Invitatul de sîmbătă, 8 mai 2021, al emisiunii Interviurile lui Cristoiu de pe Aleph News a fost Tudorel Andrei, președintele Institutului Național de Statistică. Invitația la dialog și-a avut motivul principal în declanșarea luni, 10 mai 2021, a Recensămîntului General Agricol 2020. Făcut o dată la 10 ani pentru date cerute atît pe plan intern, cît și pe plan extern, de Uniunea Europeană, Recensămîntul agricol își propune, printre altele, potrivit directorului INS, să vadă și dacă numărul exploatațiilor agricole de la noi e scăzut față de cel din 2011. Pentru prima dată, Recensămîntul își propune să stabilească ponderea terenurilor deținute de străini. Momentul e de o importanță deosebită. Sînt știute controversele pătimașe din spațiul public în legătură cu vînzarea pămîntului către străini. De văzut dacă rezultatele cercetării de teren vor stinge sau dimpotrivă vor amplifica polemica. Tot în emisiune, Tudorel Andrei a explicat și de ce s-a amînat pentru 2021 Recensămîntul general.
Tudorel Andrei e ceea ce se cheamă un tehnocrat. A absolvit două facultăți – una de Cibernetică și cealaltă de Matematică. A semnat în Ziarul financiar o serie de comentarii la datele oferite de statistică în privința agriculturii românești. Cum e președinte din ianuarie 2013, l-am întrebat cum de a rezistat sub atîtea guvernări. Răspunsul rămîne interesant și ca mărturie despre specificul Statisticii:
„Nu este atît de greu dacă îți respecți profesia. În plus, sunt două lucruri foarte importante în această argumentare. Primul este că INS face parte dintr-o familie europeană a institutelor naționale de statistică și avem un regulament specific care reglementează faptul că în institut nu ai voie să faci politică și se stabilește clar că președintele nu poate să primească și nu poate să dea sfaturi pe probleme legate de statistica europeană și e ceea ce am respectat cu strictețe în această perioadă. Al doilea lucru important este că în Statistică, în peste 160 de ani au fost 28 de șefi. Asta arată că nu au fost schimbări pe criterii politice la nivelul Statisticii, nu numai în această perioadă, ci și de-a lungul istoriei. Eu nu știu dacă sunt multe instituții în statul român la care să avem o medie de peste 6-7 ani a șefului unei instituții. Eu vă spun că Statistica românească este o instituție modernă și eu sunt mîndru de lucrul ăsta.”
De fapt, ar fi trebuit să-l întreb cum de n-a fost schimbat nu din ianuarie 2013 pînă acum, ci din decembrie 2020 pînă acum. Ajuns în plenitudinea puterii și aroganței, regimul Iohannis se află, de la instalarea noului Guvern, în plin Proces istoric de satisfacere cu posturi a clientelei politice și a camarilei diferitelor instituții, în frunte cu cea a Președintelui. De mirare, cum de nu s-a găsit pînă acum în cadrul INS un linge-blide care, asemenea celor de la TVR și RRA, să cerșească pe la ușile partidelor din Coaliția de Centru-Dreapta postul de președinte al INS.
Cum spuneam, Tudorel Andrei e și un analist competent al problemelor social-economice acute dezvăluite de datele statistice. Agricultura e domeniu care l-a preocupat și-l preocupă. Despre agricultura românească a vorbit el în emisiune.
Prima și marea problemă a agriculturii noastre e dată de deficitul comercial în privința produselor agricole. Importăm mai mult decît exportăm chiar și în relația cu Ungaria.
Cauza de fond stă în faptul că România exportă materie primă (cereale, animale vii) și nu produce fabricate din această materie primă. Prin urmare, România importă produse fabricate. Evident, acestea sînt mai scumpe decît materia primă. Absența unei preocupări de a fabrica în țară produse din materia primă face din România – zic eu – o țară înapoiată, una dintre acele țări care poate oferi la export doar materie primă. Evident, ieftină. Tot ca o slăbiciune a Agriculturii românești, Tudorel Andrei a ținut să menționeze structura înapoiată a proprietății agricole:
„Noi avem două categorii. 94% din exploatații dețin o pondere mică – 27% din teren. Sub 5 hectare. 0,4% din exploatații dețin 47% din suprafața agricolă, exploatațiile de peste 100 de hectare. Nu avem zona de mijloc. Dacă ne uităm la Ungaria și Polonia, au o pondere foarte mare exploatațiile medii, cred că sunt în jur de 30%. Exploatațiile medii înseamnă între 10 și 100 de hectare (…) Prin Pactul Agricol European au fost create aceste exploatații medii care veneau și asigurau prelucrarea pentru a satisface piața națională cu produse agroalimentare. (…)
Avem 3,2 milioane exploatații agricole. Asta înseamnă fărîmițare, dar dacă adîncim înseamnă și polarizare. Pentru că avem, pe de o parte fermele de subzistență, de dimensiuni mici, iar pe de altă parte avem fermele de dimensiuni mari. Este și o evoluție naturală, pentru că nimeni nu mai poate să vină și să spună creăm premisele prin forță a masificării terenului agricol. Nu. Există această evoluție naturală a creării acestor ferme medii. Și avem două exemple. Franța, care în anii ʼ60 aveau exploatații agricole de ordinul milioanelor. Au în această perioadă 600.000 de exploatații agricole. România, în 2010, avea 3,6 milioane. Noi estimăm că vor fi 3,2 milioane. Asta înseamnă totuși o scădere și probabil că va continua acest declin al numărului de exploatații, tocmai prin crearea acestor ferme de dimensiuni medii. (…) În mediul rural există o îmbătrînire galopantă a populației și evident se vor crea aceste uniri de terenuri prin arendarea sau administrarea de către anumite persoane mai tinere sau care au capacitatea să lucreze aceste terenuri.”
Au fost și alte probleme de fond ale agriculturii noastre evidențiate în interviu.
Aceste probleme dăinuie de 32 de ani.
Și vor mai dăinui atîta vreme cît România nu va beneficia de Programe pe termen lung.
Practic, în România ultimilor 32 de ani a fost imposibil să se întreprindă ceva pe termen lung.
Pentru că:
Cel puțin, din ce am mai citit, ar trebui să începem cu carnea de porc. Sunteți siguri că nu este doar o ”mânărie” a multinaționalelor (Kaufland, Lidl, Carrefour, etc.) pentru ca agricultorii din Polonia, Ungaria, Germania, etc. să-și primească subvenții ”grase”, anterior admise de UE?. Este clar că se plimbă(virtual) doar hârtii(că transportul costă). Deci e doar o problemă de subvenții(D-l Cioloș tace chitic). Banul trebuie ”furat” de unde e disponibil. Cred că trebuie analizat..
Parca mesterul Manole este de-al nostru, nu ? Au avut de unde sa-nvete. Si-apoi sa ne para bine ca ne mai lasa sa mai producem cat de cat ceva, ca cine stie maine-poimaine ce ne mai pregatesc „alesii” ? Cat despre produsele fabricate,cu ce sa mai fabricam si…cu cine ???? A mai ramas ceva…”neatins” ?
In sens mai lax, cred ca este ok sa spunem ca „Romania exporta”…cum la fel de bine putem spune ca firmele de aiurea ce detin terenuri agricole in Romania isi „repatriaza” productia. Just saying…
ca orice tara care-si doreste cu ardoare sa fie inapoiata, si Romania exporta Inteligenti, nu Inteligenta.
de aici pleaca totul.
–
daca tara ar fi fost vazuta ca un Intreg, s-ar fi priceput si ca tot ce se naste in Intreg e de un folos absolut!,
nimic in plus,
nimic in minus.
–
atunci cind Inteligentii au parasit Intregul, in mod evident Intregul a ramas fara generatori de Inteligenta,
indiferent citi Inteligenti au mai ramas, totusi, in Intreg. iar asta pentru simplul fapt ca ‘fiecare Inteligent’ are o definitie extrem de precisa, adica poarta in sine un Potential extrem de clar definit, …insasi Natura s-a ocupat cu Definitia asta!
–
prin urmare sa te intrebi de ce Romania exporta cu precadere materie prima…devine un nonsens, cita vreme intrebarii…mama, adica: de ce Romania exporta Inteligenti si nu Inteligenta… nu i s-a gasit un raspuns de zeci de ani.
–
cel mai de pret Dar pe care Natura i l face unui neam e acesta : Inteligentii.
in Romania acest dar nu face doua parale. tocma daia tara asta, cind vine vb despre Inteligenti, taie gaina sa-i ciordeasca toate ouale de aur:)))
Am vazut cum functioneaza in Italia. Nu e cazul sa mai explic cum sunt cotate produsele ei agroalimentare.
Exploatatiile sunt in general mici si medii, iar proprietarii sunt ca si la noi oameni in varsta.
Ei sunt organizati in cooperative, cam cum CAP- urile la noi.
Munca e salariata, pot lucrasi proprietarii daca vor si pot, dar pentru leafa.Lucreaza si destui romani, ciobanii sunt foarte apreciati.
Productia se vinde pe piata( de exemplu, daca vorbim de citrice produse in Sud, acestea se vand si in tarile scandinave, ca preturile sunt mai bune).
Evident se obtine un profit, care se imparte intre membrii cooperatori in functie de terenul cu care au intrat.
Directorul salariat are grija sa obtina subventia UE, care in mod “ ciudat” e mai mare ca la noi, si pretul de cost scade. Simplu, nu?
NB. Nu cumparam alimente numai de la unguri. In functie de zona, luam si de la sarbi, bulgari si din Rep. Moldova. Mai bune si mai eftine.
Informație de la sursă sigură:
– cooperativele sunt specializate pe produs. Nu se ocupă cu de toate!
-proprietarul predă terenul, care va fi exploatat de cooperativă, după toate regulile agrotehnice.
– lucrând pe suprafețe mari, asigurarea materială se face la prețuri minime, en gros.
-vânzarea producției se face de către cooperativă, în proporție de 90%. Restul de 10 %, repartizată proportional cu suprafața de teren predată cooperativei de către fiecare cooperator, i se dă cooperatorului pentru valorificare directă.
– cumpărătorii care lucreaza in cooperativă au statut de angajați, cu contract de muncă.
– la sfârșit de an se calculează rezultatele anuale, se aprobă în adunarea generală și se distribuie cooperatorilor proportinal cu suprafața de teren cu care au intrat în cooperativă.
Cam așa se întâmplă lucrurile și la Combinatul Agroindustrial Curtici, care, de fapt e o cooperativă care funcționează cu succes de vreo treizeci de ani. Dar trebuie minte!
Subiectul e tabu! Să nu cumva să dea idei!