Breaza în colți de argint. Covid, pestă porcină, rabie și sălbăticiuni care intră peste tot

Motto: „Veniţi să vânăm în păduri nepătrunse / mistreţul cu colţi de argint, fioros/ ce zilnic îşi schimbă în scorburi ascunse / copita şi blana şi ochiul sticlos” – Ștefan Augustin Doinaș

Am scris săptămâni de-a rândul despre calitățile orașului Breaza. Dar, în afară de divinitate, totul este relativ, deci și urbea noastră.
Pentru a păstra o notă de realism acestei antologii brezene, care capătă pe zi ce trece o consistență tot mai mare, voi nota azi câteva realități ce trebuie estompate, iar la final, eliminate.

Prima este creșterea numărului de infectări cu virusul pe care nu vreau să îl numesc. Apoi este pesta porcină africană semnalată în zonă. Amintesc, din păcate, și rabia. Stațiile de microbuze sunt pline de afișe că se face o nouă vaccinare.

Colac peste pupăză au dat năvală și animalele sălbatice în gospodăriile oamenilor care viețuiesc mai aproape de păduri. Aici intră urșii flămânzi, porcii mistreți cu colți de argint, dar și vulpi ce pot fi turbate. Toate aste se întâmplă la Nistorești, Podul Corbului și Frăsinet, adică localități brezene.

Chiar dacă a mai plouat puțin, marea secetă ce a pârjolit culturile și tot ce era plantat în grădini mai este resimțită încă. Deficitul de apă din sol, pământul adânc crăpat sunt realități de netăgăduit, nu numai în zona noastră.

Ca și cum toate acestea nu ar fi suficiente, se mai închid și băncile. Anul trecut sediul BCR a fost scos la vânzare, iar eu când am intrat acolo, în 2019, angajatele se pregăteau să închidă înainte de terminarea programului. Am întrebat, naiv, pentru ce pleacă acasă așa devreme? Cu ochii sticloși, ca ai porcului mistreț din poemul lui Doinaș, femeia mi-a spus că nu s-a terminat programul, s-a terminat cu agenția de la Breaza. Slabă consolare că mai este bancomatul.

Am continuat să fac operații bancare cu filiala locală BRD. Dar, ironia sorții, la finalul lui Brumărel 2020, se trag și aici obloanele. Nu se termină programul, se termină cu agenția. Cu tristețe în ochii sticloși, o pensionară mă întreabă dacă măcar o să fie un bancomat pentru a primi banii de pâine și lumânări.
Așteptăm cu încredere să se închidă agenția CEC și poșta.

Pe Bulevardul Republicii, adică axul central al orașului, apa curge cu noroi pe toată suprafața carosabilului, deși nu a plouat de mult. S-a spart țeava de la canal și totul e inundat. În dreptul primăriei, unde se schimbă acum garda, încep lucrările. Se oprește apa în toată casa. Ce frumos!

În cartierul nostru de blocuri, în spatele Liceului Aurel Vlaicu, străzile sunt un mare șantier, iar toată ziua se aude mașina care taie asfaltul. Se schimbă țevile la gaze. Da, scopul e nobil, dar până atunci suportăm.

La terminarea acestor rânduri, se anunță noi restricții la Breaza, pentru limitarea pandemiei. Ce o să mai urmeze ?
Iată câțiva colți de argint care au intrat adânc în trupul grațios al orașului.
Mă opresc să nu întristez cititorii. Să dea Dumnezeu să revenim ce am fost. Micul Davos sau o gură de rai pe-un picior de plai.