Campania anticoronavirus sau sistemul-lume în fața necunoscutului

Iată un fapt despre cred că merită să discutăm cu mai multă atenție: din noianul de comentarii și de analize care circulă în cascadă despre modul în care statele lumii duc o cumplită luptă cu uriașa amenințare mondială numită Coronavid, lipsesc fie și câteva sumare informații despre cum se duce această bătălie în state din America Latină. Nu mă hazardez să generalizez concluzia, dar, în ceea ce ne privește, până la proba contrarie, ea rămâne valabilă. Motiv pentru care aș dori să aduc în discuție câteva comentarii asupra acestui subiect al căror autor este Ignacio Ramonez, redutabil comentator politic și fost director al lunarului „Le Monde Diplomatique” care au apărut de ceva vreme sub titlul „În fața necunoscutului… Pandemia și «sistemul-lume» (și Cuba și Venezuela)”. În prezent, director al ediției în limba spaniolă al revistei „Le Monde Diplomatique”, colaborator de marcă al mai multor importante entități reprezentative ale mass media din Europa și nu numai, Ignacio Ramonet este cunoscut cititorului român mai degrabă ca autor a două cărți de larg interes – „Tirania comunicării” și „Geopolitica haosului” – ca și a unui masiv dialog pe două voci cu Fidel Castro.

Cu ceva vreme în urmă, Ignacio Ramonez a publicat un dens studiu, de 26 de pagini, despre pandemia Covid-19, în care aduce o serie de noi argumente și dovezi care pun sub un serios semn de întrebare ideea că pandemia a luat prin surprindere omenirea, în special, marile puteri, statele cu democrații avansate și stabile. Dimpotrivă susține Ramonet, serviciile de informații și-au făcut datoria și au avertizat elitele politice care, însă, nu au avut reacții imediate și eficiente. În sprijinul susținerilor sale autorul menționează că, în anul 2017, primul an de mandat al președintelui Donald Trump, Pentagonul a realizat un raport în care se vorbea foarte clar despre „o foarte probabilă și semnificativă amenințare pentru cetățenii Statelor Unite care va fi o maladie respiratorie”. Semnal căruia i s-au alăturat avertismentele transmise de către Organizația Mondială a Sănătății, precum și de către mediul științific. Acesta nu este, însă, nici primul și nici singurul document informativ privind iminenta amenințare a unei maladii cu uriașe efecte distrugătoare. Dimpotrivă, menționează tot Ignacio Ramonet, încă în noiembrie 2008, National Intelligence Council(NIC), biroul de anticipații geopolitice al CIA, a transmis la Casa Albă, reportul intitulat „Global Trends 2025, A Transformed Word” în care „cu un simț al anticipării cu totul ieșit din comun, se anunța, pentru anul 2025, apariția unei noi maladii respiratorii, având o foarte ridicată cotă de transmisibilitate, pentru care nu există contra-măsuri adecvate și care poate să devină o pandemie globală”. Document confidențial care a fost elaborat pe baza studiilor a circa 2500 de cercetători din 35 de țări din Europa, China, India,Africa, America Latină și din lumea arabă.

În continuarea studiului său, Ignacio Ramonet trece în revistă consecințele vădite și pe cele posibile în plan social, tehnologic, economic și politic ale pandemei, insistând asupra accederii la putere a ceea ce el numește „capitalismul numeric”. „Carantina mondială amenință, la scară planetară, să supravegheze economic nenumărate întreprinderi de divertisment, de cultură și de petrecere a timpului liber (teatre, muzee, librării, cinematografe, stadioane, săli de concert, etc)” – constată Ramonet. „Pe de altă parte- își continuă el demonstrația – mastodonții numerici precum Google, Amazon, Facebook sau Netflix, care domină deja piața, cunosc un mare triumf comercial. Injecția masivă de bani și,mai ales, macro-donațiile pe care le primesc le vor permite să dezvolte de o manieră exponențială dominația lor prin inteligența algoritmică”. Concluzia vine abruptă, categorică: „Aceste gigantice platforme tehnologice sunt câștigătorii absoluți, în termeni economici, ai unui atât de tragic moment al istoriei. Ceea ce confirmă că, în capitalism, după era cărbunelui și a oțelului, a căilor ferate și a electricității și după era petrolului, a venit timpul datelor, noua materie primă a erei post-pandemice”.

Acestui peisaj sumbru și poate chiar descurajator, Ignacio Ramoment îi opune experiențe din domeniul medical, care provin din două state să le spunem „problemă” din America latină. Prima este experiența Cubei, țară care, în pofida blocajelor impuse de Statele Unite, a dat și dă un substanțial ajutor altor state în lupta cu Covid-19. „Insula (Cuba n.n.) a fost prima care a venit în ajutorul Chinei atunci când pandemia s-a declanșat. De atunci, autoritățile cubaneze nu au încetat să trimită brigăzi de medici și de personal sanitar pentru a lupta cu Coronavir-10 în douăzeci de țări, răspunzând, în acest fel, apelurilor înspăimântate ale autorităților acestora”. Realitate despre care, după câte știm, au circulat puține informații pe marile canale de presă ale lumii. Fapt pe care îl comentează Ignatio Ramonet în acești termeni: „Lumea este pe cale de a descoperi ceea ce principalele canale media, care domină pe plan internațional, au încercat să ascundă și anume că astăzi Cuba este o superputere medicală”.

