George Simion și Nicușor Dan intră în turul doi al alegerilor prezidențiale. George Simion a obținut 40,94% din voturi, Nicușor Dan, 20,99%>
Călin Georgescu și Adevărul ca Forță Politică: De ce nu este un personaj bizar, ci o conștiință cu potențial istoric
Pe o scenă politică tot mai aglomerată de populism, crize de sens și ideologii reciclate, apariția unei figuri precum Călin Georgescu este adesea interpretată ca o excentricitate. Etichetat uneori drept „bizar” sau „utopic”, Georgescu este de fapt un exemplu viu al unei tradiții politice rare, dar profund transformatoare, reprezentate istoric de figuri precum Mahatma Gandhi, Martin Luther King Jr. sau Nelson Mandela. A-l reduce la un rol marginal încalcă grav semantica istoriei.
Un profil politic atipic, dar necesar
Călin Georgescu este un personaj public care refuză cadrele clasice ale puterii. Nu este un politician de carieră, nu cultivă conflictul partinic, ci propune o viziune radical diferită despre ceea ce înseamnă conducerea unei națiuni. Asemenea lui Gandhi, el înlocuiește limbajul forței cu cel al conștiinței. Nu este un actor politic clasic, ci mai degrabă un formator de destin colectiv, un intelectual angajat cu o agendă etică și spirituală.
Satyagraha în variantă românească
Conceptul gandhian de Satyagraha (forța adevărului) definește perfect modul încare Georgescu abordează spațiul public. El nu mizează pe retorică de campanie, ci pe forța interioară a unui adevăr moral, exprimat prin refuzul violenței, prin promovarea echilibrului și prin apelul constant la redescoperirea demnității naționale. Asemeni lui Gandhi, Georgescu propune o formă de „revoluție liniștită” care pornește din interiorul ființei umane.
Simplitate, suveranitate, sustenabilitate
O altă asemănare esențială dintre Gandhi și Georgescu este viziunea despre economie și societate. Gandhi promova autosuficiența satelor indiene, lucrul manual și economia locală. Georgescu propune o „economia naturală” bazată pe resurse locale, agricultură regenerativă și reconectarea omului cu natura. Ambii resping modelul industrial-consumerist, promovând în schimb un stil de viață simplu, dar profund eliberator.
Spiritualitate ca bază a conducerii
Atât Gandhi, cât și Georgescu, consideră că politica fără spiritualitate este o formă de corupție. Nu este vorba despre religie, ci despre o etică internă, despre o responsabilitate cosmică față de ceilalți. Gandhi citea Coranul, Biblia și Bhagavad Gita. Georgescu citează adesea mari gânditori ai umanității, propunând o abordare ecumenică, universalistă.
Un potențial real pentru operaționalizarea unei viziuni
Cât din ceea ce propune Călin Georgescu poate fi pus într-o operă politcă coerentă pentru România? Răspunsul depinde mai puțin de el, și mai mult de maturitatea societății române. India l-a avut pe Gandhi pentru că și-a dorit un model diferit. Poate și România, traversată de crize de identitate și abandon moral, este pregătită pentru o voce care nu vrea să conducă prin frică, ci prin exemplu moral.
Concluzie
Călin Georgescu nu este un „accident” al istoriei recente, ci o conștiință aflată în contratimp cu superficialitatea vremurilor. Asemănările cu Gandhi nu trebuie forțate, dar nici ignorate. Amândoi cred într-un viitor bazat pe adevăr, simplitate, suveranitate și echilibru. Poate că într-o Românie obosită de cinism și compromis, exact de un astfel de profil e nevoie pentru a rescrie sensul demnității naționale.
(Autor: Dominic Dumitru, Washington DC)
Comentarii
„Georgescu citează adesea mari gânditori ai umanității, propunând o abordare ecumenică, universalistă.”
Care ar fi acei mari ganditori ai umanitatii pe care ii citeaza?