Marcel Ciolacu: „E o speculă. Noi am făcut o mare tâmpenie. S-a vândut toată energia electrică pe anul acesta. Am vândut energia cu 200 -300 de lei, iar acum se vinde cu 4000 de lei”

Butoiul cu pulbere din Balcani așteaptă un băț de chibrit!

Putin vrea un nou Pact „Ribbentrop-Molotov”!

Putin a dat un ultimatum SUA/Occidentului și nu a pus, pe masa unor viitoarelor negocieri cu americani/europenii, propuneri credibile pentru discuții. Nici chiar rușii nu cred în ceea ce au propus. Sunt un fel de „posibilă viziune” de politica externă a unei Rusii care într-un viitor mediu ar conduce Europa. A cerut mult Putin ca să aibă de unde să taie?. În fond, pare a fi, un exercițiu al propagandei ruse care sporește credibilitatea oficialilor de la Kremlin în fața propriilor conaționali. Cum adică Ministerul Apărării al Românie dacă vrea să aducă echipamente militare americane pentru exerciții în poligonul Getica trebuie să ceară acordul Kremlinului? Asta deja frizează absurdul și poate tocmai din cauza asta le-au propus rușii ca să nu fie adoptate. Cert, Putin joacă tare!. Se pare că a terminat cărțile câștigătoare sau joacă la cacealma?. Și de asemenea se pare că documentele cerute de Putin fac referire numai la Marea Neagră. Este ceea ce-i permite lui Putin să-și trimită forțele în Mediterană și să controleze din Crimeea prin sistemele de Război Electronic și prin rachetele de croazieră Klibre Europa până în Spania (Franța și Germania intră în raza lor de acțiune). Asta dacă nu luăm în considerare zona Kaliningrad. În acordul propus de ruși apare un articol care spune nici mai mult nici mai puțin că „părțile nu-și dislocă forțele militare și armamentul pe teritoriul unui alt stat european în plus față de ce erau staționate acolo în mai 1997„. Adică americani își iau tehnica prepoziționată în est, brigadă dislocată în Țările Baltice și Polonia și le duc în Germania?. Este o glumă bună care nu o putea pune pe hârtie ca propunere decât unul din serviciile de spionaj rusești. Nu am dovezi, în afară de situațiile din Germania[1] și Cehia[2], dar băieții ăștia nu au plecat din spațiul fostului Tratat de la Varșovia. Și-au retras trupele după 1990 unele chiar după 1958 dar ….spionii au rămas sub diferite forme. Nu este nimic spectaculos asta le este meseria. Problema este cum contracarăm misiunile acestora?. În mod sigur Umberto Eco avea dreptate “Prostia este infinit mai fascinantă decât inteligența. Inteligența are limitele ei, prostia nu„. Putin a cerut mult, iar Biden a acceptat să discute, dar nu și propunerile făcute de Kremlin. Primele discuțiile vor avea loc la Geneva unde delegația americană se va întâlni cu delegația rusă, la 11 ianuarie, cu aliații din NATO la Bruxelles, la 12 ianuarie, la un Consiliu NATO-Rusia, tot la Bruxelles, pentru care Moscova tocmai și-a dat acordul, iar pe 13 va merge la OSCE la Viena.

Apelul telefonic Putin-Biden

Acum, când am terminat de scris articolul, a avut loc discuția telefonică de 50 de minute, dintre Putin și Biden la cererea primului. Discuția nu a dat rezultate majore, au declarat ulterior oficialii americani și ruși, dar a stabilit termenul pentru viitoarele discuții diplomatice dintre cele două părți. Discuțiile au marcat a doua conversație a celor doi lideri în această lună. Biden a efectuat apelul din casa lui din Wilmington, Delaware. Și de data aceasta Putin a oferit mici indicii despre intențiile sale, au declarat oficialii după încheierea apelului. În schimb, cei doi bărbați au susținut ceea ce un oficial american a descris ca fiind o discuție „serioasă și de fond”, în timpul căreia Biden a prezentat două căi pentru Putin, în timp ce acesta continuă să adune trupe rusești la granița cu Ucraina: una o cale diplomatică către dezescaladare și una concentrată pe descurajare folosind sancțiuni economice, prezență sporită a trupelor americane pe flancul estic al NATO și asistență sporită pentru Ucraina. Casa Albă a declarat că aceste discuții nu au făcut decât să reafirme poziții celor doi inclusiv avertismentul lui Biden cu privire la consecințe grave dacă Putin decide să invadeze.Președintele Biden a cerut Rusiei să reducă tensiunile cu Ucraina„, a declarat Jen Psaki, secretarul de presă al Casei Albe, într-o declarație. „El a precizat că Statele Unite, aliații și partenerii săi vor răspunde decisiv dacă Rusia va invada Ucraina„. La rândul său Kremlinul a insistat că Putin a folosit apelul pentru a lansa o amenințare proprie, spunându-i lui Biden că noile sancțiuni ar putea rupe total legăturile dintre Rusia și SUA și ar putea reprezenta o „greșeală colosală”. Iuri Ușakov, consilierul pentru politică externă al lui Putin, a fost citat de agenția de presă Reuters: „Președintele nostru a răspuns imediat că, dacă Occidentul decide în această sau în alte circumstanțe să impună aceste sancțiuni fără precedent, care au fost menționate, atunci asta ar putea duce la o decuplare completă a legăturilor dintre țările noastre și provoacă cele mai grave daune relațiilor dintre Rusia și Occident.” Și tot Ushakov a adăugat: „Președintele nostru a menționat, de asemenea, că ar fi o greșeală pe care descendenții noștri ar vedea-o ca o eroare uriașă„. Biden i-a mai spus lui Putin că SUA nu intenționează să desfășoare arme ofensive în Ucraina, a mai spus Ushakov. Putin „a remarcat că acesta este unul dintre punctele cheie incluse în proiectul [privind garanțiile de securitate pe care Rusia le solicită]”, a adăugat Ushakov.

Statele Unite și-au pregătit propria listă de preocupări, a declarat cu o zi înainte de discuție un înalt oficial al administrației americane reporterilor, dar nu intenționează să o facă publică. Consilierii lui Biden cred că negocierile vor fi mai fructuoasă dacă nu sunt publice. Secretarul adjunct de stat Wendy Sherman va conduce delegația SUA la discuțiile, care sunt programate pentru 10 ianuarie, a declarat CNN. Nu se așteaptă ca Biden și Putin să participe ei înșiși la negocieri. Vice-ministrul de Externe al Rusiei, Serghei Ryabkov, va conduce delegația rusă. Oficialii Pentagonului și ai Consiliului de Securitate Națională vor participa, de asemenea, la discuțiile din partea SUA, a declarat miercuri un înalt oficial al administrației. SUA s-a angajat să țină la curent națiunile vest-europene și Ucraina. Secretarul de stat Antony Blinken a vorbit cu președintele ucrainean Volodymyr Zelensky, iar oficialii de la Casa Albă au spus că sunt în contact aproape zilnic cu omologii din Regatul Unit, Franța și Germania pentru a-și coordona abordarea. Există o cantitate semnificativă de coordonare problemelor privind securitatea de la granița cu Rusia între Ucraina și Statele Unite, iar coordonarea s-a intensificat în special în ultimele săptămâni”, a spus un consilier al lui Zelensky. SUA au reușit să-și convingă aliații să pregătească un set de sancțiuni dure, inclusiv împotriva unora dintre aliații de top ai lui Putin, ca parte a unei abordări coordonate. Oficialii americani au spus că pedeapsa va fi mult mai severă decât sancțiunile aplicate în 2014, când Rusia a anexat Crimeea. În schimb situați la granița cu Ucraina rămâne fluidă iar amenințarea unei invazii plutește în aer.

