Popularitatea lui Orban în România este de 57%. Institutul Nézőpont din Budapesta a dat publicității rezultatele unui sondaj de opinie despre percepția premierului Ungariei, Viktor Orban, în rîndul românilor

Calcule financiare și presiuni politice

Datorită faptului că 96 de elicoptere de atac în dotarea Forțelor Aeriene Române ar fi reprezentat o forță de descurajare teribilă, România a fost supusă la mari presiuni externe, în special din partea Rusiei și a Ucrainei, aliatul său (pe atunci nu eram încă în NATO). Vecinii de la Est, în buna tradiție a ”măsurilor active” scrise de KGB/FSB, ne acuzau de „pretenții teritoriale” și „supra-înarmare”. Asta se întâmpla, bine-înțeles, cu concursul lichelelor bine înfipte în structurile românești. Ungaria, Bulgaria, Cehia și chiar Polonia ne admirau și ne invidiau totodată pentru reușita noastră, unii fiind chiar interesați în a cumpăra elicopterul (Polonia și Turcia fiind cele mai interesate). Am fi ajuns astfel, cu perspective viabile, exportatori de tehnologie înaltă.

Un vis frumos spulberat însă de incompetența, servilismul și diplomație prost înțeleasă și aplicată. Cât despre interesul național, nici vorbă.

Din notițele mele de atunci am aflat că exista o analiză economică făcută de Ministerul Industriilor și Ministerul Apărării de unde au ieșit câteva concluzii interesante. Notez: ”Prețul unui elicopter se ridica la 13 milioane de dolari/bucată, bani care urmau să se reîntoarcă în industria națională prin programul de offset; 86% din manopera aferentă derulării programului se derula în societăți românești, precum IAR Brașov, Turbomecanica- ce urma să construiască sub licență General Electric, motoarele T 700-GE-401, care aveau o putere instalată de 3380 CP (acum unde era Turbomecanica  găsiți un restaurant cu specific grecesc și blocuri de locuințe), Straero, Arsenalul Armatei, RATMIL, Simultec (urma să construiască simulatoarele de zbor pentru DRACULA), Comoti, Aerofina, Aeroteh. Sute sau poate mii de locuri de munca și un transfer  de tehnologie de ultima generație, duse pe apa sâmbetei. Conform studiilor, la fiecare 3 dolari cheltuiți pentru achiziția elicopterelor, 2 dolari s-ar fi întors în industria noastră.  Un lucru extrem de important este că IAR Brașov s-ar fi aliat cu doi producători de renume mondial în domeniu: Bell (Bell urma să cumpere 70% din acțiunile IAR Brașov) și General Electric, devenind astfel centrul activităților acestor companii pentru Europa de Est în ceea ce privește elicopterele. De asemenea,  Bell ar fi susținut IAR Brașov în valorificarea la export a elicopterului DRACULA, în special pe piețele fostelor state socialiste.  Elicopterul AH -1 RO DRACULA, ar fi fost capabil să execute o gamă largă de misiuni, precum: distrugerea mijloacelor de luptă blindate și de transport logistic inamice precum și distrugerea amenajărilor genistice; supravegherea și cercetarea aeriană, cu transmiterea în timp real a datelor tactice; auto-protecție în mediu inamic, prin avertizarea echipajului asupra iradierii radar și laser, lansarea unor elemente de bruiaj pasiv, blindarea cabinei și a părților laterale ale aeronavei, tratarea suprafețelor exterioare ale aeronavei pentru diminuarea amprentei radar și în infraroșu (capabilității stealth, ceva nou în Armata Romana pe atunci), protecție NBC; îndeplinirea misiunilor de atac și de cercetare în orice condiții meteo, ziua și noaptea, în zbor tactic la joasa înălțime; armament de ultimă generație compus din tun GIAT de 20 mm, identic cu cel de pe SOCAT; rachete inteligente AT SPIKE –ER, în două versiuni, în funcție de blindajul și tipul țintei; rachete aer-aer  cu ghidare termică, infraroșu, camera video; lansatoare PRND și de bombe; elicopterul ar fi dispus de doua motoare de tip GE T 700-GE-401, cu o putere nominala de 3380 CP, putând decola/ateriza și cu un singur motor, având o viteza ascensionala de 10 m/s.”

Mi-am notat și am subliniat în agendă faptul ca varianta AH-1 RO DRACULA se situa, datorită performanțelor solicitate de inginerii militari din aviația noastră,  peste AH-1W SUPER COBRA din dotarea armatei americane.

