Breaza, refugiu reconfortant pentru actorul Răzvan Vasilescu

Motto: „Niciodată Breaza n-a fost așa frumoasă” – Mihail Sebastian

Începem cu cuvintele unui mare dramaturg – Mihail Sebastian – care a scris la Breaza și care are monument pe aleea personalităților de la Primăria urbei noastre. Acum, de la un creator de spectacole de teatru trecem la un creator de personaje de teatru. Este vorba despre actorul Răzvan Vasilescu, pieton obișnuit pe străzile înmiresmate din Breaza.

Ca să vedeți nivelul omului amintesc doar că Răzvan Vasilescu a primit vara anului trecut Premiul pentru întreaga activitate la Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF). Dar, în bogatul său palmares mai scrie așa:

• 2008: Premiul Gopo pentru cel mai bun actor „California Dreamin”,
• 2007: Premiul UCIN pentru interpretare rol principal masculin – „California Dreamin”,
• 2004: Premiul UCIN pentru interpretare rol secundar masculin – „Magnatul”,
• 1992: Premiul UCIN pentru interpretare rol secundar masculin – „Balanța”

Pentru cei ce doresc detalii, iată precizez: Răzvan Vasilescu ( născut la 14 august 1954, Ploiești) este un actor român de film, teatru, televiziune și de voce. L-a jucat pe Gheorghe Cocoșilă în filmul Moromeții 2.

După ce am făcut prezentările, spun că deseori îl revăd, cu mare plăcere, pe strada principală, ori la piață pe domnul actor. Are câteva semne distinctive foarte clare: mersul său drept, ca pe scenă, apoi o șapcă așa cum nu mai are nimeni pe la noi și un fular ca o boare, aruncat peste gură. Ține loc și de mască. Fularul a jucat acest rol în toate lunile marcate de restricțiile impuse de autorități. Fularul a jucat rolul de botniță, a fost și el actor, ca și purtătorul său.

Anul trecut, am stat la Breaza pe strada unde locuiește actorul de mult timp. Îl vedeam cum pleacă sau vine de la cumpărături. Apoi, am cunoscut-o pe soția sa, în lungile plimbări cu câinele familiei Vasilescu, pe drumurile care duc toate la Prahova.

Iată cum a început Răzvan Vasilescu drumul prin artă, așa cum o mărturisește într-un interviu: „La mine a fost simplu: Aveam vreo 7-8 ani și priveam la televizor. L-am văzut pe Jean Gabin. Și-atunci am zis cu voce tare: Vreau să mă ca acesta! Artist de cinema. La drept vorbind, nu aveam pe atunci nici cea mai vagă idee de ceea ce vrea să însemne asta. Dorința asta venea, cred eu și din plăcerea mea de a mă prosti. O fac și azi, acasă, cu prietenii, cu animalele. Din fericire, părinții mei au înțeles această aplecare a mea către prosteală . Am avut o copilărie foarte fericită”.

Țin minte ca și acum. Pe data de 14 august, în tristul an 2020, la aniversarea sa, l-am întâlnit iar pe strada principală. Am rostit apăsat: „La mulți ani, maestre!” A răspuns fără să fie tonul unei replici celebre într-o piesă de teatru: „Vă mulțumesc din inimă!” Cuvintele sale m-au m-a atins și le port de atunci în tezaurul amintirilor.

Între două repetiții de teatru, între filmări pentru producții cinematografice ori de televiziune, domnul Vasilescu revine mereu la Breaza pentru a recăpăta noi puteri în mijlocul naturii divine, între miresmele ce încarcă aerul unic din Micul Davos, între priveliștile și culorile de la poalele Dealului Gurga. Altitudine 743 m. În vârf cu o cruce la care ne uităm zilnic.

Dacă am început cu Mihail Sebastian să terminăm tot cu el.
În gara din Breaza s-a filmat producția sa unică Steaua fără nume. Radu Beligan a juca personajul Miroiu. În treacăt fie spus, printre actorii care au admirat și au stat la Breaza au fost și Radu Beligan și Virgil Ogășanu. Azi avem și noi steaua noastră. Dar ea are acum un nume – Răzvan Vasilescu.

razvan afiș

razvan-vasilescu-48214 cu premiu

razvan-vasilescu-america-actor-cancan-3 cu șapca