Bădiucu Hozo I (6)

Bat-o pe Ionela. Fratele Fane o venit mai posac, mai fără veselie. Și în țară era cam așe: ciudat umbros și rece. Ionela era deja aplecată înăuntrul pipotei. Căuta bagajul meu în pipota încăpătoare unde erau tătie grămădite. Putie cunoaște care dintre bagaje îi al Moțului căci scrisul său, scriitura învățată între munți, se cetie numa fain pe hârtie. Cele două cuvinte grăitoare: Bădiucu Hozo. Vine înapoi cătă mine dându-mi bagaju meu. Mi se pălește inima me aspră cu o bucată călduță de jar, ca reacție. Bat-o pe Ionela. Să știți că io pentru terapia ei am venit mai degrabă. Nu atât pentru frate-mio Fane. Pentru terapii mutuale nu ne potrivim noi atât de fain. Apăi pentru icrele Ionelei ținute în pungă. Pentru ele am venit. Să-i lecuiesc icrele feminine și să vâjgăie batăr, că-s înghețate de ai lunji conjugali cu Fane.

Mă întrebați ce insamnă icrele feminine. Hozuț, ce ai în cap cu Ionela? Spune drept!
Nu de cele lucruri ferește, că Ionela are legământ cu frate-mio de douăzăci de ai de când îi fecioară. N-am venit cu intenția să dărâm familia, chiar și fără copchil. După cum aud manifestările frecvente între soți în timpu beznei, ar trebui să rămâie grea cu pântecele azi-mâine.

Vă întrebați: Apăi atunci de ce nu dovedesc odată împreună?
Apăi io sânt de astă credintă: că amândoi suferă conjugal de prea mult stres, atunci oricât de mult s-ar pune Ionela pe jerunți să se roaje Măicuței Preacurate, cătă Fiul Mnilostiv, este de-a moaca strigarea, căci stresu zilnic apoi îi îngheață tătie icrele ei alduite, și se strâng cumplit și nu mai vor să audă de nimnic. Nici când e intensitate maximă cu Fane nu se pot sparje și împrăștie cu veselie în pântece. Batăr cât se închină smerita, coperindu-și capu, batăr cât de multă putere ar avea Fane în trup să săvârșească cu ea, și cu oricât de multă văpaie ar iubi-o Fane, punga înghețată a Ionelei nu se crapă și nimnic sfânt nu poate pătrunde lontru. Îi punga icrelor sigilate din trauma stresului occidental cronic. Îi sensibilă fata. Au cercetat doară psiholojii britanici și la tăți doftorii biolojici au pus întrebările și ofurile și silința conjugală de a zămisli un plod. Au mărs la cei cu burene și leacuri naturiste da fără rezultate resimțite pozitiv la punga bocnă înghețată. De șesă luni fac tratament cu o călăuză de weekend. Și-au luat una călăuză de weekend care îi însoțăște prin parcuri să-i descânte și prin sălbăticie la excursii, doar să stimuleze treptat sistemu și să se dezghețe încet punga icrelor Ionelei. Și apoi or putea săvârși cu nădejde. Dar deocamdată nu știu să înote împreună și se vede o iesle plutitoare în mnijlocu unei belți pe care ei vor să o recupereze de pe mal. Dar îi o iesle abandonată. Fără copchil. Doar plutește în lac.

Odorul așteptat îi fără sămânța încă și tăt așteaptă să se zămislească. Îi un zăcământ ascuns în trupu Ionelei la care Fane nu are accesul permis. Ce pântece de nespus are Ionela. Ce va erupe din femee când s-ar hsi dezghețat punga icrelor și s-ar lovi una zdravăn cu un cioc-cioc. Reacție biolijică de minune în pântecele Ionelei. Ce fel de prunc va hsi ieșind din trupu Ionelei? Asta-i de gândit amu.

Io știu că cumnata aprigă are rod acole băgat în trup, dar îi înghețată rău și îi tare greu să se mai dezghețe mai ales acum la o vârstă mai înaintată. Amu nu mai e fecioară cu aceleași floricele timpurii. Scoate matroana cu experiență. Va scoate copchilu. Mai e timp la dispoziție. Poate oi dovedi io ceva miraculos amu după atâtie tratamente cronice încercate și eșuate. “Un medicament din măguri contra stresului zilnic occidental. Un strugure rar de mântuire.” Ei așe se referă la mine. Mi-au făgăduit că io voi hsi nașu copchilului. Dacă dovedește matroana să poată plodi.

Un muntean cotat la cumpănă? Aiasta io mi-s? Na bine, bine, drajii mei. Bine, bine! Aiasta inimă crescută pe plaiurile măgurilor, va aprinde una scânteie aprigă care o va zdruncina-o și o va îmboldi-o să-și încălzească mădua în trup și se va topti punga icrelor și vor vâjgâi. Amu-s douăzeci de ai de legământ, nu mă lăsa și o să scoată, pruncu, va ieși copchilu zbierând cu viață. Io-s de prima dată aci. M-au chemat din disperare, amu și-au pus speranța în mine. Am ridicat așteptările, i-am făgăduit lui Fane că voi dezgheța complet punga icrelor soției sale. Io o iau de mânecă și o trag cu de-a sila dacă musai, din această urâtă sâmțâre sufletească care-i afectează trupu. Iar Fane trebă să hsie mistuit ca la morgă cu exemplarele lui de oase care sunt în evoluție de când o aterizat și au fo supuse condițiilor de occident timp de șeptesprezece ai. Amu-s râncede și gălbenite ca rășina de pe brazi. Numa așe se poate cu el după șeptesprezece ai de turbăciune mintala stresată. O scăldare, nu în apă, în flăcări, cuprinzând trupu, să nu hsie ceva bucățică nemistuită, că după ce-l scoți afară pe Fane, se va răspândi din aia bucată rămasă și-l va urâți și se sfârogește uscat și se face ghem.

Sănătate multă, ne auzim în curând.

(camera sounds)

Aceasta a fost legătura noastră din tărâmul britanic separatist, ostrovul găsindu-se în mare cumpănă și în dezorientare națională din cauza dezrobirii de puterea Colectivului Continental. Aceasta a fost transmsiunea înregistrată chiar pe Ostrovul Regesc.
Be blessed in the UK. Salutations from WF4 Wifmon, and thank you for listening to Bădiucu Hozo from Gura Moțului.

(Music)