Ați citi bine!
Elicopterul AH-1 RO DRACULA ar fi avut următoarele performanțe: viteza maxima 300 km/h, plafon practic 5000 m și rază de acțiune complet echipat, cu rezervoare interne, peste 550 km.

Deci programul era pus pe ”hold” datorită Fondului Monetar Internațional și a ”băieților roșii” sub acoperire din România.
Ieri ca și azi..! (vezi lipsa echipamentului de luptă modern de pe fregatele românești și a bateriei submarinului- care acum ar trebui modernizat…poate în Norvegia)

Petre Roman despre contractul Bell (octombrie 1998) 

Deși contractul se afla pe masa de lucru a premierului Radu Vasile pentru aplicarea ultimei semnături, acesta a declarat că în urma discuțiilor cu reprezentanți ai FMI, ai Băncii Mondiale și ai administrației americane s-a evidențiat faptul că, pentru moment, soluția în cazul proiectului Bell Helicopter – IAR Ghimbav ar fi amânarea punerii în practică a acesteia. Directorul IAR Ghimbav, Neculai Banea, considera că ar trebui să se aștepte concluziile comisiei care analizează modul de realizare, în Romania, a elicopterului AH1-RO Dracula, și abia după aceea să se ia o decizie în privința amânării programului IAR-Bell Helicopter Textron informa MEDIAFAX. În 1997 au avut loc două acțiuni back-to-back pentru realizarea acestui contract. Astfel, FPS și Bell Helicopter au semnat, la 21 mai 1997, un contract de vânzarea-cumpărare în baza căruia firma americană urma să achiziționeze 70% din acțiunile SC IAR Brașov. La aceeași  dată s-a semnat, între MApN și Bell Helicopters, contractul de achiziționare a 96 de elicoptere de atac Cobra AH-1RO. Achiziționarea fabricii brașovene implica îndeplinirea unor condiții prealabile, printre care intrarea în vigoare a contractului de vânzare-cumpărare a elicopterelor de atac Cobra, care, la rândul său, este condiționată de identificarea unor surse de finanțare.

Premierul Radu Vasile a decis constituirea unei comisii în vederea identificării soluțiilor pentru realizarea proiectului Cobra AH-1RO, care urma să prezinte un raport Guvernului, până la 30 octombrie 1998.

Banea solicita urgentarea investigației. El afirma că nu putem rămâne în această stare de incertitudine, deoarece pe hârtie am vândut 70% din acțiunile societății, iar în acest contract sunt incluse o serie de clauze pe care trebuie să le respectam. Directorul IAR credea că Executivul ar trebui să ia în calcul și consecințele asupra stării de securitate și asupra credibilității României, consecințe care decurg din prelungirea pe termen nelimitat a realizării acestui proiect. În opinia sa, nici conducerea Bell Helicopter Textron nu va accepta o amânare pe termen nelimitat. El spune că foarte mulți dintre angajații IAR preferau sa plece peste hotare sau să-și înceapă propriile afaceri. S-ar putea ca aici sa fie ”iarbă” la termenul stabilit de ei-a adăugat Banea. Cam asta scria presa vremii despre contract.

Lupta pentru contractul cu Bell Helicopter TEXTRON-mărturii ale vremii

Articolele de prin 1997 și 1998, pe care le-am răsfoit din nou, și conform agendei mele, toate notau că investiția în apărare aduce beneficii și profit pe termen mediu și lung. Trebuie doar sa fii deștept și să vrei…Toate articolele la unison declarau că  programul de fabricație a elicopterelor Dracula va duce la salvarea unor întreprinderi românești. Aserțiune corectă. Unul dintre susținători era fostul Ministrul Reformei, Ilie Șerbănescu, care aprecia într-un interviu: „Pe termen lung, cu bani românești sunt salvate întreprinderi de vârf, cu tehnologii dintre cele mai avansate-și continua ministrul – o astfel de finanțare este de preferat variantei în care întreprinderile primesc bani de la bugetul statului. La program vor participa IAR Brașov, Turbomecanica București precum și Aerostar Bacău, în colaborare cu firma Elbit din Israel. Elicopterele vor fi plătite de la bugetul Ministerului Apărării Naționale, în urma obținerii de către statul roman a unei finanțări pentru care s-a lansat o licitație internațională.

La rândul său, prim ministrul Victor Ciorbea a anunțat că executivul intenționează adoptarea unei hotărâri de Guvern privind finalizarea negocierilor cu Bell Helicopters și privatizarea societății IAR Brașov. Ciorbea a afirmat că la IAR Brașov se vor fabrica elicoptere militare atât pentru dotarea armatei romane, cât și pentru comercializarea lor pe piețe specializate. În plus se va discuta cu firma Bell și posibilitatea executării unor elicoptere civile, precum și a unor componente pentru autoturisme. Premierul a anunțat și intenția companiei General Electric de preluare a societății Turbomecanica București. Turbomecanica urma să execute, sub licența General Electric, componente aparținând motoarelor elicopterelor de atac AH 1 – RO Dracula. Consiliul de Administrație al FPS a hotărâse la sfârșitul anului 1997 prelungirea cu încă șase luni a termenului de intrare în vigoare a contractului de cumpărare a acțiunilor la IAR Brașov. Contractul prin care Bell Helicopters prelua 70% din acțiunile societății IAR Ghimbav era condiționat, printre altele, și de intrarea în vigoare a contractului pentru livrarea către Ministerul Apărării Naționale a elicopterelor AH 1 RO – Dracula. Profitul pe care îl aducea, pentru următorii 12 ani, proiectul inițiat de Bell Helicopters și industria românească de apărare pentru producerea în Romania a unor elicoptere de atac, se ridica la aproape două miliarde de dolari, conform unei discuții pe care am avut-o cu Banea. Costul proiectului, estimat de noi la Ministerul Apărării Naționale, era de aproximativ 1,5 miliarde de dolari, incluzând și o investiție de 250 de milioane de dolari. Noi vorbeam, la înzestrare,  de Turcia ca viitor client care se arătase foarte interesată să-l cumpere. Așa veneau informațiile pe fluxul lor de la atașatul militar român din Turcia. Era vorba de cifre mari (96 pentru noi, la prețul și vremurile alea și peste 128 pentru Turcia, având în vedere ca avea o populație și o armata de 4 ori cât noi, de fapt a doua armată din NATO ca număr de militari), plus alți clienți potențiali. Circulau la vremea respectivă, inclusiv în minister mai multe întrebări (mai ales pe la generalii mai …roșii): să producem noi elicoptere, noi nu producem nici hârtie igienică? (idee veche de altfel, pe atunci neadevărată, astăzi, devenită realitate…), să exportam în Turcia, dar de ce? De ce sa exporți? De ce să produci? De ce să nu imporți Apache, îmi spuneau majoritatea colegilor la unison… și să dăm 1,3 miliarde de dolari pentru elicoptere de atac, dar cine ne atacă? Emisiunea “Chestiunea Zilei” cu Florin Călinescu a emanat ideea asta la nivel național, râdeau și curcile de mine când mai aduceam vorba despre subiect. Nu a lipsit mult și ajungeam sa fiu poreclit …“Dracula”…

Cred că e ceva extrem de putred în mentalul comun al poporului nostru, au trecut 25 de ani și toate ideile s-au păstrat intacte, ba chiar au devenit și mai puternice: de ce să produci, când poți să imporți fără nici măcar să ai un offset pentru ce a mai rămas din industria de apărare sau din industrie în general? Am privatizat fabrici de zahar cu companii străine și acum din două, câte au mai rămas, în criza care se profilează, una o închid francezii. Păi de ce să nu importam de la ei, că aluat congelat importăm? Păcat că o țară bogată ca România s-a degradat în așa hal. Chiar niciun lider nu vede lucrul acesta? Oamenii care ne conduc nu sunt români?

Am mai găsit, căutând prin presă, și o declarație a lui Dăianu. El spunea că: analiza referitoare la producția de elicoptere nu este corespunzătoare pentru o operațiune financiară în valoare de aproximativ 2 miliarde de dolari și că nu se poate declara de acord nici cu aranjamentul financiar propus pentru aceasta operațiune. Conform lui Dăianu, realizarea contractului cu Bell Helicopter Textron presupune alocarea unor sume care nu se justifică, în condițiile în care „gradul de integrare a producției în economia românească, de 70%, vehiculat de unii, nu este garantat de nimeni”. Ministrul afirma că, pe lângă costurile necesare proiectului, se vor adăuga și costurile pregătirii piloților și cele necesare utilării aparatului. Prin realizarea acestui contract, bugetul anual al Ministerului Apărării Naționale va crește, în termeni reali, cu 20-25%. Așa să fi fost? Se pare că este undeva prea mult evaluat procentul: adică, ministerul avea o creștere exact cu cât dădea pe pensiile și salariile militarilor?. „Pentru noi, tranzacția este costisitoare, iar alocarea resurselor e dificil de efectuat[1], a conchis Dăianu. Pe de alta parte, ideea vehiculată, conform căreia Bell Helicopter nu va vinde elicoptere în țările vecine României, pentru a asigura piață acesteia, nu este o forma de protecție a industriei românești: „Prin aceasta nu se garantează nimic. Bell nu este singurul producător mondial de elicoptere”, a subliniat ministrul. El a adăugat că, dacă Bell Helicopter a ales Romania pentru realizarea acestui proiect „datorită plaiurilor mioritice”, atunci ar trebui sa achiziționeze necondiționat acțiunile IAR Ghimbav, iar armata română ar trebui să cumpere elicopterele numai atunci când își va permite aceasta.  Conform contractului semnat de FPS și Bell Helicopter Textron, la 21 mai 1997, toate condițiile ar fi trebuit îndeplinite de către partea română, până la data de 16 septembrie 1997. Deoarece, până la acea data, clauzele contractului nu s-au realizat, guvernul Ciorbea a prelungit intrarea în vigoare a contractului până la 30 iunie 1998. La rândul său, Cabinetul Radu Vasile a fost nevoit sa recurgă la aceeași soluție, prelungind din nou termenul până la 30 septembrie 1998[2].

Dacă urmăriți argumentele lui Dăianu, care este un intelectual rafinat, veți avea o revelație: Bell Helicopter TEXTRON ar trebui sa achiziționeze necondiționat acțiunile IAR Ghimbav; armata română ar trebui să cumpere elicopterele numai atunci când își va permite; acest producător, Bell, nu este singurul producător mondial de elicoptere (eu l-aș fi întrebat dacă poate spune un alt producător de elicoptere de atac dispus la un transfer tehnologic în anii 90- francezii fabrică un elicopter de atac, dar nu vor să ne vândă elicoptere multirol nici în ziua de astăzi când suntem colegi de Alianță); pe lângă costurile necesare proiectului, se vor adăuga și costurile pregătirii piloților și cele necesare utilării aparatului.

Lasă, domnule, că au rușii piloți și pentru noi!
Să nu uităm că Armata Româna a fost echipată corespunzător epocii respective doar o dată, în timpul regelui Carol I, când România și-a proclamat Independența față de Imperiul Otoman, când armata deținea carabine și artilerie de ultima generație, „made in Deutschland”.


[1] Ziarul de Iași ”Daniel Dăianu dă cărțile finanțelor pe fata” 03.08.1998

[2] Ziarul de Iași ”Daniel Dăianu dă cărțile finanțelor pe fata” 03.08.1998


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

4 comentarii pentru articolul „Calcule financiare și presiuni politice”

  • Cine sa ne cuceresca si de ce? Ce sa mai ia, ca ne-au raschetat la blana aliatii si confratii. Praf si pulbere se gasesc pe toate drumurile.

  • Buna seara,
    Foarte bun articolul dumneavoastra, demonstreaza cat de bine ne-au calarit serviciile de spionaj rusesti si ucrainene si cata ipocrizie si nemernicie este in randul decidentilor de teapa lui Daniel Daianu sau Florin Calinescu si gasca aferenta de la trustul mediatic Pro-Tv. Ce sa comentezi, ca deciziile asasinilor economici de la FMI cu ajutorul cazilor de topor occidentale ne-au facut praf industria nationala si ne-au transformat tara in piata de desfacere sau colonie, asta sa rebrenduire econimica. Ca nici macar elementarul praf de pusca sau explozivi nu mai suntem capabili sa producem in Romania, de ce nu se produce armamentul in baza legii offestului aici, cine are interesul sa ne vulnerabilizeze si astfel sa devenim tentanti din partea agresorilor externi !?
    Te intrebi firesc, oare modelul romanesc de distrugere calificata a propriei sale industrtii strategice nationale de producere a armamentului in Romania nu este pana la urma o invitatie fireasca si un gest de incurajare a unei agresiuni potentiale din partea Armatei Rosii exact in zona aceasta, in conditiile in care, teoretic situatia degeneraza in Ucraina si armata romana si populatie cu ce vor raspunde sau riposta, eventual cu pitere din pavaje, cu pietre, arcuri si parii de prin garduri ca nici macar otel pentru pistoale mitraliera nu mai producem.

  • Aveti dreptate. Oamenii care ne conduc nu sunt romani. Ar fi mai cinstit sa fie platiti numai din spaga incasata. Ca si chelnerii………..

  • Daianu asta a fost si este o varza.

Crunta exploatare a sînului Julietei

Fiecare poveste de călătorie scrisă de Ion Cristoiu aduce ceva ce nu te aștepți, pentru că ochiul versat surprinde amănuntul pe lângă care ceilalți trec fără să-l vadă.
Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii Mediafax
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog