Boema. Cronica unor întâlniri memorabile

Cuvinte și cuvântători

Cu riscul de a-mi atrage aspre epitete negative, de la nostalgic în sus, am să spun din capul locului că din experiența pe care am dobândit-o lucrând niște ani în colectivele de „cuvântători”, adică dintre acei ziariști care erau convocați la secția de propagandă a CC al PCR pentru a șlefui cuvântările pe care urmau să se rostească participanții la plenarele și la congresele partidului, mi-au rămas câteva savuroase amintiri. Am scris „să șlefuiască”, fiindcă asta și ne era menirea, adică să facem ca textele cu care veneau la București purtătorii mesajelor de fierbinte adeziune și de unitate indestructibilă în jurul… Ghici-ghicitoarea mea: în jurul cui anume?

Algoritmul cuvintelor( după cum li se spunea în limbajul nostru curent)cuprindea în mod obligatoriu următoarele:

  • „Impresia puternică, de neuitat” sub imperiul căreia se aflau vorbitorii după ce audiaseră „magistrala expunere”;
  • Importantele succese obținute în întrecerea socialistă pe care le raportau partidului, secretarului său general, colectivele de muncă din care proveneau cuvântătorii;
  • Autocritica și angajamentul de a face totul pentru a le redresa;
  • Adeziunea unanimă la politica externă a partidului și statului nostru, al cărui strălucit exponent și neobosit promotor era Tovarășul.

Algoritm pe care unul dintre noi, mai precis Mihai (Boiță) Coleșiu l-a comprimat în sloganul: „ura,ura, trei rachete/critica și-angajamente!” Cam asta era regula, dar, după cum lesne se poate bănui, existau și niște accidente de parcurs care dădeau lucrurile peste cap.

Bunăoară, se convocase la județul Ilfov , un miting pentru pace unde musai trebuia sa ia cuvântul și un utecist de la sate. Până aici, nimic de zis, numai că numele acelui tânăr trebuia să fie aprobat la secția de cadre a județenei de partid. Cum nu era nevoie să raporteze date concrete ci numai să lupte pentru pace, am ticluit cuvântul cu pricina și, ca să nu fie nici-un dubiu, am pus în capul paginii mențiunea „cuvânt pentru un tânăr țăran”. Drept pentru care, atunci când utecistul a urcat la tribună, chiar așa și-a început discursul: „Cuvânt pentru un tânăr țăran, / Stimați tovarăși”.

Se întâmpla, însă, ca, la mijloc să nu fie doar un oareșcine, ci chiar un ștab județean , al cărui cuvânt trecea prin furcile caudine ale șefilor propagandei de partid. De cele mai multe ori ele Emiliei Sonea, adjunct al șefului secției de propagandă a CC al PCR, o persoană cu care, oricât ar părea de surprinzător, azi, unor sau altora, puteai dialoga cu argumente. De data asta, însă, era vorba despre ditamai primul secretar al județenei de partid Buzău, Tudor Postelnicu, personaj obtuz și extrem de agresiv, cel puțin verbal. Ei bine, tocmai în cuvântul lui a găsit colegul nostru Ilie Ștefan multe, foarte multe virgule, inclusiv sau mai ales între subiect și predicat! Informată fiind, Emilia Sonea, i-a atras atenția lui T.P. să fie mai atent la cum scrie fiindcă râde lumea de el. Furios, individul a dat buzna peste noi în sala de la etajul IV unde ne făceam treaba și l-a luat din scurt pe făptaș:
— Ce (aici a urmat o adresare directă la linia maternă pe care nu o pot reproduce textual, n.n.) ai avut, mă, cu textul meu?
— Tovarășe P., a dat Iliuță să explice, erau cam multe virgule, până și între subiect și predicat. Iar asta nu e corect din punct de vedere gramatical.
— Cine mama dracului ești tu, mă să te legi de virgulele mele? a răcnit P și, ca să își bage insul în cap cu cine are treabă, l-a luat de revere pe Iliuță.
Numaidecât, activistul de la județeana de partid care își însoțea șeful și care, bag seama, fusese scărmănat în prealabil pe motiv că nu a fost vigilent că sunt prea multe virgulele alea, a sărit ca ars:
— Ce ai mă, tu cu virgulele tovarășului prim secretar?

Apoteoza o atingeau situațiile în care cuvântătorul călca pe bec în fața… lui Nicolae Ceaușescu! Adică se bâlbâia, pocea vre-un cuvânt sau nu pronunța cu voce fermă țidula. Cea mai formidabilă poveste la care am fost martor a fost una pe care pun pariu că mulți dintre cititori nu m-ar mai crede azi că a fost adevărată. Astfel, la o plenară a CC al PCR pe probleme de agricultură, trebuia să ia cuvântul și un președinte de CAP. Care s-a dovedit a fi un tip foarte arogant și cu greu a putut fi convins să recite frazele cât de cât logice și gramaticale pe care am încercat noi să i le ticluim. Motiv pentru care, numai așa, de-a dracului, i-am pus în text o expresie mai pretențioasă, de gen „imprescriptibil”, „incomensurabil” sau cam așa ceva.

S-a dus individul la tribună și a început să citească. Iar treaba a mers cât de cât, până când, volens-nolens, a ajuns și la cuvântul-cheie. S-a poticnit o dată, s-a poticnit a doua oară, dar până la urmă, a pufnit cu maxim năduf:
— Ce… au scris ăștia aici? (De prisos să spun ce expresie am suspendat acolo unde sunt trei puncte!)

Bineînțeles că sala a amuțit, inclusiv prezidiu, așa că numai uriaș noroc a făcut ca „Tovarășa” să nu fie acolo. Oricât ar părea de ciudat, reacția lui Nicolae Ceaușescu a fost una absolut normală. Mai întâi, și-a pus mâna la gură, foarte probabil ca să își ascundă râsul care l-a bufnit. După care a dat pauză și i-a chemat pe șefii de la „propagandă” și le-a atras atenția să nu le mai pună oamenilor în gură cuvinte greu de pronunțat!


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „Boema. Cronica unor întâlniri memorabile”

  • Cine altul sa fi fost mai ingaduitor decat nea Nicu ? Pai nu avea el destule piedici la limba ,chiar si fara “imprescriptibil “? Stia prin ce trece omul saracul si cata transpiratie ii trece pe sira spinarii. Eu ,una, chiar de nu ma situez la inaltimea studentilor de la filologie,tot imi vine uneori sa-mi bat joc lingvistic de de unii de pe-aici care nu ma-njura deloc gramatical ,desi sunt licentiati. Am si eu pretentia de a fi injurata gramatical …si neaparat public,ca sa ma mandresc cu prieteni scoliti…insa ei vin in privat ,cu texte schioape rau de tot.

Lasă un comentariu

Adresa de e-mail nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Cătălin Ivan: „Aceste alegeri nu sunt alegeri libere”

Interviu cu Cătălin Ivan, candidat Partidul Alternativa Pentru Demnitate Națională, în cadrul emisiunii „Gândurile lui Cristoiu”, 17 octombrie 2019, transmisă pe Mediafax și Gandul.info

Transcrierea interviului o puteți urmări la rubrica Interviuri

Comandă online „Prizonier în închisoarea cărților”:



Motto:
„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi