Biofotonii, apa și longevitatea
Fiecare generație își are (con)știința definitorie. Concomitența mai multor generații naște disensiuni, mai ales între extreme. Junețea, ca și decrepiții, își elogiază ascensiunea și superioritatea cu aceeași semeție cu care recriminează alienarea și retardul din tabăra adversă. Ritmul alert al evenimentelor și atenția redusă acordată „mărunțișurilor” de dincolo de buza farfuriei fac să se perpetueze „descoperiri” ce nu descoperă decât ce-au știut și alții cu ani în urmă, și „invenții” care nu inventează decât revelații îngropate cândva de ignoranță și infatuare. Dacă fiecare generație ar ști măcar o parte din ce știau antecesorii și ar fi mai grijulie cu patrimoniul, poate că omenirea nu s-ar mai învârti în cerc și nu și-ar mai damna întruna destinul. Istoria omenirii arată ca un imens areal cu straturile mereu răscolite și bătătorite; un teren când fertilizat și cultivat, când pustiit, minat și incendiat. O gospodărie abandonată și regăsită ciclic de hoarde de nomazi temporari și temporali, cu creierul veșnic inflamat și atacat de amnezii. Incapabili să pună cărămidă cu cărămidă și să-și zidească o fortificație comună pe singura planetă care-i suportă.
Ce sunt de fapt științele, ce le falsifică și ce le face patologice? Ce separă științele consacrate de cele alternative și de ce unele sunt declarate mainstream, iar altele marginalizate? Științele au fost, sunt, și vor rămâne un amalgam de cunoștințe cu valabilitate perisabilă, utilitate relativă, și corectitudine echivocă. Ceea ce astăzi e valid și naște entuziasm, mâine se dovedește eronat și dezamăgitor, iar poimâine e înlocuit de ceva diametral opus. Fundamentul științific însuși pare a fi destul de recalcitrant și volatil, de aceea e bine să alocăm timp, răbdare, prudență și conștiinciozitate în tot ce facem și spunem. Și să nu cădem niciodată în păcatul înfumurării omnisciente. Nu tot ce numim „știință” e temeinic, corect (precis) și sigur (de încredere).
Unde se termină știința și de unde încep speculațiile, și invers? Cum ar arăta lumea, dacă ne-am recunoaște cu toții sincer limitele puterii de (pre)facere și înțelegere? Dacă ne-am pune laolaltă cunoștințele în loc să ne sabotăm reciproc, și dacă „cunoscătorii” ar renunța la mania de a vârî cu forța pe gâtul „ignoranților” așa-zisa cunoaștere și de a „corecta” (dez)informarea? Ceea ce avem noi în științe nu se cheamă „colaborare” – e o goană aberantă după glorie și întâietate. Nu știm cât de (ne)limitate sunt cu adevărat științele și, chiar dacă am ști, limitarea noastră ne împiedică să le dovedim. Dacă acceptăm că nu au capăt – fizica a ajuns deja la fermioni, bosoni și alte particule (sub)elementare, iar astronomia a trecut de univers –, ar însemna să credem în orice intangibilitate. Dacă le-am delimita, ce crez ne-ar mai rămâne, și cum ne-am mai explica inexplicabilul? Ar fi suficientă intuiția? Bunul-simț? Practica, experiența, naturalețea? Cum am putea distinge între a fi și a (a)părea?
Uneori avem de-a face cu pseudoștiințe, alteori cu o contemporaneitate nepregătită pentru procesarea unor idei născute cu mult înainte de vreme, în secolul/epoca greșit(ă). Nu de puține ori cei umiliți mai ieri ca impostori, astăzi sunt celebrați ca vizionari. Mulți dintre oamenii științelor s-au distrat copios pe seama homeopatiei ori a acupuncturii, și încă o mai fac. Aceiași savanți nu știu de glumă dacă cineva le cere să demonstreze efectul… psihoterapiei, ori al unor simple remedii precum paracetamolul – deși industria farma finanțează mărinimos studiile despre „eficacitate”. Se mulțumesc să declare cu emfază că nu e nevoie de demonstrații detaliate, întrucât efectul… se vede/simte (!) – chiar dacă în realitate analgezicele nu fac decât să întrerupă transmiterea semnalelor dureroase prin fibrele nervoase și nu rezolvă nimic din problema de bază. Despre efectele secundare și despre biasurile cognitive și influențele lor, inclusiv la interpretarea studiilor, nu mai vorbim!
