Butoiul balcanic în confruntarea dintre Rusia și Germania

Balcanilor li s-a spus butoiul cu pulbere al Europei. Porecla a plecat de la rolul acestei părți continentale în aprinderea primului război mondial. Preludiul l-a constituit războiul balcanic. Au venit apoi gloanțele de la Sarajevo. De la un atentat, căruia acum i s-ar zice terorist, pîrjolul conflagrației s-a întins peste întreaga planetă. La izbucnirea războiului din Bosnia, toată lumea și-a amintit de porecla dată Balcanilor. Din nou privirile Europei și ale întregii planete s-au întors spre acest vălmășag de popoare, munți, văi și naționalități. Amestecătura sa a mirosit mereu a praf de pușcă. Cel de-al treilea război mondial putea pomi, ca și primul, tot din acest ciubăr al Europei. Noroc că de astă dată americanii au intervenit la timp. Ei au impus pacea. O pace brutală, simplistă, ca și felul lor de a fi. Puțini și-au reamintit însă, în zilele cînd Sarajevo nu mai încăpea pe micile ecrane de atîtea știri despre el însuși, că și cel de-al doilea război mondial își are originea tot în Balcani. Mai precis a întețirii acestuia prin ivirea și sporirea conflictului dintre Germania și Rusia.

Cartea „Misiune la Moscova”, reunind rapoartele și telegramele trimise la București de ambasadorul român în URSS la acea vreme (1940-1941), pe numele lui Grigore Gafencu, o spune fără echivoc. Rusia și Germania au fost amice (în măsura în care cîinele poate fi prieten cu pisica, varza cu capra) cîtă vreme n-a venit vorba de Balcani. Considerînd Pactul Ribbentrop-Molotov doar o învoială între bandiți, Germania a început să se ocupe de această parte a Europei. România intră în sfera sa de influență. Urmează tratative eșuate de a pune mîna pe Iugoslavia. Trupele germane ajung la Burgas. Berlinul caută să adoarmă vigilența Moscovei. Mișcările sale sînt puse pe seama războiului cu Anglia. Rusia nu poate fi însă trasă pe sfoară. În Raportul nr. 785 din 12 martie 1941 Gafencu avertizează că Moscova a devenit extrem de bănuitoare față de zburdălnicia nemțească în Balcani:

„Strict confidențial.

Domnule Ministru,

Desfășurarea evenimentelor în Balcani după planul diplomației germane nu a putut surprinde guvernul Sovietic. Comunicatul prin care se desolidariza, în cele din urmă zile ale lunii trecute, de toate pregătirile atît ofensive, cît și defensive, din această regiune care interesează atît de mult cercurile politice și marele public din U.R.S.S., dovedea că guvernul sovietic cunoaște și urmărește de aproape stările din Balcani. Totuși, nu a găsit de cuviință să iasă din poziția sa de observator interesat, dar neutru și nu a făcut nici o încercare de a îngrădi sau de a modifica mersul lucrurilor. Aceste lucruri s-au desfășurat deci mai departe, în afara și desigur și împotriva voinței lui. Potrivit unui obicei care se transformă într-o metodă de acțiune – sau de inacțiune – diplomatică, guvernul sovietic s-a mărginit să ia act printr-o nouă serie de comunicate dezaprobatoare de înaintarea germană spre Sud-Est. Și astfel trupele germane au ajuns la Vama și la Burgas, la hotarele Turciei și la hotarele grecești, fără ca Rusia să fi luat atitudine sau să fi cerut și obținut vreo lămurire substanțială din partea prietenei ei Germania cu privire la soarta și la viitorul Balcanilor. Fiindcă asigurarea guvernului german că nu urmărește în sud-est țeluri politice, ci numai țeluri militare, adică un prilej de luptă cu puterea britanică, nu e o lămurire care să poată potoli bănuielile și temerile Uniunii Sovietice, care știe prea bine, din propriile ei experiențe baltice și finlandeze, cum se vorbește cînd se ocupă una sau mai multe țărișoare”.

Pătrunderea lui Hitler în Bulgaria provoacă o zvîcnire în întreaga Rusie. Alarma e dată de conștiința teritoriului slav. Instinctual, rușii gîndesc la Bulgaria ca la un pămînt dacă nu al lor, măcar atunci al unuia din frați:

„Aceste din urmă prevederi, prin care se exprimă poate și unele speranțe, nu îmi par deplin convingătoare. E drept că niciodată nu a fost mai multă nervozitate la Moscova și nu s-a vorbit mai deschis despre posibilitatea unui război cu Germania. Nemulțumirea marelui public în urma ocupării Bulgariei e vădită. Fibra slavă a tresărit din nou. Politicieni și intelectuali, vînzători prin magazine și meseriași, doctori, profesori și militari își exprimă pe față indignarea că Germania îndrăznește să coboare printr-o țară slavă spre Strîmtori“.

„«Cum poate Europa tolera așa ceva!» – a fost exclamația plină de nevoită, dar amară, ironie a unei profesoare care dă, firește, cu învoirea poliției, lecții de limbă rusă membrilor Corpului Diplomatic.

Ziarul «Steaua Roșie» reproduce o afirmație a unui ziar turc, după care Bulgaria, avînd de ales între apărarea independenței sale și soarta tristă a României, a ales calea cea mai rea. în sfîrșit, se înmulțesc vocile care, ca aceea a lui Manuilski, vicepreședintele Cominternului, vestesc fatala ciocnire între Germania și Uniune, într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat”.

Mare analist și ambasadorul Grigore Gafencu!
Un analist de talie europeană.