Europa lui Borell

Josep Borrell s-a plâns că Europa ar trebui să aibă un loc la masă în timpul negocierilor din ianuarie. „Dacă Moscova, așa cum a anunțat, vrea să vorbească despre arhitectura de securitate în Europa și despre garanțiile de securitate în ianuarie, atunci aceasta nu este o chestiune care privește doar America și Rusia„, a declarat Borrell pentru cotidianul german Welt într-un interviu. „UE trebuie să fie implicată în aceste negocieri„ a spus înaltul diplomat al UE. Casa Albă a subliniat în repetate rânduri că europenii vor avea un loc la masa pentru negocierile cu Rusia. Purtătorul de cuvânt al Consiliului Național de Securitate al SUA, Emily Horne, a declarat că administrația „continuă să se angajeze într-o diplomație extinsă cu aliații și partenerii noștri europeni, consultându-se și coordonându-se într-o abordare comună„. În Jurnalul Politico există o declarație a lui Merkel, într-una dintre ultimele sale conferințe de presă în calitate de Cancelar german. Aceasta a spus că „regretă foarte mult că președintele rus nu a fost pregătit – și nici ministrul de externe rus – să organizeze o altă întâlnire politică la nivel înalt în formatul Normandiei la sfârșitul mandatului meu.” Vă mai aduceți aminte de convorbirea telefonică între asistentul secretarului de stat al SUA, Victoria Nuland și ambasadorul SUA la Kiev, Geoffrey Pyatt, scursă în presă de serviciile de informații ruse? Nuland spunea „la naiba cu UE”. De atunci UE mereu își aduce aminte când vine vorba de negocieri între SUA și Rusia de această propoziție. Situația din Ucraina de la vremea aceea din 2014 se datora și lipsei de acțiune a Bruxellesului al cărei înalt diplomat era Federica Mogherini[3]. „Comrade” Mogherini a fost membru al Federației Tineretului Comuniștilor Italieni. În 1996, s-a alăturat Tineretului Stânga după dizolvarea Partidului Comunist Italian și transformarea acestuia într-un Partid Social Democrat. Probabil că aceste poziții devoalează simpatia față de Rusia dar și pozițiile ambigue avute care au primit contre dure de la guvernul britanic și de la cel polonez. Europa se simte acum umilită?. Dar când Borell a fost la Moscova nu s-a simțit umilită în fața lui Lavrov? Este clar că Rusia lui Putin privește Europa ca un pion crucial în relația lor economică. UE este de departe cel mai mare partener comercial al Rusiei, blocul cumpără aproximativ 40% din exporturile Rusiei. Într-adevăr, atunci când NATO sau Biden amenință cu sancțiuni economice dacă Rusia invadează Ucraina, ei vorbesc de fapt despre reducerea comerțului UE cu Rusia (fie prin oprirea cumpărării producției gigantului Gazprom, fie prin alte mijloace). Politico scria: „… dacă cineva poate mobiliza UE pentru a impune sancțiuni mai dure, acesta va fi Biden, nu Ursula von der Leyen sau Borrell. Liderii UE nu au reușit să cadă de acord asupra sancțiunilor serioase, nici măcar pentru o economie mică precum Belarus (rețineți că sancțiunile UE de acolo scutesc sectoare cheie precum petrolul, îngrășămintele și lemnul pe care guvernele UE individuale, cum ar fi Austria, nu doresc să le lovească, în timp ce altele au fost acuzate că au contribuit la eludarea sancțiunilor). Asta fiind situația așteptăm cu interes următoarele evoluții din ianuarie ale oficialilor de la Bruxelles. Deocamdată Polonia a pornit „revoluția suveranității”!

Putin și site-ul de internet al Kremlinului

Intervențiile în virtual în 2016 la alegerile din SUA au șocat comunitatea de informații americană și au reverberații și astăzi în discuțiile oficile. Întrebarea pentru unii oficiali americani a fost următoarea: dacă nu cumva Putin a prins „drag subit de lucrul pe internet”?. Nu Putin ci staff-urile sale de hackeri de la GRU și FSB. Nu, Putin chiar nu este atras de această obsesie a unora de lucru pe internet. Eram la Washington la Universitate de Apărare a SUA unde am lucrat pentru prima dată, în 1996, cu un laptop și cu e-mailuri pe internet. Acolo am auzit de la profesori faptul că Președintele Comitetului Întrunit al Șefilor de Stat Major, generalul John Shalikashvili, și-a trimis subordonați în diferite misiuni peste ocean și le-a cerut să comunice cu el pe e-mail. Unul sau doi au încercat să ia legătura telefonic dar au fost respinși de secretariat. Așa a început odiseea e-mail în armata americană. Și totuși cine l-a inițiat în lucrul în spațiu virtual pe Putin? O să vă surprindă: o domnișoară pe numele său Litvinovich. Ea este femeia care l-a învățat pe Vladimir Putin cum să folosească internetul. În 2001 domnișoara Litvinovich, una dintre „fețele tinere” din administrația prezidențială a Federație Ruse, a fost însărcinată să-l pregătească pe președintele țării, în vârstă de 49 de ani, pentru o sesiune online de întrebări și răspunsuri cu alegătorii pe site-ul Kremlinului. A avut o jumătate de ora care a marcat viitorul virtual a lui Putin. Google era încă la început, dar i-a arătat lui Putin cum să folosească Yahoo și echivalentul său rusesc, Yandex. Într-adevăr, în ciuda confuziei pe care Rusia a semănat-o în online, Putin nu a frecventează acest mijloc de a comunica, e-mailul, cu atât mai puțin rețelele sociale în timp ce Trump și ceilalți președinți americani Obama și Biden și-a răspândit ideile și opiniile pe Twitter. Putin interacționează prin intermediul comunicatelor de presă oficiale postate pe site-ul Kremlinului – plus în cadrul conferințelor de presă maraton, în fiecare decembrie. Este deja un banc care circulă pe internet la Moscova precum: „nu poți juca cărți cu Putin ca are șase Jokeri -glumeți-în buzunarul din spate„. În jargonul internetului un Jocker înseamnă un troll. Putin are ferme de trolli care postează mesajul Kremlinului pe cât mai multe platforme. Una din aceste ferme este Agenția de Cercetare a Internetului din Sankt Petersburg, locul natal al lui Putin, fermă deținută de unul dintre cei mai de încredere asociați ai lui Putin, „bucătarul” Yevgeny Prigozhin. În 2018, fostul director FBI Robert Mueller l-a acuzat pe Prigozhin și Agenția de Cercetare pe Internet pentru „purtarea unui război informațional împotriva Statelor Unite ale Americii„.