Comunitatea științifică s-a amuzat până nu demult și pe seama biofotonilor. Discuțiile despre biofotoni sunt vechi de peste un secol. Puținii curajoși care le-au bănuit existența și i-au botezat lumina vieții au fost considerați la rândul lor excentrici, mistici, esoterici, conspiraționiști, escroci, iluzioniști etc. Unii și-au dedicat întreaga viață tentativelor de a le demonstra prezența și de a le măsura emisia, ca să-și convingă criticii necruțători. Iar acum necruțătorii se întrec în a studia și publica teancuri de lucrări despre cuante luminoase, radiații mitogene, autoluminiscența biologică, emisia de fotoni metabolici etc. Ce ironic poate fi destinul!
Omenirea nu și-a abandonat visul longevității și încă mai încearcă să răspundă eternei întrebări: de ce îmbătrânim și de ce avem „valabilitate” limitată? Cum se face că un copac ajunge să dăinuiască de zece ori mai mult ca noi, deși e țintuit locului și nu se poate feri și nici fugi de toanele naturii? Până și o țestoasă atinge trei secole, iar mamiferul-om de-abia se poate mândri cu o treime. De obicei aspirațiile longevive ne poartă cu gândul la gene și la modalități de influențare a lor prin inginerie. Un alt răspuns ar putea veni de la celebrele „zone albastre” cu preasănătoșii și prealongevivii lor locuitori. Dacă nu s-ar interpune și altele, care falsifică ecuația! Bunăoară, Caucazul rusesc. Oare ce oferă în plus acea zonă, de stârnește invidia restului locuitorilor fostului imperiu prin numărul exagerat de centenari? (320-350 la milionul de locuitori, în loc de 8.) Cum nu putem da buzna cu toții într-acolo, se impune dezlegarea enigmei.
Cercetătorii au constatat că îmbătrânirea e un proces biologic nelinear, proporțional cu rata erorilor comise la multiplicarea ADN-ului și la sinteza cărămizilor vieții – proteinele. Cu cât viteza proceselor metabolice e mai mare, cu atât mai rapid se instalează starea de ordine și joasă entropie, și cu atât mai scurtă e durata vieții. Asta ar explica diferențele dintre specii, pe care noi tindem să le nivelăm copiind genele altora. Îmbătrânirea e grăbită și de radicalii liberi produși de oxigen, dar e influențată și de… apă, mai precis de calitățile ei pe plan molecular. Unul dintre atomi e hidrogenul, mai precis deuteriul. Se estimează că absorbim pe timpul vieții în jur de 12-15 kg de deuteriu din apa potabilă și că atomii respectivi provoacă modificări fiziologice, morfologice și metabolice nefavorabile în celulă. Apa din zona caucaziană menționată, dar și din alte regiuni muntoase, e mult mai săracă în deuteriu și are o structură apropiată de cea cristalină a gheții. Analiza spectrală în infraroșu a serului sanguin (în fond a apei din sânge) a demonstrat diferențe energetice între persoane complet sănătoase și persoane în stare critică (de ex. cu tumori maligne), ultimele posesoare de energii de trei ori mai slabe. Apa săracă în deuteriu prezintă la analiza în infraroșu un spectru similar celui sanguin al persoanelor sănătoase și longevive.
Din păcate, apa „grea” e doar una dintre multele necunoscute, altminteri am avea cu toții la masă doar „apă vie”, iar industriile s-ar întrece în afaceri cu „ușurarea” apei. Paradoxal, deși apa este cel mai studiat dintre elementele naturii, este și cel mai puțin înțeles și rămâne o provocare pentru științe. (Nu și pentru biologie, care se folosește de „nou detectatele proprietăți” din timpuri imemoriale.) Majoritatea încă o reduc la rolul de transportor de substanțe și respectiv solvent. Proprietățile și efectele apei, mai multe și mai bizare decât la orice alt element și botezate în grup „anomaliile apei”, încă stârnesc stupoare. Dar nu despre ele e vorba în acest articol, și nici despre nenumăratele tipuri de reacții în care apa joacă rol de partener – hidroliză, protoliză, (de)hidratare, redox, complexări, recombinări, electroluminiscență etc. –, ci despre rezultatul omniprezenței apei în biologie, despre dovada că ceva există, trăiește și e sănătos sau, dimpotrivă, că are nevoie de ajutor – de cele mai multe ori de apă.
Indiferent dacă secretul longevității se ascunde în genom, în stilul de viață, în apa cu calitate biologică, în hrana cât mai naturală, în eficientizarea energiei, sau în toate laolaltă, semnalul că ne aflăm pe drumul cel bun ni l-ar putea oferi – cine ar fi crezut? – chiar biofotonii, acele cuante luminoase mult hulite de scepticii secolului trecut. Nu doar cosmosul, ci și ființele vii emană radiații, cu diferența că ele nu transformă materia în ioni. Vietățile emit unde electromagnetice infraroșii, termice sau luminiscente. O categorie aparte o reprezintă emisia ultra-slabă de biofotoni: pâlpâiri firave – ca o flacără de lumânare la 20 km distanță – pe lungimi de undă între 200 și 800 nm (undeva între UV și lumina vizibilă), care stau mărturie vieții.
Emisia de biofotoni e tipică trăirii. Tot ce trăiește – de la celula bacteriană la semințele germinate, frunze, flori, ciuperci, neuroni și… om – are un metabolism, iar „dovada” e acea aureolă extrem de fină de cuante luminoase din jurul fiecărei entități. Este rezultatul excitării electronilor și nu are legătură cu emisia termică, ori cu bio- sau chemoluminiscența (reacții enzimatice și respectiv chimice). Deși nimbul se naște fără stimuli și luminofori externi, spectrul și intensitatea îi pot fi modificate/perturbate de stresori din mediu. Biofizicienii au pus la punct recent o metodă aferentă opticii cuantice și electrodinamicii care măsoară biofotonii garanți pentru naturalețea sistemelor biologice și face dovada (ne)pervertirii. Ceea ce unora (încă) li se pare vrăjitorie sau misticism a devenit știință de ani buni. Măsurătorile fac diferența de pildă între hrana/apa naturală și cea moartă, ultraprocesată și terorizată de tehnologie până la pierderea oricăror calități nutritive și salutare. Alimentele naturale sunt „informație luminoasă”, iar ființele vii sunt „absorbanți de lumină”.
Se pare că celulele comunică nu doar prin intermediul (bio)electricității ori al (bio)chimiei, ci și prin biofotonii codificatori ai fluxul de informații. Din (in)coerența emisiilor fiecărei celule rezultă „știri” despre fizica, chimia și biologia vieții, despre calitatea ei, despre boală și sănătate etc., transmise în timp util celulelor din vecinătate sau de la distanță. Transmisia are loc pe cale optică, după cum sugerează experimentele cu țesuturi vegetale sau animale separate printr-o peliculă de sticlă transparentă. Modificările aduse uneia din probe au fost propagate celeilalte. Nu știm dacă molecula de apă se implică direct în transmisie ori în (de)codificare, cert este că insuficiența cantitativă și/sau calitativă a apei e decisivă. Fără apă nici proteinele (enzimele) și nici metabolismul n-ar mai funcționa optimal, iar celulele n-ar mai înmagazina și emite lumina!
Biofotonii pot juca un rol-cheie și în transmiterea și procesarea mesajelor neuronale. S-a observat și că, acolo unde există dereglări sau stres oxidativ, emisia de biofotoni e perturbată (spectru modificat sau absent). Actualmente nu mai pune nimeni la îndoială existența cuantelor luminoase, ci doar sursa și respectiv rolul în biologie. (Unii susțin că sorgintea ar fi chiar ADN-ul, motiv pentru care emisia e denumită și „radiație mitogenă”.) Asta nu împiedică o serie de șarlatani contemporani să promită longevitate prin îmbogățirea cu biofotoni a apei, alimentelor și altor (in)utilități, ori terapia cu ajutorul luminii. Ei spun „cu ajutorul biofotonilor”, dar nu are cum să fie așa, din moment ce „iluminarea” vine de la o sursă de lumină artificială, nicidecum din interior, sau cu vreo lumină „bio”. Chiar dacă te încadrezi în spectrul de frecvență, n-ai cum și de unde să știi ce anume „comunici” căror celule. Și deshidratarea poate fi numitorul comun al multor dereglări și maladii cronice, dar… ea nu se traduce doar prin aportul insuficient de apă, ci și prin inaccesibilitatea apei „modificate” până la nerecunoașterea ei de către celule.
