Bătălia OZN-urilor deasupra Nürnbergului

14 aprilie 1561, o zi care poate că nu vă spune prea multe. Însă, în acea zi, pe la ora răsăritului, locuitorii din Nürnberg au văzut cele mai ciudate obiecte pe cer. Aceste obiecte erau de diverse forme, linii și dimensiuni, cercuri, cilindri, sfere. Și se părea că acele obiecte se luptau între ele, se lansau brusc și ricoșau pe cer. Oamenii au descris-o drept fiind o „luptă pe cer” cu aspectul unui obiect triunghiular negru imens. Se știe că a avut loc o prăbușire uriașă și în afara orașului. Dar, la acea vreme, termenul ,,OZN” (Obiect Zburător Neidentificat) nu era popular, astfel că incidentul a fost extraordinar de ciudat. Au existat și alte observații, cum ar fi formele de globuri și cruci. Însă, cel mai ciudat lucru de pe cer a fost soarele, de o culoare roșu-sângeriu. Oamenii au văzut ceva asemănător cu două arcuri roșii în centrul soarelui, iar în partea de jos a acestuia, precum și deasupra, era o culoare întunecată, neagră și roșie.

În aceeași lună, a fost publicată o știre despre acest incident rar și ciudat, un text de tip broadsheet, scris de Hanns Glaser, care măsura 26,2 centimetri pe 38,0 centimetri. Scrierea a ajutat la ilustrarea și descrierea detaliată a fenomenului. Piesa istorică este păstrată în colecția de stampe și desene de la Zentralbibliothek Zürich din Elveția. O să vă prezint câteva idei interesante, regăsite în știrea lui Glaser: ,,În dimineața zilei de 14 aprilie 1561, în zorii zilei, între 4 și 5 dimineața, a avut loc o apariție înfricoșătoare pe soare, iar apoi aceasta a fost văzută în Nürnberg, în oraș, în fața porților și la țară, de către mulți bărbați și multe femei. La început au apărut în mijlocul soarelui două arcuri semicirculare roșii ca sângele, la fel ca luna în ultimul ei sfert. Iar în soare, deasupra și dedesubt și pe ambele părți, de culoarea sângelui, se afla o bilă rotundă de culoarea ferigii parțial opacă, parțial neagră. La fel, de ambele părți și ca un toroid în jurul soarelui stăteau astfel de sfere roșii ca sângele și alte sfere în număr mare, cam trei pe rând și patru în pătrat, de asemenea unele singure. Între aceste globuri se vedeau câteva cruci de culoare roșu-sânge, între care se aflau niște fâșii roșii-sânge, din ce în ce mai groase spre spate și în față maleabile ca niște tije de trestie, care se întrepătrundeau, între care două tije mari, una la dreapta, cealaltă la stânga, iar în interiorul tijelor mici și mari se aflau trei, de asemenea patru și mai multe globuri. Toate acestea au început să se lupte între ele, astfel încât globurile, care erau mai întâi în soare, au zburat spre cele care stăteau de o parte și de alta, după care, globurile care stăteau în afara soarelui, în tijele mici și mari, au zburat în soare. În plus, globurile zburau înainte și înapoi între ele și se luptau vehement între ele timp de mai bine de o oră. Și când conflictul în și iarăși în afara soarelui a fost cel mai intens, ele au obosit în așa măsură încât toate, așa cum s-a spus mai sus, au căzut de la soare în jos pe pământ ca și cum ar fi ars toate și apoi s-au risipit pe pământ cu un fum imens. După toate acestea, a fost zărit ceva asemănător cu o suliță neagră, foarte lungă și groasă, a cărei țeavă era îndreptată spre est, iar vârful spre vest. Ce înseamnă astfel de semne, numai Dumnezeu știe. Deși am văzut, la scurt timp, unul după altul, multe feluri de semne pe cer, care ne sunt trimise de Dumnezeul Cel Atotputernic, pentru a ne aduce la pocăință, suntem totuși, din păcate, atât de nerecunoscători încât disprețuim semnele și minunile atât de înalte ale lui Dumnezeu. Sau vorbim despre ele cu batjocură și le aruncăm în vânt, pentru ca Dumnezeu să ne trimită o pedeapsă înfricoșătoare din cauza nerecunoștinței noastre. La urma urmei, cei cu frică de Dumnezeu nu vor lepăda nicidecum aceste semne, ci le vor lua la inimă ca pe un avertisment al milostivului lor Tată din ceruri, își vor îndrepta viața și Îl vor ruga cu credință pe Dumnezeu, ca El să îndepărteze mânia Sa, inclusiv pedeapsa binemeritată, asupra noastră, astfel încât să putem trăi temporar aici și perpetuu acolo, ca niște copii ai Lui. Pentru aceasta, Dumnezeu să ne dea ajutorul Său, Amin. De Hanns Glaser, pictor de scrisori din Nurnberg”.

De-a lungul anilor, interpretări moderne au fost făcute, inclusiv de un celebru autor și scriitor al cărții ,,Farfurii zburătoare: Un mit modern al lucrurilor văzute în ceruri”. Jason Colavito, un alt autor celebru a recunoscut cartea pentru analiza OZN-urilor. Carl Jung a legat fenomenul de religie și de armată. Pentru el, militarii erau mai degrabă înclinați să vadă tuburile ca pe niște tunuri iar sferele ca pe niște ghiulele, atunci când explică vârful de lance negru care arată ca o săgeată în partea de jos a scenei din ilustrație. Acest lucru înseamnă că ilustratorul a crezut că globurile au luptat până la moarte. Iar în ceea ce privește religia, cu accent pe cruci, portretul celor 4 globuri unite prin linii însemna cvartetul matrimonial și formează modelul căsătoriei primitive în cruce. Sau ar putea fi un caracter de individuație. Jung a menționat și că razele impare ale soarelui indică ,,revelarea luminii”.

Odată cu acest fenomen, a existat o conștientizare a fenomenului OZN și, în acest caz, au avut loc mai multe incidente. Vinerea Mare din 1554 a fost o altă zi ciudată. În textul din ziarul de mare tiraj se spunea că voința lui Dumnezeu dorea mărturisirea căilor păcătoase ale poporului. În 1566, un fenomen ceresc foarte asemănător a fost difuzat în text sub numele de „1566 Celestial Phenomenon Over Basel” (Fenomenul ceresc din 1566 deasupra orașului Basel), când în zilele de 27, 28 (iulie) și 7 august în Flugblatt, Basel, sfere și globuri roșii și negre s-au luptat pe cer. Lucrarea ilustrată și textul lui Samuel Apiarius din Basel se păstrează ca parte a colecției Wickiana. În plus, în timpul Războiului de Treizeci de Ani, între anii 1618 și 1648, au fost documentate și apariții comparabile ale unor cavaleri care se luptau pe cer.

Textul lui Hanns Glaser