Bîst! Bîst! Pe Soros îl doare în cotitură de Palestina

Discutam despre poezie, despre producții hollywoodiene și despre pupincurismul din filosofia dedicată morții când mi-am suflat singură în ureche un adevăr pe care m-am sfiit să-l privesc direct în ochi până acum. Dacă scoatem banii afară, chiar și din imaginația lor, ce mai rămâne din America? Nimic. Scurta istorie a Americii, tradițiile încropite la repezeală fără a lua în considerare adevărații și primii locuitori ai Americii, conceptele, arta, toate se învârt în jurul banilor și ideii de bani. Fără bani America e o subțireală de cuget, amărăciunea conștiinței. Precum pițipoancele de astăzi, America s-a îngrijit de fațadă, și-a tencuit pomeții cu mistria, cu fond de ten de mare firmă, și-a botoxat buza scepticismului și și-a făcut din perciunii lui Lincoln gene false. A cumpărat conștiințe europene, le-a sfâșiat și a împletit din ele țoale de cordele. Mizeria morală însă a alergat într-acolo cu buzunarul pregătit.

Înainte de a face Soros bani din speculații, pe la universități se studiau cam câte 40 de ore pe săptămână, timp de șase zile. Nu aveam weekend. Duminica dormeam până târziu sau mergeam la biserică. Acum în Occident se studiază 9-15 ore pe săptămână. Lumea însă s-a umplut de masterate și de doctorate. Despre cultură generală nu se mai spune nimic. Banii transferați lui Soros au creat o armată de IT-iști, de corporatiști care reacționează numai la parolele care le-au fost sădite în neuroni de către propaganda profitului. Nici nu a fost nevoie de cip-uri sau de vaccinuri (tot parole și alea), lăcomia omului care nu l-a citit de Dante dar s-a bălăcit în dumnealui a fost suficientă. De multe ori mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă acea tânără generație ar fi rezistat, dacă cu aproape două mii de ani înaintea lor evreii nu ar fi ales aurul și hoția. Isus nu se mai sacrifică demult pentru niște ipocriți, se crucește doar când le citește cărțile. Corporatiștii polizați pe zimțații lui Soros și Gates au ajuns între timp părinți. Părinți de copii a căror viață a rulat pe rețelele sociale. Cine să se mire de soldatul ucrainian care a înghițit o grenadă și a scuipat-o doar după ce doctorul i-a trecut pe sub nas un epolet cu mătreață rusească? Spunea amicul Unamuno în Tragicul sens al vieții: „Acest șir de contradicții, care devine un pretext pentru orice englez tentat să explice teoria sfârșitului științei din vina științei să cadă în păcat, e mai ușor de înțeles dacă acceptăm că vorbim de un englez, care până la urmă e și el doar un om. Poate dacă am lua în discuție un neamț, unul care și-a făcut din filosofie carte de căpătâi, unul care a comis omor asupra propriei omenii și apoi a îngropat-o în filosofia căreia i s-a dedicat, ei da, acela ar putea să ne surprindă cu o teorie a științei care să se distrugă pe sine, a cunoașterii de dragul cunoașterii.” Din păcate, pe neamț l-au cumpărat americanii.

Să le aduc atunci aminte americanilor de războiul din Vietnam (povestea celorlalte războaie provocate de ei e similară). Americanii au mers la furat ziua în amiaza mare. Și tot ei au strigat „Hoțul!”, ca să rămână și cu banii. Cu vietnamezii nu a ținut. Au luat o ciomăgeală de-au trebuit să-și pună în ghips toată coloana vertebrală. Au făcut însă filme după filme, au scris cărți despre copiii cu care au populat Vietnamul, copii pentru care au plătit poate doar cu o ciocolată. Vă mai aduceți aminte de serialul MASH? Câtă omenie, ce veselie, ce minciună! Propaganda hollywoodiană, mai ușor de vizionat decât de citit o carte de istorie, a încercat, încă de la inaugurare, să curețe fațada plină de acneea lipsei de remușcare a Americii. La fel s-a întâmplat și în Ucraina. Nu m-ar mira să aud că armamentul exportat e pus la presat și reciclat în mașini de spălat. Americanii au pierdut războiul, chiar și pe cel propagandistic, pentru că sorosiștii, deși disciplinați, au devenit între timp atât de uniform de nesărați încât au fost dominați de dezlegătorii de teorii realisto-conspiraționiste. L-am menționat pe purtătorul de ștafetă Soros deși e folosit mai mult pe post de statuie, noul vistiernic al masoneriilor fiind conu’ Bezos. De câte ori cumpărați câte ceva de la corporația Amazon, aduceți-vă aminte că după ce miliardarii globaliști au stropit cu Covid 19, Bezos s-a plimbat cu racheta în jurul Pământului ca să vadă cum arată morții din spațiu și ca să se intereseze dacă nu e cumva vreun petec de pe altă planetă scos la vânzare, ca să-și ia și frații cu el în caz că le ajunge la dosuri flacăra violet. Pe modelul Vietnam, s-au făcut și acum filmulețe lăcrămoase cu ucrainenii de pe ștatele de plată. Nu toată lumea a dat pe spate. Huiduit de unguri, Soros s-a scărpinat la strategie cu Moldova Chișinăului. A ignorat avertismentele lui Ștefan de i-au zis Mare că Moldova nu e a nimănui, nici măcar a altora, mai ales în veacul vecilor. Totuși mai deunăzi, minunându-se de mintea ăluia pe care l-au sacrificat lui Alzheimer, și-a adus brusc aminte că Goethe, prin Werther, s-a sinucis pe sine însuși și nu pe alții (nu vă mai prefaceți că vă mirați, în ultima sută de ani mulți au fost sinuciși de alții, inclusiv mama numitului Soros). Ce i-a scos însă din încurcătură pe miliardari în istoria recentă? Bazaconiile ecologiste. Toate prostiile care s-au spus despre natură în ultimii ani i-ar fi făcut pe antici, cu zeii lor cu tot, să râdă cu lacrimi. Pe atunci progresul nu-și arătase încă colții, dar oamenii aveau mult mai mult bun simț. Corporatiștilor nu li s-a ridicat însă nici măcar sprânceana neuronului.

Ca să iasă din război, după ce au făcut Ucraina praf, tot pe post de salvatori de geografie care s-a dezis de estuar, americanii au alimentat publicațiile îndobitocite de egoismul excedentar al bizareriilor din ultimii ani cu subiecte eco. Acum americanii cotesc frumușel spre păstrarea valorilor pentru care au înființat UNESCO. Biden l-a pupat deja pe Zelenski, tot așa după cum și Gorbaciov l-a pupat pe Honecker; dacă-l pupa Putin nu ar mai fi putut juca decât pingele .

Dacă americanii aveau de transportat armament ar fi putut să folosească avioanele acelea mari cât un orășel, cu care se mândresc când îl caută pe Oscar, nu de Bîstroe au ei nevoie. Nu de dragul de Ucraina li se fâlfâie, darea afară din România le frânge sufletul. Iubitorii de țară s-au înmulțit. Se vorbește mult despre naționalizarea resurselor naturale, a suprafețelor de pământ arabil și de pădure înstrăinate. Cazarmele americane sunt subiecte de scandal și de corupție. România nu vrea război. Și atunci ce face Soros? Scoate corporatiștii din blegeală, promovând programul sticluța (de sticlă, nu de plastic, de data asta). Salvați Delta Dunării! Astfel Soros și toți șmecherii pe care i-a călăuzit spre profit au ocazia să își arate mușchii la electorat. O poezie despre prostul de Zelenski sau despre ramolitul Biden ar fi adus poate câteva zeci de mii de voturi. O poezie despre „Salvați planeta!” a scos corporatiștii din izmene. A venit primăvara!
Bricului Mircea (e încă al țării?) îi urez sănătate; n-a călcat pe apă, dar vorbește cu ea. Prevăd încă două milioane de voturi de la Vali Vijelie.

P.S. Aproape că uitasem să vă spun de ce Palestina. Pentru că România e noul Israel, drept pentru care dracul se bate singur în Ucraina.

Bibliografie:
Unamuno, Miguel de, (2017), Tragic Sense of Life, UK, McAllister Editions, p.39