Cronică. Printre cronicile mele teatrale din anii de conducere a revistei Teatrul, am dat și peste o însemnare despre un spectacol cu o piesă scrisă de Gib Mihăiescu. Scrisă acceptabil, cronica dă seamă de ostilitatea mea față de regiile care schimonoseau textul pentru a-i impune fanteziile regizorilor, în loc să-l aprofundeze printr-o lectură originală:
„Piesa lui Gib Mihăiescu, Pavilionul cu umbre e un text extrem de dificil prin ambiția autorului de a fi cît mai adînc pe o suprafață cît mai mică. Ca toți novicii în materie, autorul și-a făcut o ambiție din a nu trece drept realist. De aici puzderia de simboluri, menite să-i rătăcească definitiv pe actor, regizor, spectator și pe director mai ales. De aici replicile mereu metafizice, lipsite de concretețe, pe care actorul nereușind să le pătrundă, se mulțumește să le recite. Cristina Ioniță bîntuită și ea, ca toți tinerii regizori, de spaima de a nu fi simplă, a adăugat semnelor propuse de autor alte semne, numeroase. S-a născut astfel un spectacol greu, sufocant, un adevărat examen pentru spectatorul care simte că trebuie să vadă pe scenă altceva decît faptul că doi tineri se iubesc, dar nu-și dă seama ce-ar fi. De aceea, spectacolul, în mod obișnuit și un prilej de răsfățare a spectatorului plătitor, se transformă într-o urmărire înverșunată, complet obositoare, a descifrării semnelor. Întreaga ființă a spectatorului, în loc să trăiască întîmplările de pe scenă, stă încordată pentru a înțelege ce a vrut să spună regizoarea, de exemplu, punîndu-i pe actor să miște singuri, fără nici un ajutor de la mașiniști, panourile componente ale decorului și toate acestea și cu disperarea la gîndul că dintr-o clipă într-alta va trebui să răspunzi nevestei – și ea intrigată de năzdrăvăniile de pe scenă, dar, spre deosebire de tine, convinsă că bărbatul trebuie să știe. Că de aia e bărbat, să le știe pe toate.”
*
Despre Osman. Plictisit de moarte de Britania, serialul concurent al Game of Thrones, caut pe Internet, într-o doară, deoarece nu sînt convins că voi găsi ce-mi trebuie, să văd cum mai stă serialul Osman.
Surpriză! De trei ori Surpriză!
A fost difuzat episodul unu din Sezonul 3.
E și pe Osmanonline.
Dau dracului Britania, știind că voi reveni la el, din încăpățînarea de a-l da gata, și dînd din picioare pe stepper, mă apuc de Osman. Mi se pare mai dinamic decît sezonul anterior. Din cîte-mi dau seama va merge pe două intrigi pasionante:
Bătălia din interiorul Bizanțului, în care Osman va apăra – culmea! Ortodoxia și tensiunea dintre Malhun și Bala după ce prima află că Bala e gravidă.
Sînt tare curios să văd dacă serialul cutează s-o facă pe Malhun atît de neliniștită de concurența celui de-al doilea fiu încît să caute s-o otrăvească. Nu prea cred. Ar însemna să falsifice grosolan adevărul istoric și mai ales să facă atingere imaginii mitice a lui Osman. Istoria ne spune clar că moștenitor va fi băiatul cu cea de a doua nevastă. Ar putea risca serialul mergînd pe varianta unei alungări a lui Malhun de acasă dacă vrea s-o otrăvească pe Bala.
Lasă un răspuns