Putin și-a apropiat mass-media de la începutul primului mandat prezidențial cu sprijinul oligarhiei ruse care a trecut din barca lui Elțin în barca sa. Să nu uităm începuturile președinției sale au fost aproape dramatice. „Operațiunea succesorul” a convins populația rusă că Putin este omul providențial pentru Federația Rusă. El a reprezentat schimbarea de care țara lor avea nevoie. Alegerile prezidențiale din 2000 au fost profund viciate – Putin, ajutat atât de administrația prezidențială, cât și de puternicii oligarhi, a câștigat cu 53% din voturi – dar Rusia încă arăta ca o democrație în curs de dezvoltare. Puțini ar spune același lucru doar patru ani mai târziu. Primul mandat a lui Putin a fost afectat de scandaluri și eșecuri – în special scufundarea submarinului nuclear Kursk și luarea de ostatici de către militanții ceceni într-un teatru din Moscova, care a provocat moartea a peste 200 de oameni în momentul când forțele speciale ruse au intervenit. La ora aceea mass-media din țară fusese adusă aproape în întregime sub controlul Kremlinului, ceea ce însemnat că palmaresul lui Putin, la final de mandat, a primit doar laude și puțină analiză. Neavând o opoziție politică serioasă în țară, Putin a ajuns la victorie și în alegerile din 2004, cu 71% din voturi. Fiecare ciclu electoral ulterior a făcut ca Rusia să se îndepărteze de democrație, chiar dacă propaganda de la Kremlin le-a spus rușilor că opusul este adevărat. O nouă „Operațiune succesorul” l-a dus pe Medvedev în funcția de președinte și i-a prelungit mandatul ulterior lui Putin până în 2024. Apoi modificare constituției și așa mai departe. Putin va fi și peste 7 ani la Kremlin.

Jon Huntsman- un mormon la Moscova

Un an „furibund” se sfârșește cu anunțarea a tot felul de întâlniri între Federația Rusă, SUA și NATO la începutul celui viitor. Putin vrea la masa puterilor globale cu toate că puterea lui este deocamdată regională și deși este un stat care posedă „triada nucleară” economia nu-l ajută să sară de statutul de „pompă de benzină” așa cum l-a caracterizat fostul semnator american John Mc Caine. Mă gândeam când am scris aceste rânduri la un set de interviuri, pe care le-am citit, luate foștilor ambasadori americani la Moscova, înainte de summitul de anul acesta de la Geneva între Putin și Biden. Interviurile privesc în perspectiva ultimilor 30 de ani de prezență a Departamentului de Stat la Moscova. Principalii diplomați americani intervievați includ pe Jack Matlock, Thomas Pickering, James Collins, Alexander Vershbow, John Byerle, Michael McFaul, John Tefft și Jon Huntsman, acoperind practic ultimele trei decenii ale relațiilor SUA cu Federația Rusă[4]. După cum observă ambasadorul Alexander Vershbow, „Seria de interviuri cu ambasadorii este un memento al relațiilor SUA cu Rusia lui Putin, relații care au început într-o notă plină de speranță, înainte de a cădea victimă decalajului de valori„. Hai să exemplificăm un scurt fragment din dialogul lui Jill Dougherty cu Huntsman (în traducere numele înseamnă vânător)

