Bilanțul universității John Hopkins îi taie macaroana lui Klaus Iohannis

Ieri, în deplină concordanță cu vechiul și mereu actualul dicton: „să facem și noi așa că așa se face în țara de unde luăm lumină”, dar, desigur, având ca reper un alt punct cardinal, pseudo-președintele Klaus Iohannis ne-a spus că este musai să facem alegeri pe 6 decembrie. Iar dacă ar fi fost ca unii dintre noi să ridice cuvânt, cum că la data respectivă pandemia va înregistra un trend ascendent, întâiul tele-cuvântător al țării a dat exemplul categoric și imbatabil al Statelor Unite ale Americii, care „au ținut să facă alegeri acum, în plină pandemie, fiindcă așa trebuie în democrație”. După care, ca nu cumva să mai existe semne de îndoială, ne-a reamintit că, tot pe meleagurile Marelui Aliat Strategic, s-au mai ținut alegeri, de data asta în octombrie 1944, adică în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Să nu zic vorbă mare, aproape că, de data asta, mă pusese și pe mine pe gânduri tirada, când, peste numai câteva ceasuri, am luat la cunoștință de Bilanțul independent dat publicității de Universitatea John Hopkins. Bilanț din care reiese că joi, în Statele Unite, s-au înregistrat 960.324 cazuri infectate cu SARS-CoV2 și 234.876 decese provocate de Covid-19. Din același bilanț, publicat vineri la ora 1,00 GMT, mai rezultând și că, la data bilanțului, adică după ce americanii cu drept de vot au mers la urne, purtând cu toții măști pe față și respectând distanțarea socială, erau cu 1226 mai multe decese decât în ziua precedentă și cu 123,085 mai multe contagiuni.

Nu îmi pot îngădui, desigur, să comentez aceste date profund îngrijorătoare și să trag de aici concluzia că această situație nu mai este doar una ce ține de un simplu raport de succesiune a evenimentelor, ci ține direct de un raport de cauzalitate. Altfel spus, nu pot să mă pronunț dacă evenimentele de campanie electorală au fost și cauza numărului sporit de îmbolnăviri și de decese. Consemnez doar bilanțul și îl consider demn de luat în seamă și aici, pe legendarele meleaguri carpato-pontico-dâmbpvițene.

Cât privește cel de-al doilea exemplu din care, iarăși, crede pseudo-președintele Klaus Iohannis că avem foarte mult de învățat din patria lui Mark Twain, a fost faptul că aici s-a votat în noiembrie 1944, adică în perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Mulțumesc de lămurire și să iertați de vorbă proastă, dar: unu la mână, atunci în noiembrie 1944, teatrul de luptă se mutase în Vest și existau tot mai multe semne că Germania hitleristă va pierde bătălia și, doi la mână, la acea dată, ca de altfel încă de la începutul celei de-a doua Conflagrații Mondiale, luptele nu se purtau pe teritoriul Statelor Unite, ci în Ungaria, Austria, în Cehoslovacia și, într-un final, în Germania. Așa că alegerile din Statele Unite se puteau desfășura fără a exista o amenințare militară directă la siguranța electoratului.

Fie și numai pentru aceste două motive, îmi retrag și creditul (așa relativ) acordat zicerilor de aseară ale pseudo-președintelui și rămân la convingerea că singurul adevărat motiv care îl face pe acesta să țină cu orice preț ca alegerile parlamentare să fie numai și numai pe 6 decembrie este cota alarmant descrescătoare a încrederii de care se mai bucură PNL din partea electoratului. Adică 27%. Cifră care numai a aducătoare de bucurie nu seamănă! Cât privește sloganul „așa este în democrație”, la care recurge de fiecare dată chiriașul din Dealul Cotrocenilor pentru a-și susține ambițiile, cred că a venit vremea ca cineva să îi spună că acesta nu este decât un sofism de ieftină factură și că nu există mai mare pericol pentru un om politic decât să își ia dorințele drept realitate. Pericol care, din păcate, nu îl vizează numai pe el, pe persoană fizică, și are consecințe dezastruoase pentru colectivitate.

Subiect despre care degeaba vorbim cu pseudo-președintele și cu guWERNul său, știută fiind vorba înțeleptului german care ne învață că dacă o carte se lovește de un cap și sună a gol, atunci nu întotdeauna cartea este de vină.