Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Boema Cronica unor întâlniri memorabile

George Țărnea, arbitru al bunelor maniere

S-au împlinit, ieri, 17 ani de la moartea lui George Țărnea, neîntrecutul baladist, frățânele meu de boemă din neuitații ani ai vieții studențești. Prilej cu care am rememorat câteva crâmpeie de viață pentru ca, revenind în actualitate, să îi mai dau o dată dreptate pentru teribilul adevăr pe care l-a scris în a sa „Eglogă a destinului tragic”. Iată: „Poporul meu contemplativ / Este belit în mod festiv”.

Dar pentru că nu vreau să întunec orizontul senin al acestei „cronici”, prefer să vă povestesc încă o pățanie cu haz de acum mai bune de cincizeci de ani. Ne aflam, carevasăzică, noi, George și eu, la cafeneaua „Albina”, una dintre locantele-emblemă ale boemei studențimii bucureștene, într-o zi a săptămânii și la o oră la care, de regulă, trebuia să ne aflăm într-o sală de curs la facultatea de filosofie. Trebuia să fim, dar eram dintr-un motiv foarte simplu: și George și eu repetam anul II. De fapt, eu eram în anul II bis și el în anul II…tris! Așa că știam din anii trecuți ce ni se va preda și anul acesta.

După bunul obicei al casei, fiecare aveam pe masa de lucru o cafea, o sută de grame de coniac, o citronadă și un pachet de BT, consumație ce se adăuga contului personal deschis la nea Marin, barmanul, și care urma să fie achitată „imediat ce luăm banii de la reviste”. Nici nu ne așezasem bine la masă că în cafenea a intrat Bitzy Blănaru, caracalean de-al meu, student la conservator și el, tot unul care bisa (dacă nu chiar trisa!) fatidicul an II. Și-a luat și Bitzy meniului zilei de la nea Marin și ne-am pus pe sporovăială. Iar, pentru că subiectele erau atât de fierbinți și confruntarea atât de pasionată, a mai fost nevoie de încă un rând de consumație. Solicitarea pe care, conform legii cererii și a ofertei, nea Marin ne-a refuzat-o, elegant dar ferm, arătându-ne, la fiecare, notele de plată, care se cam întindeau până în josul paginii. Și, când totul părea pierdut, Bitzy a venit cu soluția salvatoare:
— Haideți la mine acasă, că am eu rezerve serioase.

Zis și făcut! Am părăsit, solemni și demni, cafeneaua, îndreptându-ne spre stația troleibuzului 88, care mergea până la stația Tunari, acolo unde, pe o stradă învecinată, domicilia amicul Bitzy. Galant din fire cum îl știam, George a sesizat că mergem într-o casă de oameni și că gazdei- recte doamnei Pușa, mama lui Bitzy – trebuia să îi prezentăm omagiile cuvenite. Așa că a ales, cu mare atenție, un buchet de flori, bineînțeles că din rondurile vecine cu stația ITB. Flori pe care, grijuliu, le-a băgat sub pardesiu.

Ajungem noi la Bitzy acasă și nici nu apucăm să ne punem hainele în cuier că, dintr-o cameră alăturată, erupe vocea doamnei Pușa:
— Iar mi-ai adus pe cap haimanalele tale? Iar ai venit cu toți nemâncații și nebăuții Bucureștiului pe capul meu? Să pleci imediat, cu ei cu tot, și să vă duceți unde vedeți cu ochii!

După care, a erupt vijelios în cameră, hotărâtă să își pună planul în aplicare. Aici, surpriză! A dat ochii cu subsemnatul, băiatul lui domnul colonel și al doamnei farmaciste, fiindcă, mde, caracaleni fiind, lumea e mică și oamenii de bine se cunosc între ei. Mai departe, însă, nici-un semn că doamna Pușa ar avea de gând să dreagă busuiocul cu ceva tratații. Așa că George, estimând în mod realist șansele ca situația să fie remediată, i-a pus în fața ochilor buchetul și a declamat cu morgă, solemn:
— Doamnă, aceste flori vă erau dedicate! Dar, pentru că nu ați știut să vă onorați condiția de gazdă, vi le retragem.

După care s-a întors către mine, ultimativ:
— Haideți să mergem la tanti Dobre!

Adică la tanti Lenuș, Elena Dobre, vara primară a tatei care locuia pe strada Județului, în apropierea Circului de Stat. Fostă secretară șefă a Școlii Centrale (pe atunci „Zoia Kosmodemianskaia”), dar, mai ales, o gazdă primitoare și o finanțatoare generoasă a escapadelor noastre. Unde, odată ajunși, buchetul de flori oferit de George gazdei, cu plecăciunea de rigoare, a produs, numaidecât, și efectele scontate…


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *