesc Bacalaureatul la noi nu se pot compara cu cei care ies din colegiile Franței, Germaniei, Italiei, Belgiei sau Elveției“.
În Scrisoarea a XII-a către Vasile Alecsandri, datată 22 octombrie 1882, așezată sub titlul Dascăli greci și dascăli români, Ion Ghica își amintește cum dascălii greci „învățau pe coconași să vorbească limba Fanarului cu Vodă și cu marele postelnic, cînd s-or face mari“.

Spre finele textului, scriitorul, dar și omul politic remarcabil care a fost Ion Ghica, își îngăduie cîteva considerații despre școala din 1882:

„Nu se poate tăgădui că școlile noastre, afară de Facultatea de drept și de medicină, au dat slabe rezultate pînă acum. Tinerii care dobîndesc bacalaureatul la noi nu se pot compara nici în limbile vechi, nici în istorie, nici în filozofie, nici în științe cu cei care ies din colegiile Franței, Germaniei, Italiei, Belgiei sau Elveției; învățătura noastră gimnazială nu este destul de serioasă, profesorii nu sînt destul de exigenți, nici destul de riguroși la examene; gradul universitar se acordă prea lesne și a devenit accesibil inteligențelor celor mai mediocre. Lipsa de seriozitate în învățătura umanitară face ca părinții care au mijloace să-și trimită copii lor în școlile străine; astăzi avem numai în Paris peste o mie de tineri în școli. În loc de-a încuraja inteligențele slabe, ar fi mult mai bine a deturna curentul și a împinge tinerimea și spre meșteșuguri și meserii, și a pune astfel inteligențele mediocre în stare de a deveni producătoare în loc de a fi sterile și de multe ori pernicioase prin pretențiunile și exigențele lor. A face oamenii învățați este un bine, a face numai advocați și jurnaliști este un rău.

Aud zicîndu-mi-se că un asemenea sistem ar fi o tendință a împiedica pe fiii poporului de a putea să aspire la pozițiunile cele înalte ale societății, făcîndu-le accesibile numai acelor cari au mijloace de-a sacrifica zecimi de ani de studii. Nu! Inteligențele alese nu se opresc dinaintea nici unui obstacol; ar fi fatal să nu avem dulgheri, tîmplari, zidari, croitori, cizmari și să avem numai oameni stropiți cu literatură și filozofie; am ajunge la agora Atenei și în curînd Filip ar fi în cetate. Dacă oamenii învățați sînt folositori, cei meșteri sînt indispensabili.

Ceea ce cred eu că ar conveni României și fiilor ei ar fi ca învățătura clasică și științifică să devie serioasă, nu numai socială; iar acelor cari nu sînt destul de bine înzestrați, ca să poată deveni adepții literaturii și ai științei, să li se deschidă școli în cari învățătura să meargă mînă în mînă cu atelierul. Să se înființeze în fiecare oraș trei, patru, zece douăzeci de ateliere, în care copiii să învețe meseria la care se destină și totodată să aibă trei sau patru lecții scurte pe fiecare zi, în care să poată dobîndi cunoștințe de religie, de limba națională, de istoria țării, de calcul, de geometrie și desen aplicabil în meseria lui. Acolo unde s-a înființat asemenea școli cu numele de half-time au dat rezultatele cele mai nenorocite, rezultate neașteptate. Meseria n-a oprit geniul lui Franklin, lui Edison și lui Watt de a arăta, pentru că geniul pătrunde orice îmbulzeală socială, cum pătrunde un vulcan coaja pămîntului și iese la iveală. Tînărul din atelier, cînd ar simți că are dispozițiuni literare sau științifice serioase, lesne ar găsi drumul colegiului și al facultății.
Strigăm cu toții industrie; dar pare că am crede că s-ar putae înființa industrie fără meșteri și că s-ar putea produce fără producători“.

Cînd Ion Ghica scria aceste rînduri, premier era Ion C. Brătianu, la Culte și Instrucțiune Publică era Vasile A. Urechia, iar în fruntea statului se afla Majestatea sa Carol I.
Principatele Unite alcătuiau România Mică.
Țara se găsea într-o alianță secretă, știută doar de Carol I, care împărtășea asta fiecărui nou prim-ministru, off de record, cu Austro-Ungaria.

Sîntem în 2024.
România, care acum ar fi România Mare dacă ar avea Bucovina de Nord și Basarabia, se află într-o alianță declarată cu Marile Puteri Occidentale, ca membră NATO și UE.

Deși au trecut, din 1882, 142 de ani, două războaie mondiale, patru dictaturi (carlistă, legionară, antonesciană și comunistă), deși se circulă cu avionul și se scrie cu tastatura și nu cu tocul, multe dintre cele spuse de Ion Ghica despre învățămîntul românesc sînt valabile și azi:

1. Astfel, tinerii care dau Bacalaureatul nu se pot compara cu cei care ies din colegiile Franței, Germaniei, Italiei, Belgiei și Elveției.
2. Părinții care au mijloace își trimit copii în școlile străine.
3. Avem ziariști, avocați, PR-iști, consilieri politici și purtători de cuvînt.
   N-avem dulgheri, tîmplari, zidari, croitori, cizmari.
4. Avem licee teoretice, facultăți cu duiumul.
   N-avem școli de meserii.
5. Avem industrie fără mușterii și producție fără producători.

Există, totuși, o deosebire față de vremurile lui Ion Ghica:
Avem capitalism fără capitaliști și democrație fără democrați!