Majoritatea românilor consideră că situaţia generală a ţării este mai rea comparativ cu cea din urmă cu 30 de ani, potrivit rezultatelor unui sondaj INSCOP

Blaga comunică rapid cu cititorul prin aforism

Formularea finală conţine un paradox. Ştiinţa e văzută ca un instrument de realizare a adversarului său, basmul. Paradoxul e numai aparent. El se iveşte din forma concentrată a concluziei. Constrîns la concentrare, finalul apelează la paradox. Simpla desfăşurare a concluziei îl lămureşte de îndată şi complet. Pin basme trebuie să înţelegem o întreagă construcţie de cîteva pagini, poate, privind concretizarea în real a viselor omenirii de la un moment dat. Vise pe care, fireşte, progresul ştiinţei le duce la îndeplinire. Dacă în locul cuvîntului basme s-ar fi folosit aspiraţii neîndeplinite ale omenirii, paradoxul din final n-ar mai funcţiona.

Nu de puţine ori concentrarea aforistică acţionează asupra cititorului şi prin sporirea bruscă a sarcasmului. Ironia devine cu atît mai tăioasă şi cu atît mai eficientă cu cît se exprimă în puţine cuvinte. L. Blaga se dovedeşte aici un adevărat maestru. Formulările sale sînt memorabile prin cantitatea de otravă pusă într-o singură frază:
„Poezia patriotică este un capitol – nu al Esteticii, ci al Industriei de război“; „Cînd ţînţarii s-abat prin preajma megafoanelor, zborul lor s-aude zbîrnăind, ca nişte cetăţi zburătoare“; „O vorbă de spirit, oricît de strălucitoare îşi are şi ea mormîntul – în urechile prostului“.

Instrumentul des folosit rămîne absurdul. Finalul unui text consacrat celui ce se înghesuie pentru a fi mereu în prim plan e semnificativ în acest sens:
„Un asemenea individ, cînd îi este dat să vadă, de pildă, o înmormîntare, este în stare să invidieze pe văduva celui mort – că ea şi nu el – este întîia persoană în coloană ce urmează dricului“.

Stilul aluziv ajută aforismului nu numai la incitarea către un conţinut, dar şi la asimilare acestuia. Astfel aforismul se relevă drept înfăţişarea unui conţinut într-o formulare menită să dea posibilitatea unei maxime accesibilităţi. Principalul mijloc constă în comunicarea unui adevăr general prin intermediul unei realităţi obişnuite, familiare cititorului, dar în stare să facă aluzie la altceva. Autorul Discobolului spune la un moment dat:
„Picurul de rouă împrospătează agreabil o floare, dar nu o fecundează“.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Pagini: 1 2 3 4

Un comentariu pentru articolul „Blaga comunică rapid cu cititorul prin aforism”

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog