Bombănelile domnului căpitan pe margine de carte

O precursoare a personajului pozitiv din proletculitism

Una dintre trăsăturile personajului pozitiv – muncitor, ţăran sărac, activist de partid – consta în prefigurarea marilor sale calităţi de la maturitate încă din din copilăria de muci şterşi cu mînecuţa sau cu poalele cămăşii:
„Ea se plimba gravă şi părea încărcată de griji peste vîrsta ei. Apoi o veselie nebună o cuprindea deodată şi-şi antrena fraţii şi surorile, Margotte, servanta familiei Convigny şi copiii din sat într-o rondă nebunească. Amesteca în rîsetele sale inspiraţii şi reflexiuni bruşce, pe care ceilalţi nu le înţelegeau, dar care le inspira un fel de respect tandru“.

Personajul pozitiv – ziceau bacii realismului socialist – se deosebesc de cei din jur prin autoritatea lor ad-hoc asupra celorlalţi.

Se înţelege că, deşi copil, Charlotte Corday nu putea fi decît net diferită de ceilalţi.
Cînd se lovesc rău, copiii zbiară sau măcar plîng.

Nu e cazul lui Charlotte Corday:
„Nu se miră nimeni cînd se află că Charlotte, căzînd la ieşirea din biserică, a refuzat să se plîngă în timp ce-a zăcut mult timp leşinată, cu faţa plină de sînge“.

Am mai scris cred, că o aventură la fel de palpitantă ca şi lectura rămîne primul contact cu cartea adusă din depozit şi pusă pe masa de la Biblioteca Academiei.
Fişa îţi dă cîteva date seci: titlul, autorul, anul apariţiei, cota.
Pe masa din faţa ta găseşti, lăsate de bibliotecar în timp ce-ai fost la o ţigară, o carte la fel de concretă ca şi o fiinţă vie.
Notele cele mai palpitante provin din destinul cărţii înainte de a poposi în Depozitul Bibliotecii.
Cele mai multe cărţi au ajuns direct din tipografie, sub puterea Legii depozitului Legal.

Sînt însă şi cărţi care au fost donate bibliotecii sau, mai ştii?! au fost confiscate de autorităţi şi trimise Bibliotecii.
Charlotte Corday de René Trintzius are, din acest punct de vedere, o istorie interesantă.

Pe partea interioară a coperţii e lipită o hîrtie, avînd tipărită, sub semnul Academia Republicii Socialiste Române, Biblioteca, precizarea:
Donaţia Victor Eftimiu.

Cartea a ajuns la BAR, aşadar, din Biblioteca lui Victor Eftimiu.
Donată, fie de scriitor, fie de urmaşi.

Pe următoarele trei pagini se lăfăie însă un soi de ştampilă pătrată, dintre cele aplicate de proprietarii de bibliotecă privată pentru a-şi marca şi numerota cărţile:
Biblioteca Dumitru Stelian, nr. 579.

Numele proprietarului e mîzgălit cu hărnicie, astfel încît să nu poată fi citit.
A făcut-o Victor Eftimiu sau cei de la Bibliotecă?

Oricum, eu am reuşit să desluşesc proprietarul, ajutat şi de o însemnare făcută cu peniţa pe una din paginile de gardă:
Căpitan Dumitru Stelian, 1942,
Decembrie 10, Ploieşti

Pagini: 1 2 3 4