MOTTO : „Ie scumpă, românească,
Lucrătură din străbuni,
Cusătura-ţi înflorată
Zburdă, peste plai român”. Versuri de Valerica Mahok
Cu sau fără pandemie, Breaza este un vis pentru ie! Ca să rimeze. Azi vă aduc niște argumente pentru afirmația asta.
1) Mare fast la ziua iei în fața Primăriei. 2) Emoționantă ceremonie, la Complexul sportiv Lac de Verde. Despre aceste evenimente am scris, la vremea potrivită, în cristoiublog.ro. Acum, argumentul numărul 3. 62 de ani pentru ie. Ce vrea să însemne asta ?
Doamna Elena Bădilă, de 66 de ani, lucrează de 62 de ani în această lume.
Suntem în zorii zilei. Pe băncile din fața blocurilor cu 4 etaje, se adună grupele de atac. Fiecare la scara sa. Femeile dau rapid din degete, atente la model și cred că discută politică, stadiul situației medicale naționale, știri despre măști, ori noutăți cartier.
Am intrat în vorbă delicat, până am ajuns la interviu și fotografii. Așa am cunoscut-o pe Elena Bădilă, Nuțica pentru toată lumea. „Sunt născută în Breaza, iar de la 4 ani, mama m-a pus la tivit”, începe Nuțica. Brodează cu două perechi de ochelari, să vadă mai bine, diferite modele pe ie. Principalele sunt: roata, steaua cu 16 țăpi, steaua boantă, dovlecelul, steaua Reginei Maria cea mai importantă, creasta cocoșului, unghia găii mare, unghia găii mică.
Rolul controlorului de calitate este jucat, cu multă responsabilitate, de Curaj, un motan serios și grav care este tovarăș nedespărțit.
– De unde este numele Curaj?
– A fost tare bolnav când era mic, dar a suportat curajos toate tratamentele. Așa i-a rămas numele, Curaj. Sunt multe de povestit cu el. Într-un rând, mi-a fost și mie rău. A venit salvarea. El era afară și a alergat până la mine. S-a așezat, cât era de lung, pe pieptul meu și nu s-a dat jos până când nu mi-am revenit. Se minunau cei de pe mașina salvării de scena asta . Îmi spune apoi de Arta Casnică Breaza unde au lucrat numeroase suflete din zonă.
Cu siguranță, vom mai scrie despre ii și creatoarele lor de la Breaza. Prin munca lor tenace duc, peste ani, valoarea artei populare românești. Se asigură astfel continuitatea unui element al identității naționale.
Lasă un răspuns