Dacă „frumusețea” nu vine din interior, are un motiv pe care nu-l rezolvă nici machiajul și nici bombardamentul cu… lumină. Emisia de biofotoni e dovada că interiorul e sănătos și funcționează, or, „botoxarea” celulei cu fotoni e… cosmetizare și cam atât. Faptul că lumina solară e indispensabilă fotosintezei, sintezei de vitamină D, ori de melatonină, nu înseamnă că putem silui orice celulă în orice stare fiziologică cu lumină externă. Până nu detectăm cauza dereglărilor, n-avem șanse de vindecare, oricâte retușuri am face. Analiza emisiei de biofotoni poate fi măsura ideală de verificare a calității hranei, nu însă și metoda de îmbunătățire a acesteia. E perfect și ideal să poți separa astfel o celulă sănătoasă de una bolnavă, dar de aici la tratarea maladiilor cu biofotoni e cale lungă. Ca de obicei, negustorii longevității preferă scurtăturile și transformă orice descoperire în panaceu.
Nu știm ce va aduce viitorul, dar, deocamdată, nu putem sări peste vitezele metabolice caracteristice speciei, oricât am încerca să resuscităm celulele cu șocuri electrice, ori cu cuante luminoase. Indubitabil, mesajul celulelor către „diagnosticieni” e la fel de interesant ca și acela pe care și-l trimit ele prin biofotoni. Din păcate, încă nu suntem în posesia codului deținut doar de biotehnologul Natură. Și apoi, ce ne facem dacă aflăm că nici plantele, nici animalele și nici propriul organism nu sunt mereu încântate de „atențiile” novatoare cu care le copleșim și că am face bine să savurăm fiecare clipă din darul neprețuit numit viață, în loc să tânjim după una de copac sau de țestoasă, cu riscul de a ne-o petrece precum legumele, ori în ritmul invidiatei multicentenare?
ce am scris mai jos este …un dans al stiintelor alternative ( care, si se vede asta, n au nimic impotriva stiintelor clasice ), un dans care tinde mai spre arta, ce i drept :)))))
cum de un neica nimeni care ma nou tinde sa fie o manifestare desavarsita, adica un neica nimeni desavarsit!:)))
…despre moa e vorba,
a putut sa puna n pagina …ce am scris mai jos ( acu, cind citesc si io ce am scris, po sa zic ca …e chiar tare, nenicutule!:)))) ) e …unul dintre misterioasele ‘alegeri’ ale …Naturii, in fapt ale Oului Absolut :))))
e chiar interesant cum de natura a ales sa se exprime …in acest fel Grandios!, …nepretuit as zice:))))
prin mine, despre care eu insumi n am nimic de obiectat atunci cind cineva spune ca …nu fac doua parale:))), …ii pot demonstra fara tagada ca asa e, daca vrea!:)))
–
e tare haios, Oul Absolut!:)))))
pe bune…:)
Ce separă științele consacrate de cele alternative?
–
cum ce?!, asta se stie, clar-cristal. :))
‘intre’ aceste stiinte se afla ori SI …ori SAU
–
Stiintele Clasice l au luat si il vor lua pina la sfarsitul veacurilor pe SAU in brate, gen ‘eu SAU tu, …amandoi cu niciun chip!
Stiinele Alternative, …spre ex astea despre care tot povestesc io, …habar n am cum de fac asta!, l au luat pe SI in brate, pina dincolo de sfarsitul tuturor veacurilor:)), aceste stiinte afirmind ca …las asa!, fiti si voi …insa SI noi!, SI noi …insa SI voi!, acestea neavand practic nimic impotriva Stiintelor Clasice, cu care de altfel se si completeaza, pe alocuri 🙂
–
Stiintele Clasice definesc ca pseudostiinte Stiintele Alternative, de asta nici nu vor sa auda de ele!
