Marcel Ciolacu: „E o speculă. Noi am făcut o mare tâmpenie. S-a vândut toată energia electrică pe anul acesta. Am vândut energia cu 200 -300 de lei, iar acum se vinde cu 4000 de lei”

Aventuri pe planeta Pământ: Am călcat iarba de pe Maracana

Era anul 1992. Am aterizat pe aeroportul din Rio de Janeiro într-un avion prezidențial. Eram printre ziariștii care însoțeam delegația țării noastre la Conferința Mondială asupra mediului.
Primele imagini din Brazilia lui Pele au fost niște militari înarmați până în dinți, care au înconjurat rapid avionul nostru. Stăteau cu mitralierele în poziție de tragere.

Oricum, nu mi-a căzut bine această formă de ospitalitate.
— Ce e cu militarii ăștia? Întreb eu în stânga și în dreapta în încercarea de a afla o justificare a primirii pe pământ brazilian. În orice caz aveau niște figuri dure. Asta am văzut când ne-am apropiat. Erau niște oameni pregătiți să își descarce încărcătoarele în noi și apoi să ne întrebe pe cine căutăm și ce dorim noi de fapt.

Mai târziu am aflat că era o formă de securitate pentru toți participanții la reuniunea internațională. Multe delegații erau conduse de șefii de stat, iar de aici măsurile dure de securitate. Adică militari peste tot.

O altă scenă, pe care o voi ține minte cât o să trăiesc, a avut loc la intrarea în sala mare de reuniuni.
Se făcuse o coadă interminabilă de delegații, una după alta. Erau acolo, alături de conducătorii statelor, specialiști în mediu, oameni politici, miniștri, gazetari.

Delegația țării noastre era în spatele americanilor la această coadă. Aștepta cuminte să treacă fiecare prin detectorul de metale. Este vorba de sistemul pe care îl cunoașteți, el fiind introdus de mult timp în aeroporturi.

Cum înaintam ca melcul spre sistemul de detectat metale, ne pomenim chiar lângă grupul care îl însoțea pe președintele american George H. W. Bush.
Începe delegația americană să intre pe poarta, om cu om. Când vine și rândul băieților solizi cu căști în urechi ce îl păzeau pe Bush, militarii brazilieni de la intrare le fac semn să ocolească poarta și să meargă înainte. La final, a rămas președintele Bush care și-a întors buzunarele să scoată tot mărunțișul, dar și ceasul de la mână. Apoi, a trecut liniștit prin filtru.
Acum, a a început șirul românilor să se caute de obiecte metalice.

Se apropie și grupul nostru, al ziariștilor români, de intrare. Profit de ritmul lent de înaintare și îl întreb, în engleză, pe un militar brazilian:
— Am văzut cum au intrat toți prin filtru, mai puțin oamenii de lângă președintele SUA. Ei au fost îndrumați să ocolească poarta. Pentru ce nu au fost și ei controlați?
— A. Ei aveau atâtea pistoale la ei, sisteme de comunicare, multe alte lucruri metalice. Să le scoată era dificil, iar dacă treceau cu ele prin poartă, în mod sigur o stricau.

Altă scenă memorabilă a fost vizita la stadionul Maracana.
Intrăm pe gazon. Aici a jucat și Pele. Privim tribunele imense. Țin bine minte că nu erau scaune, bănci, nimic. Doar construcția în sine. Stadionul este deținut de Guvernul statului Rio de Janeiro și este denumit după cartierul Maracana din Rio de Janeiro. A fost inaugurat în anul 1950 pentru a putea găzdui meciuri de la Campionatul Mondial de fotbal din 1950. De atunci a fost folosit în special pentru meciurile de fotbal ale echipelor din Rio de Janeiro, între care Botafogo, Flamengo, Fluminense și Vasco da Gama. De asemenea, a găzduit numeroase alte evenimente sportive, dar și culturale. Recordul de asistență a fost atins la finala Mondialului din 1950, cu 199.854 de spectatori. Stadionul a fost reconstruit parțial pentru Cupa Confederațiilor FIFA 2013 și Campionatul Mondial de fotbal din 2014, campionatul mondial revenind în Brazilia din nou pentru prima dată după cel din 1950. Pe acest stadion a avut loc finala Campionatul Mondial din 2014, dar a găzduit și ceremoniile de deschidere și închidere de la Jocurile Olimpice de vară din 2016. Când voi mai reveni pe meleaguri braziliene cu amintirile mele din alt secol, vreau să scriu ceva despre plaja Copacabana. Despre impresionanta statuie a lui Iisus Hristos de pe Corcovado.

În cele două imagini alăturate vedeți un instantaneu de la conferința internațională dedicată mediului, precum și statuia celebră de pe Corcovado în fața Stadionului Maracana.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Crunta exploatare a sînului Julietei

Fiecare poveste de călătorie scrisă de Ion Cristoiu aduce ceva ce nu te aștepți, pentru că ochiul versat surprinde amănuntul pe lângă care ceilalți trec fără să-l vadă.
Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii Mediafax
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog