Boema. Cronica unor întâlniri memorabile

Dan Nicuță a ales libertatea!

Scotocind, mai zilele trecute, printre amintiri, mi s-a întâmplat ca, după ce am postat acea replică fantastică a lui Nea Fănuș Neagu către Ion (Guță) Băieșu – „Mă, tu de-acum încolo poți să scrii și Hamlet că lumea pe stradă tot pentru Tanța și Costel o să te salute!”- pe social media cineva a postat numele lui Nicuță Tănase ca fiind și acesta un nume de referință în literatura umoristică românească. Nume care, astăzi, foarte probabil, nu le spune prea mult mai tinerilor abonați ai canalelor de socializare și, mai ales, aspiranților la titlul de jurnalist. În plus, dacă spun că Nicuță Tănase a lucrat o bună bucată de vreme la „Scânteia”, stigmatul de „comunist” este deja pe țeavă, chiar dacă aș adăuga că în acea perioadă de relativă, dar reală deschidere politică și ideologică, Nicuță Tănase („Nea Nicuță” pentru noi, tinerii jurnaliști) a realizat, împreună cu Ștefan Zidăriță, Gheorghe Popescu și Gheorghe David, rubrica „Faptul divers”. O inițiativă publicistică inedită și foarte inspirată care s-a bucurat de o mare audiență tocmai pentru că depășea canoanele propagandistice ale vremii.

Dar pentru noi, cei care, începând din octombrie 1968, am pus umărul la realizarea revistei „Universitas” a studenților Almei Mater bucureștene, numele lui Nicuță Tănase îl desemna în primul rând pe autorul unor cărți de succes nelipsite din biblioteci cum ar fi „Derbedeii”, Muzicuța cu schimbător” sau „M-am făcut băiat mare”. Așa că am fost foarte bucuroși când ne-a vizitat un student la sociologie, Dan Nicuță, despre care am aflat că este fiul lui Nea Nicuță și pe care l-am și cooptat în colectivul redacțional. Bucuria noastră a fost cu atât mai mare cu cât am constatat foarte repede că Dan moștenise de la tatăl său un veritabil dar de povestitor, dublat de un o mare iscusință de a pune la cale felurite ghidușii, una mai năstrușnică decât alta. Frumoasă înzestrare de care am fi putut să ne bucurăm și astăzi dacă soarta crudă și nedreaptă nu ni l-ar fi răpit atât de devreme pe prietenul Dan. Cât despre ghidușiile sale, trebuie să mai spun că acestea erau dintre acelea pe care foarte mulți le savuram cu mare plăcere, dar care, uneori, puteau să ducă la încurcături care numai amuzante nu mai erau…

De pildă, student fiind, Dan a reușit ca în vacanța de iarnă 1968-1969 să plece într-o excursie în Austria! Însoțit fiind de prietena sa, admirabila Vesna (în românește „Primăvara”), fiica unui gazetar din Iugoslavia vecină și prietenă, corespondent de presă la București. Pleacă, așadar, Dan împreună cu Vesna în excursie și, după cum cerea obiceiul, trimite vederi celor apropiați. Vederi dintre care aceea trimisă lui Nea Nicuță și soției suna așa: „Am ales libertatea!”

Până aici nimic de mirare veți spune, doar că, oricât de liberal se voia a fi regimul acelor ani, un asemenea mesaj se traducea, în vocabularul… organelor (adică al Securității!) prin „am ales exilul”. Ceea ce se și întâmpla, mai ales în cazul unor oameni de cultură și artă. În ceea ce îl privește pe Nea Nicuță, lucrurile luau o întorsătură și mai a dracului, el fiind publicist comentator la „Scânteia”, organul de presă al CC al PCR.  Lesne de ghicit câte extemporale a putut să dea Nea Nicuță pentru ca să explice cea a vrut să spună odrasla lui atunci când a scris și a iscălit că „a ales libertatea!” Zadarnic a încercat bietul om să explice că mai ar fi cam o săptămână și ceva până când năzdrăvanul să revină acasă, vigilentele organe o țineau pe a lor! Și tot așa până când, exact în seara în care voiajul trebuia să ia sfârșit, Nea Nicuță s-a trezit acasă cu Dan și cu Vesna.

Nici nu au intrat ei bine pe ușă că, în loc de „Bine ați venit!”, Nea Nicuță i-a aplicat lui Dan o pereche de palme noi-nouțe, vorba lui Nea Mărin. „Ce ai vrut să zici măi, nefericitule, atunci când ai scris că ai ales libertatea?” – l-a întrebat el pe Dan. „Cum adică, ce am vrut să spun?! Am vrut să spun că în curând mă întorc acasă” a răspuns senin nevoie mare Dan. După care, văzând că pe chipul tătânelui stăruie îngrijorarea, a întărit: „Păi unde este mai multă libertate decât aici, la noi, în România socialistă?”

De prisos, să mai adaug că a doua zi, cu noaptea în cap, Nea Nicuță l-a luat de toartă pe rebelul său fiu și l-a dus ață la redacția ziarului „Scânteia” ca să spună el, cu subiect și predicat și cui trebuie, ce înțeles avea mesajul trimis acasă, direct din iadul capitalist.