Avertizam pe 6 noiembrie 2014: Ca și pe Adrian Năstase, ca și pe Mircea Geoană, pe Victor Ponta îl poate înfrînge euforia victoriei dinainte de termen

Ca și-n celelalte șase perioade dintre tururi din postdecembrism, patima chibițărelii se manifestă cu putere în presa mai mult sau mai puțin independentă. De cea care-l lustruiește zi și noapte prin lingere cu limba dată prin miere pe Victor Ponta nu mai vorbesc. Nici presa dușmană lui Victor Ponta nu e mai brează. Chiar dacă în cazul ei, persoanele fizice supuse linsului mieros nu se reduc la una, forțele anti-PSD sunt divizate nu numai între ele, dar și în cadrul fiecăreia dintre ele, cînd vine vorba de turul al doilea, analizei lucide tipice presei minim profesioniste i se preferă pamfletele, înjurăturile. Mult mai grav, devenită Galerie de meci de fotbal, presa anti-PSD se rezumă la strigăte de încurajare pentru Klaus Iohannis, la chemarea hei-rupistă a electoratului anti-PSD la vot pentru a bloca ascensiunea a ceea ce e poreclită Ciuma Roșie.

Anunț de pe acum că așa cum am procedat în întreaga campanie, cum am procedat de mai mult timp între cele două tururi, voi căuta să-mi păstrez luciditatea în furtuna de zbierete pro și contra din jurul meu.

Am votat în primul tur cu Klaus Iohannis, nu din patimă, ci din luciditate, deoarece cred că o împărțire a Puterii ar fi mult mai bună pentru țară decît acapararea acesteia de către un singur partid, voi vota în turul doi tot cu Klaus Iohannis. Am o părere, e proastă despre Victor Ponta, iar cununia sa cu sinistrul Corneliu Vadim Tudor m-a făcut să am o părere execrabilă, dar asta nu înseamnă că trebuie să fiu chibiț și nu analist între cele două tururi.

Așadar, orice analiză lucidă a rezultatelor din primul tur trebuie să plece de la trecerea în revistă a alegerilor prezidențiale postdecembriste. Contrar chibiților din presă, eu nu cred în minuni. Tata moșu Marx m-a învățat că și-n politic trebuie să ținem cont de realități. Iar realitățile, fie și cele electorale, se supun legităților, manifeste în situații anterioare asemănătoare.

Comunicatul oficial al BEC consemnează următorul scor: Victor Ponta – 40,44% – Klaus Iohannis – 30,37%. Pentru a înțelege semnificația acestei diferențe, se impune o trecere în revistă a diferențelor anterioare postdecembriste.

27 septembrie 1992:
– Ion Iliescu – 47,34% – Emil Constantinescu – 31,24%.
Diferență de 16,10% în favoarea lui Ion Iliescu.
Prezența: 76,28%.
A cîștigat al doilea tur Ion Iliescu cu 61,43%, față de Emil Constantinescu – 38,57%.
Diferență de 22,86%.
Partidul lui Iliescu cîștigase și Parlamentarele.
Prezență: 73,22%.
Mai puțin cu 3,06%.
Din cîte se vede, la al doilea tur diferența dintre primul clasat și al doilea s-a adîncit. Una dintre cauze trimite la voturile luate de Ion Iliescu de la al treilea clasat: Gheorghe Funar – 10,88%.

3 noiembrie 1996:
Ion Iliescu – 32,25% – Emil Constantinescu – 28,51%.
Diferența între cei doi – 3,74%,
Prezență: – 76,1%.
Al doilea tur: Emil Constantinescu 54,41% – Ion Iliescu – 45.59%.
Diferența în favoarea lui Emil Constantinescu 8,82%.
Prezența – 75,90%, cu 0,11 mai mică decît în primul tur.
Mai slaba prezență e ciudată doar la prima vedere. Te-ai fi așteptat ca în condițiile unei mici diferențe între cei doi, electoratele să se mobilizeze extraordinar la al doilea. În realitate, electoratul lui Ion Iliescu nu s-a mai mobilizat. Pe de o parte, pentru că între cele două tururi se instaurase sentimentul că Ion Iliescu va pierde, pe de alta, pentru că regimul FSN își pierduse suflul.
Partidul lui Emil Constantinescu cîștigase și Parlamentarele.
Cîștigarea celui de-al doilea tur de către Emil Constantinescu și-a avut cauza în Alianța CDR-PD de după primul tur. În schimbul funcției de președinte al Senatului, Petre Roman a pus la bătaie procentajul locului 3 – 20,54%.
Din cîte se vede, nu toate voturile sale au ajuns la Emil Constantinescu.
Un rol deosebit l-a avut însă și slaba mobilizare a electoratului lui Ion Iliescu.

26 noiembrie 2000:
Ion Iliescu – 36,35% – C.V. Tudor – 28,34%.
Diferența în favoarea primului clasat era de 8,01%.
Prezența – 65,30%.
În turul al II-lea rezultatele au fost:
Ion Iliescu – 66,82% – C.V. Tudor – 33,17%.
Prezența 57,50%, cu aproape 8% mai puțin. Incredibila scădere a prezenței și-a avut cauza în rezultatele primului tur. Electoratul anti-PSD n-a mai ieșit la vot, obligat cum era să aleagă între Ion Iliescu și C.V. Tudor.
Scrutinul din 2000 a fost unul atipic prin clasarea lui C.V. Tudor în turul al doilea. Asta a făcut ca toți ceilalți candidați să-i dea voturile lui Ion Iliescu.
De aceea nu merită să insistăm.

28 noiembrie 2004:
Adrian Năstase – 40,93% – Traian Băsescu – 33,91%.
Diferență între cei doi – 7,02% în favoarea lui Adrian Năstase. Partidul lui Adrian Năstase cîștigase și Parlamentarele.
Prezență – 58,50%.
Al doilea tur a fost o surpriză de proporții:
Al doilea clasat, Traian Băsescu a cîștigat cu 51,22% la 48,77%.
Diferență de 2,45%.
Prezență: 55,20%.
Cu 3,30% mai puțin ca în primul tur.
Diferența de prezență, destul de mare, se explică prin demobilizarea electoratului lui Adrian Năstase, convins după primul tur că victoria e asigurată.

22 noiembrie 2009:
Primul tur – Traian Băsescu – 32,42%, Mircea Geoană – 31,17%.
Diferență în favoarea primului clasat – 1,25%.
Prezență la vot – 54,37%, 9.946.745 de cetățeni.
Cu un Crin Antonescu de pe locul 3 deținînd 20,02% din voturi, Traian Băsescu părea învins.
N-a fost așa.

6 decembrie 2009, al doilea tur:
Traian Băsescu a cîștigat cu 50,33% la 49,66%.
Diferență de 0,67%.
Prezență la vot – 10.620.116, cu 673.374 de alegători mai mult ca-n primul tur.
Și aici mai slaba prezență se explică prin demobilizarea electoratului lui Mircea Geoană. Pe de o parte, prin inculcarea sentimentului de victorie inevitabilă, pe de alta, prin refuzul unei părți a electoratului PNL să-l voteze pe candidatul PSD.

Să vedem acum rezultatele primului tur din 2014:
Victor Ponta, 40,44% – Klaus Iohannis, 30,37%.
Diferență de 10,07%.
Prezența la vot 53,17%.
Cu 1,20% mai puțin ca-n primul tur.

Ce-mi spune mie, îmbătrînit într-ale alegerilor, statistica:

• 1) Diferența dintre primul și al doilea clasat are semnificația doar în descurajarea sau încurajarea alegătorilor celui de-al doilea clasat.
  Diferența dintre Victor Ponta și Klaus Iohannis – 10,07% e cea de a doua ca mărime în perioada postdecembristă.
• 2) În postdecembrist, cel de-al doilea clasat a cîștigat doar de două ori, în 1996 și în 2007.
• 3) Cu excepția lui 2009, în al doilea tur prezența e mai mică decît la primul tur.

Cele două miracole – 2004 și 2009 își au temeiul în prestația lui Traian Băsescu.
Teza fraudării lansată după primul tur, a reușit să mobilizeze electoratul Alianței DA, în timp ce electoratul PSD, convins deja de victoria lui Adrian Năstase, nu s-a mai mobilizat la vot.

Ce se poate spune despre al doilea tur 2014 din perspectiva alegerilor prezidențiale postdecembriste:

• 1) Victor Ponta are de partea sa diferența de 10% și alianțele făcute în aceste zile.
  Are însă dezavantajul lui Adrian Năstase și al lui Mircea Geoană:
  Euforia victoriei înainte de al doilea tur.
• 2) Klaus Iohannis are dezavantajul diferenței de 10% și al singurătății ACL.
  Are însă avantajul slabei prezențe la vot în primul turDacă reușește să mobilizeze electoratul anti-PSD să iasă la vot într-o proporție mai mare decît la primul tur, adăugat electoratului Elenei Udrea și al Monicăi Macovei, poate recupera handicapul primului tur.

Mult mai important decît toate:
Electoratul anti-PSD a ieșit la vot în 2004 și-n 2009, pentru că PSD a greșit proclamîndu-și victoria mai degrabă.
Am impresia că și Victor Ponta e pe cale să facă aceeași greșeală!