Cum ați descrie modul în care priveau rușii politica americană, domnule ambasador Huntsman? – a răsunat întrebarea lui Jill Dougherty.
Răspunsul a venit imediat: Cred că rușii ne citesc destul de bine. Cei cu care am lucrat la nivelurile superioare ale Ministerului de Externe și nu numai, sunt profesioniști; de fapt, sunt unii dintre cei mai buni cu care am lucrat vreodată, din punct de vedere profesional. Ei citesc bine Statele Unite, an de an, înțeleg Congresul, puterea executivă, chiar și administrația locală, într-o oarecare măsură”. Lăsând la o parte aprecierea pe care Jon Huntsman[5] o dă diplomaților ruși hai să vedem și alte câteva elemente din interviul său. El vorbea despre amestecul rușilor în alegerile din 2016 din campania lui Trump. Huntsman spunea: „Bineînțeles, am avut amestecul lor în alegeri din noiembrie 2016 și evaluarea de către comunitatea de informații, care a fost uniformă – este foarte rar să primești o evaluare uniformă din partea comunității de informații pentru că sunt atât de mulți jucători care alcătuiesc acea comunitate –rușii erau în spatele ei, anumite elemente ale serviciilor de securitate ruse, iar dovezile erau destul de clare. Îmi amintesc că unul dintre primele lucruri pe care le-am făcut după ce mi-am primit autorizațiile de securitate a fost să citesc consensul comunității de informații. După, bineînțeles, Washingtonul a răspuns prin eliminarea a aproximativ 35 de diplomați ruși. Acesta ar fi fost decembrie 2016. Apoi, consecințele au fost în primăvara și vara anului 2017 – asta în timp ce mă pregăteam să plec la Moscova. Congresul a venit cu un pachet de sancțiuni destul de punitive, dar aș spune potrivite, având în vedere rolul Rusiei în alegerile din 2016. Acestea au fost semnate de președinte. Îmi amintesc că am primit un telefon de la președinte în dimineața în care Congresul a votat acest pachet, spunând: „Slujba ta tocmai a devenit mult mai dificilă”. Ei bine, după acel pachet de sancțiuni ale Congresului, Vladimir Putin a anunțat că va elimina 755 de persoane de la Ambasada Statelor Unite de la Moscova, limitând efectiv personalul nostru la aproximativ 455. Chiar ar trebui să te întorci, Jill, în 1986, bănuiesc, unde, în urma afacerii Gennadi Zaharov-Nicholas Daniloff[6], ambasada a fost practic plafonată la un personal de aproximativ 251-252. Atunci a fost un an devastator. Așadar, sosirea mea a fost literalmente la câteva săptămâni după acea reducere anunțată de Putin și a fost o perioadă foarte dificilă, foarte solemnă pentru personalul de la Moscova. Desigur, aveai tot felul de oameni care își făceau bagajele, își organizau efectele personale. Impactul asupra familiilor, asupra copiilor de la școală, asupra operațiunilor generale ale ambasadei și consulatelor noastre, pe care le gestionam. Așadar, cum să lucrezi cu un personal mult redus, cu aproape 70% dacă dorești să o exprimi în termeni numerici, fie că este vorba despre mișcarea oamenilor, fie că este vorba de materiale politice, fie că este vorba de partea comercială a relației noastre? Sunt atât de multe care se întâmplă între Statele Unite și Rusia și, desigur, că toate au trebuit reorganizate sub o amprentă mult mai mică, ceea ce a fost un lucru foarte, foarte dificil de făcut. Deci, în asta am intrat, ceva ce nu am experimentat înainte. Am experimentat relații de mare putere cu China și am petrecut decenii implicat în relația SUA-China și, desigur, am fost expus pentru prima dată cu Rusia în primele vizite în Uniunea Sovietică la sfârșitul anilor 1980, chiar am lucrat la un joint venture acolo. Așadar, am avut o perspectivă asupra Rusiei de dinainte de ’90. În 2017, când am ajuns am găsit o nouă realitate, cel puțin diplomatică,. Deci, a fost greu. Așa este relațiile diplomatice dintre cele două sunt la nivele extrem de scăzute și se prăbușesc în continuu dacă nu se ajunge la o înțelegere.

