Barza de metal

Viaţa berzei de tablă nu dură prea mult.
O dată trecută campania de înfrumuseţare a satului, o altă campanie, la fel de cruntă, se abătu asupra întregii zone:
Lupta împotriva risipei de metal.

În cadrul ei fură luate la rînd şi cercetate toate marile construcţii metalice de pe teritoriul judeţului:
Hale industriale, poduri de peste rîuri şi de peste văgăuni, sonde petrolifere, stîlpi de înaltă tensiune.

În unele cazuri, unde se remarcase risipă de metal, construcţia fusese scoasă din funcţiune sau dată la topit şi refăcută cu un consum de material mai redus. Intrase în discuţie, la un moment dat, chiar şi releul din Măgură. Şi dacă cei de la Telecomunicaţii, alarmaţi de intenţiile celor de la Aprovizionarea Tehnico-Materială, n-ar fi intervenit energic, atrăgînd atenţia că de înălţimea releului depinde calitatea Telejurnalului pe o rază de cîteva sute de kilometri, desigur, că aşezarea din metal ar fi fost dată la topit şi refăcută la proporţiile unui pilon de fier dintr-un gard de sîrmă înghimpată.

Pe barză n-o putu nimeni salva.
Comisia stabili darea ei imediată la topit.
Abia după dispariţie, asemenea tuturor eroilor mitici, barza de metal îşi începu cariera strălucită.

Nu ştiu cum, în judeţ şi chiar şi-n ţară se răspîndi zvonul că o noapte petrecută de un cuplu pe locul fostei berze ducea automat la conceperea unui copil.
Mii de cupluri fără rod dădură năvală din toată ţară în marginea Vintilesei.
Pentru că situaţia intra în conflict cu Codul eticii socialiste, prin Hotărîre a Consiliului de Stat, în jurul locului se ridică un gard din beton, păzit de un soldat cu puşcă.

Pagini: 1 2