de asta, in Final, Stiintele Clasice, cele ale Lumii Asteia, doar, vor sfarsi prin a studia exclusiv o Aripa a Curcubeului, a Sefirotului, cea proprie Pamantului
–
4, din 3 4 5 e un reazem, se suprapune peste Oranj. 3 4 5 simbolizeaza Fotonul Cerului
8, din 7 8 9 e un reazem, e ‘a treia componenta a Fotonului Pamantului
–
deci Oranj e A Treia Componenta a Fotonului Cerului, iar Indigo e A Treia Componenta a Fotonului Pamantului
deci exista o referinta Relativa, a Pamantului, care insa in acest sistem, Pamant, se anifesta in mod Absolut
exista o referinta Relativa, a Cerului, care insa n acest sistem, Cerul, se manifesta in mod Absolut
SI mai exista referinta Absoluta, care e A Treia Componenta a Uniculi Foton, simbolizat de 4 6 8, aceasta A Treia Componenta fiind, in acest caz, Verdele Curcubeului, adica Cifra 6
–
acum intrebarea, noua pe ecrane, este … pina la urma ce anume simbolizeaza Cifra 6?!
exista un moment, in Univers, cind cele doua talere ale balantei 4 6 8 se suprapun peste 6?
adica ….Cifra 6 …exista, insa pina se despleteste in Superpozitiile 4 si 8?
sau, mai altfel, cifra 6 exista …ca potential? la un moment dat ea se va manifesta, atunci cind 4 si 8, consumindu se, se intorc in Cifra 6?
oare 4 si 8 ii simbolizeaza pe Hrist si Antihrist? ( ca asa ar rezulta, din Sefirot, din Curcubeu, din Cifre… ) iar …maniefstarea Aievea a ambilor duce in mod inevitabil la ‘folosirea’ intregului potential al Cifrei 6, caz in care Hristos se manifesta …in toata splendoarea, ca Referinta Absoluta …de fapt?
Facerea de Pace …uite ca e un proces mai complex decit cel intrevazut in mod uzual.
nu poti ‘face Pace’ …manifestindu te Anti in fata lui Antihrist. adica …facindu i galerie lui Hristos. pur si simplu alegi sa ramai ceea ce esti …fara sa ai nimic impotriva Artificializarii.
–
Hrist, la ‘prima’ lui ‘venire’ s a manifestat ca referinta a uneia dintre Superpozitii. spre echilibrare ‘pe teren’ a intrat ‘cealalta Sperpozitie’,proprie lui Antihrist.
a doua ‘venire’ a lui Hristos e cea in care el se suprapune peste Cifra 6, peste Referinta Absoluta a Creatiei, peste Piatra din Unghi, acoperind plenar Potentialul acestei Pozitii.
–
Stiintele Alternative inca ‘se mai misca’ atunci cind Stiintele Clasice …au Inghetat.
adica Stiintele Cerului inca sint ‘in viata’ atunci cind Stiintele Pamantului s au blocat, iar asta e asa si nu e altfel pentru ca Stiintele Pamantului sint maginea din Oglinda a Stiintelor Cerului, adica Stiintele Clasice sint Imaginea din Oglinda a Stiintelor numite …Alternative, io am auzit ca sint numite si pseudostiinte
De acord.
ȘI-ul face diferența. El e totul :))
Iubirea este SI
pe taramul Cuantic daca nu ‘cauti’ recunoscind, ci cunoscind, Actionezi.
Actionind, ceea ce rezulta sint Reactiunile, adica vei ‘gasi’ chestii care se …materializeaza doar pentru ca tu le ai cautat :)))
ele in mod absolut nu exista, insa daca le cauti …se materializeaza, doar pentru ca sa le gasesti talica:))
prin urmare nu tot ceea ce ‘gasesc’ fizicienii cuantici pe taramul Cuantic …exista, cu niciun chip nu e asa!:)), ei isi gasesc …propria proiectie, in final …tot ei ajungind la concluzia ca ceeea ce au gasit n ar trebui sa existe, motiv pentru care ele dispar, brusc:)), din mantinela n mantinela ei ajungind, …ma gandesc, inrt un final, ….barim la una dinrte Superpozitiile despre care am vb mai sus ( si care practic sint Superpozitiile Luminii, una fiind Lumina Lumii iar cealalta fiind Imaginea din Oglinda a acesteia :))) )
Universul este …Arta Pura
superpozitiile unicului foton:
lumina cerului, lumina pamantului
–
unicul foton se exprima prin superpozitii ( pesemne ca de aici Hrist si Antihrist )
exista o lumina a cerului si una a pamantului ( care e o oglindire a luminii cerului )
–
in orice caz tot despre un …unic foton e vorba, prin care e traficata toata informatia existenta n univers
–
nu prea pot, vad, sa simulez diamica asta,…re sa ma focusez si nu prea mi vine la ndemana, insa …ma ntreb …ce reprezinta e si-ul dintre aceste suprpozitii …extrem de deosebite bag seama,ale unicului foton?!