Crivățul spre Balcanii de Vest vine din Rusia

Putin acționează pe mai multe fronturi. Anul acesta se împlinesc 30 de ani de la războaiele din fosta Iugoslavie, cel mai sângeros conflict din Europa de la al Doilea Război Mondial. Deși statele balcanice s-au îndreptat către guvernarea democratică și integrarea în NATO și în Uniunea Europeană neglijarea consecventă în ultimii ani a unor riscuri existente în Balcani din partea Occidentului, a contribuit la o revenire dramatică a unei situații incendiare. Acum, președintele rus Vladimir Putin profită de această oportunitatea și folosește fostele state iugoslave drept următorul câmp de luptă pentru a slăbi NATO și Uniunea Europeană. Eforturile lui Putin de a împinge Balcanii în degringoladă duc în final la restabilirea poziției de negociator a Rusiei în Europa. Similar cu strategia Kremlinului în Caucaz, scopul Rusiei în Balcani este să intensifice tensiunile etnice ca Moscova să devină garantul securității în zonă. Acestă poziție aduce cu sine demonstrația că nici NATO, nici UE nu sunt parteneri credibili pentru niciuna dintre țările balcanice. Odată cu construcția militară de la granița Ucrainei campania Moscovei de influență în Balcani servește la constituirea unui al doilea teatru de conflict care provoacă Occidentul. Multi din liderii europeni se întreabă ce câștigă Putin agitând spiritele în Balcani? Pentru mulți din Occident, strategia lui Putin este derutantă. Eu zic că este calculată. Balcani sunt poziționați strategic față de bazele NATO/SUA din Italia și oferă ieșire la Marea Adriatică. Rusia re nevoie să ocolească Bosforul pentru a ieși la Mediterană și deci are nevoie de o bază navală acolo. De asemenea Putin a creat un centru de pregătire a spionajului rusesc la Niș și a furnizat armament Serbiei. De asemenea a lansat o serie de „măsuri active”[7] pentru a aprinde tensiunile etnice în Bosnia-Herțegovina. Moscova a cumpărat active în structura energetică critică a țărilor balcanice și a valorificat legăturile religioase și culturale de lungă durată dintre Biserica Ortodoxă Rusă și Biserica Ortodoxă Sârbă în avantajul său. Cum s-a comportat UE? În ciuda anilor care au trecut în implicarea în zonă a diverșilor lideri europeni și a miliardelor de euro cheltuiți pentru pregătirea Balcanilor în vederea integrării în UE, efortul a stagnat. UE nu s-a extins de la absorbția Croației în 2013 și, în ciuda promisiunilor de aderare pentru cei „șase din Balcani de Vest” – Albania, Bosnia, Kosovo, Muntenegru, Macedonia de Nord și Serbia nu s-a întâmplat nimic. Locatarul de la Kremlin a readus în vizorul său statele din Balcani, drept o țintă, așa cum erau și în anii 90 dar atunci nu au putut fi andocate la mașinăria rusă datorită faptului că la vremea Federația Rusia era slabă.

Butoiul cu pulbere din Balcani

Când va exploda din nou butoiul cu praf de pușcă din Balcani? Ce pregătește liderul Republici Srpska acum și cu sprijinul cui? Este clar Moscova exploatează corupția endemică din țările balcanice pentru a-și promova obiectivele. Putin cooptează liderii din Balcani. Serbia acționează în postura de jucător cheie în acțiunea Kremlinului pentru Balcani. Belgradul vrea o „lume sârbă” menită să unească toți sârbii într-un cadru cultural comun. Model este cel a lui Putin: „lumea rusă”. Putin i-a răsplătit pe sârbi cu armament pentru loialitatea lor (sisteme de apărarea antiaeriană Pantsir-S1M). Președintele sârb Vucic vrea ca o „forță de pace rusă” să fie prezenta la viitoarele alegeri pentru a-i da garanția câștigului. Serbia și Rusia s-au angajat recent să colaboreze pentru a combate protestele în masă și „revoluțiile colorate” care vin din Occident. Kosovo și Bosnia Herțegovina sunt vizate de posibile confruntări. Tensiunile etnice pot produce un război așa ca cel din anii 90. Kremlinul folosește acum Biserica Ortodoxă pentru a destabiliza regiunea. S-au intensificat disputele pentru locurile religioase precum „altarelor creștine din Kosovo”. Rusia folosește Kosovo ca justificarea a anexării Crimeei. Sunt multe de discuta despre Balcani în momentul actual. Am făcut numai o înșiruire de fapte. Este greu și acum ca și înainte de Primul Război Mondial să convingi lumea de importanța Balcanilor. În 90 țările europene nu au reușit să prevină războiul iar America a intervenit. Acum America se uită la consolidarea internă și este puțin probabil să intervină din nou. Stabilitatea Europei depinde de NATO și de membrii ei europeni, de modul în care vor trata situația care începe să se inflameze în Balcani.

