Barza de metal

Mîndria Vintilesei a dat-o mult timp fîntîna de la ieşirea din sat, pe şoseaua Floreşti-Vidra, înaintea barierei. Ea înfăţişa o barză de mărimea unei sonde, cu corpul din tablă zincată, ciocul, din două jgheaburi suprapuse, şi picioarele, din două conducte luate de la sistemul naţional de irigaţie. Drept ochi, constructorul fixase două reflectoare uriaşe, de la paza de noapte a unui baraj ieşit din funcţiune, pentru că izvorul secase între timp. De ciocul berzei atîrna, la capătul unui lanţ de parîmă, o găleată obişnuită, cu smalţul spart pe alocuri. Era o fîntînă cu care întreaga Vintileasă, ba chiar şi comunele vecine, se mîndreau. Toţi cei ce mergeau spre Munţi, în automobilele lor personale sau în elegantele, mîndrele, autocare O.N.T., rămîneau impresionaţi de această măreaţă realizare. Unii se mulţumeau s-o privească şi s-o comenteze. Alţii coborau şi o fotografiau din diferite unghiuri. Nu puţini erau cei care, la cererea copiilor sau iubitelor, prindeau găleata spînzurată în ciocul uriaş şi o cufundau, după cum văzuseră în filmele dedicate satului românesc, în adîncul misterios al fîntînii. Era un gest mai mult de dragul excursiei, protocolar, i-am putea spune, pentru că, de fapt, fîntîna n-avea apă. Adevărata fîntînă se afla niţel mai departe, dincolo de barieră, trecută cu vederea de toată lumea. Cine avea chef, în excursie fiind, să bea apă de la o cişmea obişnuită, cum se aflau la bloc, cu miile? Construirea uriaşei berze de tablă ridicase, totuşi, unele probleme. Nu în ce priveşte materialele, nu, aici totul mersese cum nu se poate mai bine, ca pe roate, dacă se poate spune aşa, ci în ce priveşte construcţia propriu-zisă. Se descoperise, astfel, după ce barza fusese gata şi se rezolvase chiar şi problema piciorului drept, cel îndoit, conform imaginii tradiţionale a berzei – de barză într-un picior – după ce unii, istoviţi de căutarea unei soluţii tehnice, opinaseră pentru o înfăţişare în două picioare, flagrantă contrazicere a cunoştinţelor elementare de Zoologie, se descoperise, aşadar, că pentru o construcţie de o asemenea înălţime era nevoie de aprobarea garnizoanei Floreşti, în raza căreia cădea barza din tablă zincată. Iar această aprobare se obţinu mult mai greu decît se aşteptaseră. Fusese necesară deplasarea la faţa locului a unei comisii speciale, alcătuită din specialişti în războiul aerian modern, pentru că – se spunea – barza putea constitui, prin înălţimea sa, un obiectiv care, în caz de conflict armat, ar fi atras atenţia inamicului asupra localităţii Vintileasa, în marginea căreia se afla.

Pagini: 1 2