și acum …minune!,
pe o parte ai o balanță, 3 4 5, pe partea ailaltă ai alta balanță, 7 8 9
pe o parte fotonul, pe partea ailaltă …biofotonul:)))),
adica …iaca, povestea se suprapune in continuare peste Sefirot, peste 🌈, atâta tot că o face la un nivel și mai adinc :)), SI ul din centrul …noului sistem de balante:)) fiind o despletire in superpoziții a SI ului dintre Minte și Inima, ale Oului Absolut, deci pe partea asta, în univers, se manifestă SI ul de dincolo de univers, din Oul Absolut, atâta tot că aici tre sa ajungi …la concluzia care e nu Oul Absolut, adică tre parcurs drumul, …calea
da, uite o noutate! nu știam că e vorba despre …Superpozițiile Unicului Foton …manifestate la rândul lor că …fotonul:))
teoria universului creat …era viabilă, e pe baza de foton …nu doar 🌈, ci și fiecare aripa a curcubeului, adică există două 🌈, unul al Cerului și altul al Pământului. tot așa cum există și două ..călduri, una fiind aia sufletească 🙂
tare!
tot așa cum Cerul are cerul și pământul sau si Pământul are cerul și pământul sau, Cerul și Pământul fiind Aripile 🌈, uite că există o lumină n Cer, unda și corpuscul, după cum există și o lumină n Pământ, unda și corpuscul și ea.
și acum …’mai departe’ sună cam așa, SI ul unuia dintre …cei doi unici fotoni :))) se suprapune peste cifra 4, celălalt SI se suprapune peste 8, caz în care referință …celor două reazeme ale balanțelor de pe stânga și dreapta, 345, 789, adică 4 și 8 devine Reazem, Referință a celor doi ..unici fotoni :))
deci Referință Absolută ..tot acolo e, însă uite că e undeva …mai în adîncime decit vedeam Io pina sa citesc acest articol ..în mod clar deosebit
lupta pe care Antiadevarul o poartă împotriva Adevărului ..e o Sinucidere.
Antiadevarul …moare în lupta, însă nu Adevărul e cel care l a …ucis ( Adevărul ….ucigașul? …n ar avea nicio noimă! ), Antiadevarul …se va Sinucide,
adica practic e vorba despre Lumina,
care are o componenta a Cerului si o componenta a Pamantului, insa aceste componente, Superpozitii, in sine reprezinta un foton
–
adica exista un Unic Foton care se maniefsta in Creatiei, care se exprima prin Superpozitii, una dintre ele fiind Fotonul Cerului iar cealalta fiind Fotonul Pamantului,
biofotonul fiind Fotonul Cerului
–
:))))))
e tare rau, …recunoasc! :))
oamenii de stiinta au studiat, pina la ivirea biofotonului, Fotonul pamantului ( care Pamant are cerul sau si pamantul sau, adica Taramul Cuantic e …mai complex decit se arata a fi pina ieri :)), pentru ca te poti trezi ca studiezi superpozitia lui aferenta Pamantului, chiar daca el in sine e o poveste a cerului 🙂
–
domne …una peste alta singira teorie care merita sa fie bagata n seama e o ‘Teorie a Unversului Creat’, adica daca o teorie porneste de la faptul ca la radacina Universului, pe post de Cauza se afla o Inteligenta …bravo!, merita toata atentia, insa daca nu de aici porneste teoria …atunci ea e lipsita de Seva, …si se va dovedi ca merita fix atata consideratie cita merita un ‘produs’ lipsit de Seva.
–
odata cu biofotonul, …parca am mai auzit, insa am trecut in fuga pe linga ‘concept’, ‘oamenii de stiinta’ ori pornesc de la faptul ca Universul a fost creat, o Inteligenta fiind Cauza, ori ‘creatia’ lor va fi una nascuta din …nimic si fix spre nimic se indreapta :))
in Creatie se manifesta un singur foton,
Unicul Foton,
care are pe post de Unda …un alt foton,
Fotonul Unda,
iar pe post de Corpuscul un alt foton,
Fotonul Corpuscul,
fiecare dintre acestia avand propria manifestare de tip unda, respectiv corpuscul.
–
…de vis!
in fata unei asemenea frumuseti …ramai gura casca, fix cum sed io acusica :)) :))))