Ce vrea, de fapt, Rusia lui Putin de la Biden?

Mai exact, Kremlinul ar putea fi mulțumit dacă guvernul SUA ar fi de acord cu un moratoriu oficial pe termen lung privind extinderea NATO și un angajament de a nu staționa rachete cu rază medie de acțiune în Europa. Dar oare un asemenea moratoriu este viabil? De asemenea un acord Rusia-NATO care ar reglementa/restricționa acțiunile militare de la Marea Baltică până la Marea Neagră, ar satisface pretențiile Kremlinului, lăsându-i arealul Marii Negre la dispoziție. Se va angaja echipa Biden serios în negocieri având în vedere opoziția față de orice înțelegere cu Rusia, opoziție care există în Statele Unite? Opoziția va fi mare și în Europa unde liderii înțeleg ca un astfel de acord îi lasă în tribune. Și mai este un lucru pe care mulți analiști nu-l spun: Putin a „prezidat” patru lărgiri ale NATO cu „dinții strânși”. Biden a avut dreptate să nu respingă din prima cererile Rusiei și să favorizeze, în schimb, angajamentul de a dialoga. Dialogul pleacă de la premisa că Occidentul vede diferit de cum vede Rusia Ucraina. În opinia mea drumul Ucrainei în NATO a fost oprit în 2008 și pus pe „hold” chiar de Merkel (citiți stenogramele Summitul NATO de la București). Pentru Occident Ucraina este o țară din vecinătatea estică iar pentru Rusia Ucraina este un interes vital de securitate națională. Acest lucru nu înseamnă că o invazie rusă în Ucraina este iminentă. Cheia unei invazii o reprezintă poziția zonei Dombas. Se pare ca Putin dorește, în ultimă instanță, o nouă structură formată din Donețk și Lugansk pe care să o integreze într-o nouă entitate geopolitică cu Rusia și Belarus. Iarăși un lucru pe care analiști noștri nu-l spun este că Rusia și China, deși în adâncul lor au rămas inamici pentru că chinezii nu uita anii 60, încercă acum a alianță financiară care să-i salveze de sancțiunile americane. Președinții Putin și Xi Jinping discută deja despre mecanismele financiare. În acest caz, vizita programată a lui Putin în China pentru Jocurile Olimpice de iarnă din februarie 2022 s-ar putea dovedi a fi mai mult decât un voiaj de curtoazie.

Post Scriptum: Schimbare de misiune

Portavionul SS Harry S. Truman (CVN-75) și grupul său naval operează din 14 decembrie în Marea Ionică, între Grecia și Italia. Misiunea pe care o aveau în Golful Persic a fost anulată. Grupul de luptă al portavionului este format din cinci nave: crucișătorul USS San Jacinto, distrugătoarele USS Cole, USS Bainbridge, USS Gravely și USS Jason Dunham. Alături de acestea se află fregata norvegiană HNoMS Fridtjof Nansen. Înainte de schimbarea misiunii, cea mai mare parte a grupului de atac s-a mutat la baza navală americană din Souda Bay, în Grecia, conform site-ul Institutului Naval American (https://www.usni.org/). O fi oare în legătură cu Ucraina? De asemenea înaintea discuției dintre cei doi lideri, forțele aeriene americane au zburat cu un avion de cercetare E-8C (JSTARS) deasupra estului Ucrainei pentru a aduna informații despre situația militară de la sol, a declarat pentru CNN o sursă familiarizată cu misiunea. Zborul a marcat pentru prima dată când un avion JSTARS a survolat regiunea a declarat, pentru CNN, Lt. Cmdr. Russ Wolfkiel, un purtător de cuvânt al US European Command. Sunt unul dintre cei puțini militari români care încă din 1996, când eram la Universitatea de Apărare a SUA de la Washington, m-a urcat într-un astfel de avion și am asistat la modul cum se operează. Atunci am văzut imagini cu Miloșevici citind ziarul în mașină pe un drum înspre Belgrad. Într-adevăr impresionant. Sistemul JSTARS poate urmări vehiculele terestre atunci când se mișcă, poate colecta imagini și poate transmite fotografii ale formațiunilor militare în mișcare, terestre si aeriene, ceea ce, la rândul său, ar permite SUA și aliaților săi să monitorizeze poziția forțelor Rusiei. O antenă de bord (tip canoe) are un câmp vizual de 120 de grade care poate acoperi aproape 20.000 de mile pătrate pentru a monitoriza mișcările la nivelul solului, conform unei fișe informative a Forțelor Aeriene pe care am văzut-o atunci, și poate detecta, de asemenea, aeronave. A fost folosit pentru prima data în timpul războiului din fosta Iugoslavie.


[1] Un asistent universitar în vârstă de 29 de ani a fost arestat luni în sudul Germaniei, fiind suspectat că a vândut informații confidențiale serviciilor secrete rusești. Bărbatul este cetățean rus și lucra pentru Universitatea din Augsburg din Bavaria.

[2] Politia cehă este în căutarea a doi bărbați ruși, suspectați a fi agenți GRU, responsabili de explozia unui depozit de muniții din Cehia în 2014. Anunțul a fost făcut în contextul expulzării a 18 diplomați ruși din Cehia. În replică, Rusia a anunțat că va expulza 20 de diplomați ai Republicii Cehe de pe teritoriul țârii.

[3] În ianuarie 2015, Mogherini a difuzat un document de discuție în rândul miniștrilor de externe ai UE, care explorează o potențială apropiere de Rusia, inclusiv o cale de relaxare a unor sancțiuni economice împotriva țării în timpul crizei din Ucraina și deschiderea dialogului pe o serie de subiecte precum vizele și politica energetică; propunerea a atras un răspuns dur din partea Regatului Unit și a Poloniei, pe măsură ce luptele s-au intensificat în estul Ucrainei. În februarie 2017, Mogherini a spus că „atâta timp cât acordurile de la Minsk nu vor fi pe deplin implementate, sancțiunile [anti-ruse] vor rămâne în vigoare”. În martie 2017, zeci de jurnaliști, analiști și politicieni au semnat o scrisoare deschisă, inițiată de organizația neguvernamentală cehă European Values Think-Tank, în care critică răspunsul lui Mogherini față de Rusia, spunând că „încearcă să evite numirea Rusiei drept principal creator al dezinformare ostilă” și „agresiunea rusă [apăsătoare] constantă.”

[4] Organizarea și stenografierea îi aparține profesorului Anna Vassilieva, director al Graduate Initiative in Russian Studies la Middlebury Institute of International Studies at Monterey.

[5] Jon Meade Huntsman, Jr. este un politician, om de afaceri și diplomat american, care a servit ca cel de-al 16-lea guvernator al statului Utah. De asemenea a servit în administrația a patru președinți americani și a încercat să obțină nominalizarea din partea republicanilor pentru alegerile prezidențiale din 2012. A fost ambasador al SUA în China, Rusia și Singapore. Huntsman este membru al „Biserici lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă”, într-un interviu acordat în 2011 la ABC News, a declarat, „Eu cred în Dumnezeu, sunt un bun creștin, sunt foarte mândru de moștenirea mea Mormonă.. sunt Mormon.

[6] 30 august Nicholas S. Daniloff, corespondent pentru US News & World Report, este reținut la Moscova după ce i s-a înmânat un pachet de către o cunoștință sovietică care conținea două hărți marcate „top secret”. Arestarea urmează după o săptămână arestării în New York. York de Gennadi F. Zakharov, un angajat sovietic al Națiunilor Unite, acuzat de spionaj.

[7] Include programe ofensive precum dezinformarea, propaganda, înșelăciunea, sabotajul, destabilizarea, subversia și spionajul. Programele s-au bazat pe prioritățile de politică externă ale Federației Ruse.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Crunta exploatare a sînului Julietei

Fiecare poveste de călătorie scrisă de Ion Cristoiu aduce ceva ce nu te aștepți, pentru că ochiul versat surprinde amănuntul pe lângă care ceilalți trec fără să-l vadă.
Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii Mediafax
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog