Fără acestea, efortul pentru constituirea ei ar fi complet inutil:
Asociaţiile, ca şi oamenii, simt nevoia să vorbească pentru a dovedi că există!
E un capitol extrem de dificil.
Obişnuit cu această manie a asociaţiilor şi organizaţiilor de a anunţa întreaga planetă că au luat naştere, marele public nu reacţionează nici dacă ar afla de înfiinţarea unei Asociaţii de luptă împotriva tendinţei de a constitui asociaţii. Realizarea lui înseamnă o muncă încordată şi tenace, plină de sacrificii, avînd drept spaţiu de desfăşurare locurile unde cetăţeanul se aşteaptă mai puţin să facă cunoştinţă cu activitatea de popularizare şi strîngere de fonduri a unei asociaţii. La Hamburg, trei băieţandri raşi în cap şi îmbrăcaţi în alb, ca nişte fantome din proza realismului magic, cîntă şi bat din palme în plină stradă. Cînd termină, sar de cîteva ori în sus, în genul jocului cu coarda, şi ne vîră rapid sub nas o broşură cu învăţăturile unei Asociaţii pentru dobîndirea Nirvanei.
Cine crede că numai pe stradă îl aşteaptă asemenea surprize se înşală amarnic. Cetăţeanul simplu nu scapă de activitatea asociaţiilor şi organizaţiilor nici în gaură de şarpe.
În Occident, orice cetăţean simplu e un virtual membru al unei organizaţii, aşa cum orice fecioară e o virtuală soţie a unui bărbat. În consecinţă, orice simplu cetăţean face să freamăte de emoţie nările miilor de asociaţii şi organizaţii de la un moment dat. N-apuci să te aşezi la masă, într-un restaurant, că hop! se şi înfiinţează o membră a Asociaţiei de luptă împotriva petrecerilor, cu un maldăr de broşurele, în spatele căruia se ascunde, vicleană, puşculiţa pentru fonduri. Conform acestor broşuri, cea mai bună formă de viaţă o reprezintă audierea în colectiv, împreună cu membrii asociaţiei, a muzicii culte.
Toate asociaţiile şi organizaţiile din Occident ţin şedinţe.
La Hamburg, la hotelul unde am fost cazaţi, se desfăşura Congresul Internaţional al Asociaţiilor de luptă împotriva alcoolului. În comparaţie cu beţivii, membrii acestor asociaţii sînt asemenea unui eunuc în raport cu un Don Juan înrăit. Primitivele plăceri ale chefurilor sînt înlocuite cu alte satisfacţii, mai subtile. Adunaţi în grup, membrii unor astfel de asociaţii privesc îndelung aranjamente florale şi citesc în cor, broşuri moralizatoare. Tinerii beau ceai de sunătoare, iar perechile mature discută, fără prea mari contraziceri, despre primele forme ale vieţii pe Pămînt.
Fireşte, Congresul şi-a ţinut şedinţele de lucru la restaurant!
1 2
Lasă un răspuns