Boema. Cronica unor întâlniri memorabile

Tovarășul Nicolae Ceaușescu a efectuat o vizită de lucru la cofetăria „Tosca’’!

Cei din generația mea își mai amintesc, probabil, că prin 1968, Nicolae Ceaușescu își făcuse un obicei din a efectua vizite de lucru în diverse localități sau la obiective economice importante. Formularea asta – „a efectuat vizite de lucru’’ – fiind omologată în presa vremii pentru a evidenția caracterul inopinat al descinderilor șefului partidului și statului. Pentru a înțelege, însă, lucrurile corect și fără prejudecăți, trebuie să ținem seama de faptul că anul 1968 are o semnificație cu totul aparte care rezultă din curajul cu care Nicolae Ceaușescu a condamnat public invadarea Cehoslovaciei de către trupele a cinci state membre ale Tratatului de la Varșovia și înăbușirea în sânge a Primăverii de la Praga. Ziua de miercuri 21 august 1968 a fost, fără doar și poate, acea zi în care strada a devenit Țara și care i-a adus liderului de la București un uriaș val de simpatie aici acasă ca și peste hotare. Ce a făcut Nicolae Ceaușescu mai departe cu acest capital politic și moral, acesta este un subiect despre care merită să discutăm cât se poate de atent și iarăși, fără prejudecăți și clișee reducționiste.

De data, asta, însă, vreau să vă istorisesc o nostimă întâmplare petrecută pe la începutul lui 1969 la „Tosca’’, cofetăria, de fapt cafeneaua, situată peste drum de sediul Facultății de drept și al Facultății de filosofie, de pe bulevardul numit pe atunci 6 Martie. Și, pentru a înțelege mai bine cum au stat lucrurile, mă grăbesc să adaug că, la acea vreme, mulți dintre noi, cei care lucram de zor la pregătirea primului număr tipărit al revistei „Universitas’’ – Jeana Gheorghiu, George Țărnea, Poli Popescu, Andrei Aszodi, D. R. Popa, Tori Cogan, Corina Dociu – ne număram printre clienții statornici ai cafenelei. Cu noi venind, bineînțeles, și Zoia Elena Ceaușescu, studentă în anul III la matematică și redactor-șef adjunct ca și mine al revistei studenților Almei Mater bucureștene.

Azi așa, mâine așa până când, într-o zi, intrând eu în „Tosca’’, dimpreună cu George Țărnea și Al. Monciu (încă nu și Sudinschi) nu mică ne-a fost mirarea să vedem că, spre deosebire de obișnuita vorbărie veselă și de clinchetul de cești și de pahare din alte dăți, acum era o tăcere deplină. Încercând să dibuim cheia lucrurilor, doamna Rica, ospătărița ne-a făcut un semn discret la o masă la care se afla un singur consumator. Care, să vezi și să nu crezi, ai fi jurat că este exact Nicolae Ceaușescu! Numai că, fiind noi mai în temă, ne-am dat seama că la mijloc este o mare confuzie. Clientul care pusese pe jar personalul și onor publicul consumator era Alexandru Valentin, conf. univ. dr. și prodecan al Facultății de filosofie. Care, într-adevăr, aducea cu Nicolae Ceaușescu, confuzia fiind întărită și de împrejurarea că, pe atunci, figura șefului partidului și statului nu inundase încă paginile ziarelor și ecranele televizoarelor. Iar dacă la toate astea adăugăm și amănuntul că Zoia venea în mod curent în locantă, atunci se va înțelege mai bine de unde se trăgea confuzia care stârnise starea de incertitudine și de teamă ce domnea în local.

Băieți bine crescuți fiind, l-am salutat pe neobișnuitul client și, ca urmare, am răspuns cu mare plăcere invitației de a lua loc la masă cu el. Unde mai pui că tovarășul prodecan și comandase trei cafele. Pentru noi, bineînțeles!

— Eiii, a scâncit George, merg să îl rog pe nenea Beca (unul dintre responsabili n.n.) poate ne dă o sută de grame de coniac pe datorie, până luăm banii de la reviste.
— Trei coniacuri mari, vă rog, a venit prompt comanda.
— Atunci să o rugăm pe doamna Rica de câte o citronadă, a marșat în continuare George.
— Trei citronade, tot aici, a venit comanda următoare.
— Măi frate,ia să merg eu până la bar, a sărit cu gura și Sandu Monciu, să vedem dacă ne dă un pachet de BT pe datorie.
— Trei pachete de BT, a venit rapid comanda.

După care, dacă tot își terminase cafeaua, gazda noastră de la masă a achitat nota integral, lăsându-ne, bineînțeles, restul de bani tot nouă. Nu însă înainte de a ne spune:
— Când aveți timp, treceți și pe la decanat ca să vă faceți cererile de motivare a absențelor pe ziua de azi.

Și, cu asta basta! Ne-a salutat și a ieșit. Nici nu s-a închis bine ușa că tot personalul era la masa noastră.
— Da, a rostit pe ton grav și hotărât Sandu, acesta a fost Tovarășul Nicolae Ceaușescu! Dânsul a fost informat că aici, la „Tosca’’, studenții nu sunt întotdeauna serviți cu atenția și cu respectul pe care îl merită și, de aceea, a venit să se convingă personal, urmând să fie luate toate măsurile ce se impun!

Putem,oare, să nu îi povestim lui Zoia întâmplarea? Bineînțeles că nu! Drept pentru care, a doua zi, când am venit împreună la o cafea , nenea Beca a venit foarte politicos ca să o întrebe care au fost impresiile cu care a rămas „tovarășul’’ după… vizita de lucru inopinată la „Tosca’’. Prompt, minunata noastră prietenă a răspuns sec și echivoc:
— Nu știu, pentru eu, acasă, nu discut cu tata probleme de serviciu!


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „Boema. Cronica unor întâlniri memorabile”

  • Profesorul era un bărbat frumos și foarte bine îmbrăcat. Avea niște costume pe care nu le vedeai pe oricine la vremea aia, probabil produse pentru export de la APACA. Sigur i-a făcut ospătărițe o impresie memorabila.

Invitații cristoiublog
Invitații cristoiublog
Gândurile lui Cristoiu (Mediafax): Există un interes major pentru transformarea PSD într-un partid de buzunar