Bocitoarele lui The Windscreen of Change

Pe o stâncă neagră, lângă Deveselu,

pe unde n-ai viză, nici tu, nici porumbelul,

plânge și suspină , de radar deocheată,

fata fără școală, un pic traficată.

Zilele trecute cineva mi-a trimis un mesaj, prin care se scuza că nu a putut lua legătura cu compania pentru care lucrez, pentru că a participat la înmormântarea unui copilaș de câțiva anișori, mâncat de câine. În România. Nu mai miră pe nimeni. Dacă un TIR ar fi călcat un câine, trei orașe de babe ar fi ieșit în stradă. Bărbați cu pedigree ar fi lătrat din televizor: Alain Delon a vrut să fie înmormântat îmbrățișat cu scheletul câinelui. Prostia omenească și lipsa de respect pentru viața de om au pecetluit soarta Pământului. Nici Pământul nu mai poate răbda o seminție atât de degenerată. Pentru acel copilaș au plâns părinții și câțiva săteni, pentru plecarea câtorva soldați americani, tot eșichierul politic și de presă. Biden mai trimisese câțiva, Trump i-a luat înapoi. Dar ce pierdere pentru traficanții de fete și de droguri! Soldele și protecția specială pentru cetățeni ai unor state cu chef de război nu sunt de colea! Ca să nu mai vorbesc de mândria unora, cocoșați de patriotism, că până la urmă au venit ceva americani. E drept că tot niște americani ne-au și bombardat în aprilie 1944. Întotdeauna ne-am ales partenerii strategici cu datul în bobi. Mai ales pe americani, creștini nu altcumva, care au inventat literatura de obuz și de glonț. Chinezii pictează pe boabe de orez, americanii scriu, sper că nu cu greșeli, tot felul de urări pe mesagerii morții. Oare ce-o fi fost scris pe glonțul care l-a ciupit de ureche pe nenea Trump? Happy Urechiușă Day?

Pe rețelele de socializare au curs ferparele și smiorcăielile. Vai, nu ne mai iubesc americanii, ne iubesc rușii! Și dăi, și plângi, și fă-i și pe alții să plângă … De când a intrat în UE și în NATO, România și-a pierdut nu doar independența, dar și resursele. Ba ne-au făcut să plătim și pentru ce nu au dat încă și, botoși, poate nici nu ne vor mai da. Românii, ăia – cei mai mari suveraniști de la Burebista încoace, în loc să spună: bine că am scăpat măcar de o parte din hoți!, s-au pus pe bocit. Săracii români, acum, ca să suplinească, trebuie să fure ei mai mult de la stat!

Și încă ceva, credeți că au plecat și serviciile lor secrete? Credeți că s-au supărat atât de tare încât și-au luat și cârtițele?

Bineînțeles că jurnaliștii români nu sunt chiar atât de naivi, dar americanii încă plătesc pentru servicii. Nu mai e Usaid, e Trumpsaid. Și uite așa nea Donald și prietenii au mai făcut rost de niște trumpețele mai mici, care să facă gălăgie, să nu se vadă negreața de sub propagandă și neo-colonialism. Adică bullying.

Aici îi dau dreptate Dianei Șoșoacă, nu mai are țara bărbați. Dacă nu urla ea, după cum vă plângeți, în timpul pandemiei, erați acum la al șaisprezecelea vaccin. Au anunțat că gelurile antibacteriene erau cancerigene, stați să auziți ce vor spune despre vaccinuri. Puțintică răbdare! Dar România nu a vrut doamne isterice care să strige hoții!, nuuuu, românii vor doamne care au făcut afaceri doar prin SRI, nici ele neștiind exact cu cine. Că, deh, nu se știe, a fost sau n-a fost?

Dar bancul zilei vine tot de la Donald the President, dar nu de la întâlnirea cu maestrul Kung-Fu. Întrebat ce-i cu plecarea unui eșalon, demonstrativ, de soldați americani din România, în avion și nu altundeva, Donald the President a spus că e un fapt fără importanță. Din toate întrebările lumii taman aceea a fost plasată pe timpul călătoriei și viralizată pe creierele obosite de atâta muncă intelectuală ale românilor. Când un mincinos ca Donald the President minimalizează un astfel de eveniment, înseamnă că mișcarea în sine e de mare importanță. Când o să învățați? Din nou prea târziu? Președintele american transmite niște mesaje Morse, dar focile au rămas cu privirea pe uscat.

Și apropo de Ilie, Pălie și Foca, mesagerul șăpcii de golf, domnul Ponta, cum de n-a știut, că așa mai dădea din botoxate, pe oriunde îl mai asculta câte cineva?! Cum, tocmai el, care, vorba aia, s-a înghiontit cu Juniorul și a schimbat un Hello, is it me cu Seniorul?

Domnilor Donald the President et company, avea mama o vorbă, în privința banilor: de haha-ram au venit, de haha-ram se duc.

Au plecat niște americani. Ești tristă, Katiușa?