Aventuri cu Gerard, omul care zâmbește mereu
Încă înainte de a veni iarna, am observat lângă locuința mea un om al străzii. I-am dat un covrig. În zilele următoare, am pregătit un sandwich…Apoi, un ceai cald. Așa am aflat, încet, încet, povestea lui Gerard. Numele său întreg este Gerard Vasile Ioniță. Are 33 de ani și doarme pe străzi de la vârsta de 18 ani. A fost abandonat la maternitate, a crescut la casa de copii, iar apoi după ce a făcut 18 primăveri, statul română a spus, gata, te descurci pe cont propriu…Serile și nopțile deveneau din ce în ce mai reci, ca să poată avea ceai cald mai mult timp, i-am cumpărat un termos mare. Apoi, la second hand am găsit un sac de dormit, galben cu flori, foarte frumos. L-a primit bucuros! Ca să rimeze….
Au venit nopțile geroase, cu zăpezi mari. Am răsuflat ușurat când a fost primit într-o scară de bloc. Dar, a doua zi, un locatar i-a spus că nu mai apară pe acolo. Altă noapte, a avut noroc cu un șofer care l-a lăsat să intre într-un parcaj subteran. Tot o noapte a stat și acolo, fiind alungat de omul care făcea curățenie…A primit de câteva ori ajutor de la Asociația Carusel, o organizație umanitară care oferă servicii sociale oamenilor străzii sau altor persoane aflate în situații de vulnerabilitate. Gerard nu vrea să stea la adăpostul oferit de Direcția Generală de asistență socială a Municipiului București. Oamenii de aici, cu care am vorbit de câteva ori, au venit și ei cu tot felul de lucruri. Iar în nopțile cu frig extrem, a dormit la ei…Gerard mi-a cerut o căciulă mai groasă. Am adus ce am găsit în casă. Apoi, într-o seară, când am fost să îi duc ceaiul cotidian, am găsit lângă Gerard o doamnă care îi cumpărase o căciulă rusească îmblănită cu urechi groase. Culoare neagră. A stat cu ea până a dat soarele și căldura. Acum are o căciulă mai subțire.
Principalul aspect care ține de viața lui Gerard a fost deja consemnat în titlu. Este omul cel mai vesel…Oamenii de pe stradă au figuri triste, alții sunt apăsați de gânduri, dar Gerard este mereu zâmbitor.
O perioadă de timp a mers la o biserică ortodoxă, stătea în strană și își încărca acolo telefonul mobil. În fiecare miercuri, merge la o misiune catolică pentru oamenii străzii unde face un duș, primește un prânz. Mi-a relatat încântat, că într-o zi a primit trei porții de mazăre, una după alta. Desigur, oamenii primesc acolo și un cuvânt de încurajare creștină. Una peste alta are acum o credință puternică. Între timp, a primit un sac nou de dormit, iar la mine a ajuns cel galben. L-am spălat și i-am reparat fermoarul. Soția mă întreabă din când în când, ce mai face Gerard? Apoi remarcă, pe bună dreptate, că de la dialoguri cu președinți, premieri, miniștrii, am ajuns să mă conversez cu oamenii străzii. E adevărat ce spune ea, dar, sincer să fiu, satisfacția e mai mare când ajuți un om…Am încercat să iau legătura pe Facebook cu rudele lui Gerard, toate aflate acum peste hotare.
O etapă aparte a început când lângă el a apărut Nicu, un om alt străzii ajuns în pragul bătrâneții. A fost și el abandonat la maternitate. Stau amândoi pe jos lângă un mare magazin și primesc multă mâncare. Cât a fost frig, am dus la amândoi ceai cald, dar acum ceaiul nu mai este foarte important pentru ei. Gerard a vrut mucenici muntenești cu nucă, rom și scorțișoară. A primit. Alte aventuri cu Gerard, cu marile lui probleme locomotorii, cum merge acum cu o cârje, într-un episod următor.
Asta va fi situatia generala in UE peste putin timp. Rabdare si tutun. In Europa se va manca din tomberoane. La propriu. In caz ca va mai fi ce. Pen-ca vor fi tot mai goale. Multumim Ursulei si restulului idiotilor!