Cealaltă țară din America de Sud asupra căreia se concentrează interesul acestui redutabil specialist în știința comunicării este Venezuela, și ea, cum spuneam, alt stat problemă pentru superputerea aflată mai la nord. De data asta, Ramonet vrea să infirme o opinie cu largă circulație și, implicit, cu solidă credibilitate, care circulă printre experții în materie și anume că Islanda, Noua Zeelandă și Coreea de Sud sunt statele care au făcu cel mai bine față în lupta cu pandemia. Dimpotrivă, scrie Ignacio Ramonet, în opoziție declarată cu „ceea ce media internațională dominantă refuză să admită”, președintele venezuelian, Nicolas Maduro a fost liderul sud-american care a reacționat cel mai rapid și a luat cele mai drastice măsuri pentru a bloca răspândirea agentului patogen. În această ordine de idei se menționează: închiderea granițelor, spitalizarea tuturor persoanelor depistate pozitiv, inspecțiile făcute din casă în casă, măsuri severe, dar care au avut ca rezultat limitarea severă a efectelor pandemiei. Toate acestea fiind posibile, nu uită să atragă atenția Ignacio Ramonet, în pofida faptul că și Venezuela se află sub blocajul financiar impus de Statele Unite.

Fără doar și poate, se impune să facem o departajare clară între faptele prezentate de Ignacio Ramone și unele raționamente și alegații ale sale care au o vădită tentă politică, ba chiar o și mai vădită tentă polemică. Reținem, însă, esențialul și anume că din suita experiențelor valoroase dobândite pe plan mondial în campania de limitare a răspândirii Covid-19, nu pot și nu trebuie să lipsească rezultatele notabile pe care le-au obținut Cuba și Venezuela. Recunoaștere care, evident, nu are nimic în comun și, cu atât mai mult, nu echivalează cu un cec în alb acordat regimului politic din cele două state.

În schimb, revenind la analizele lui Ramonet pe tema „marilor platforme media sunt și marile câștigătoare pentru era post-coronavirus” și, printr-o simplă raportare la anumite situații din proximitatea noastră, cred că ar putea fi adus în discuție un alt subiect interesant. Mă refer la o serie de alegații pe care le-am citit în cartea lui Ignacio Ramonet „LEmpire de la surveilance” („Imperiul supravegherii”) apărută în anul 2015 la editura Galilee, dar care, la noi, nu s-a aflat în atenția comentatorilor avizați. În rezumat, în această carte, autorul cercetează modalitățile prin care „sub pretextul luptei împotriva terorismului guvernările- și desigur cele mai democratice- se erijează în Big Brother și își încalcă propriile legi pentru a-și spiona cât mai bine cetățenii”. Constatare pe care, în intervenții separate incluse în volum, o susțin atât Julian Assange, fondatorul „Wiki Leaks”, cât și renumitul lingvist structuralist Noam Chomsky, părintele faimosului „decalog al manipulării”. Înlocuiți, vă rog, expresia „lupta împotriva terorismului”, cu „lupta împotriva Covid-19” și veți vedea că, în acest caz, adagiul clasic „orice asemănare cu personaje și situații cunoscute este total întâmplătoare” își suspendă valabilitatea.

Să fie, mă întreb, și acesta, unul dintre motivele pentru care despre incitantul studiu al lui Ignacio Ramonet despre pandemia Covid-19 și consecințele sale mai mult sau mai puțin intenționate nu s-a discutat, până acum, la noi?…

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

4 comentarii pentru articolul „Campania anticoronavirus sau sistemul-lume în fața necunoscutului”

  • reactiunea sistemului politic, supradimensionata brutal, ca efect al actiunii virusului
    reprezinta, in istoria civilizatiilor, cel mai complex impuls generator de procese revolutionare.
    acest impuls poate fi asimilat unei nonactiuni.

    pentru ca sistemul politic devine vinovatul, nu virusul,
    fix prin neutralizarea sistemului politic se va incheia actuala revolutie mondiala,
    tot asa cum razboaiele mondiale s-au incheiat prin neutralizarea celor care le-au inceput.

  • lumea de azi e vazuta prin ochelarii zilei de ieri.
    deci prin ochelari expirati.
    lumea mare are nevoie de definitii noi,
    abia dupaia, privind prin aceste nou-noute definitii, s-ar putea vedea lumea de maine.

    intre toate crizele care, impletite, definesc revolutia mondiala pe care o traim, se afla una mai cu mot.
    ea e criza sistemului politic.
    ea pune la indoiala sistemul politic. iar el va crapa.
    actualul sistem politic va crapa pe parcursul a doi pasi, logic vorbind.
    primul pas pune la indoiala starea de fapt, iar al doilea demoleaza si starea de fapt si starea care i se opune, spre echilibrare, starii de fapt.

    dupa ce toate sistemele sociale vor crapa, pe motiv ca se dovedesc incapabile, un nou sistem social, unul care le inglobeaza pe toate celelalte , se va manifesta.
    esenta acestui nou si unic sistem social e natura valentei ‘sistem politic’, pe care acest sistem social unificator o poseda.
    noul sistem social va fi energizat de o inteligenta artificiala, capabila sa genereze o ecuatie de miscare capabila sa defineasca miscarea perpetua.

    tot asa cum criza virusului s-a uitat, aproape,
    se va uita si criza generata de actiunile din sua.
    peste ea se va suprapune o alta criza, care, cu toate ca devine vedeta, doar se aduna linga efectele generate de celelalte crize. practic componenta revolutionara a actualei revolutii mondiale are o singura treaba: sa creasca-ntr una.
    pina cind?
    pina cind noul sistem social, unificator al tuturor sistemelor sociale care se manifesta azi, se va…naste.

    efectele innoitoare ale prezentei revolutii mondiale e de 1.6 ori mai consistente decit suma celor manifestate in cele doua razboaie mondiale.

  • “Trump scoate armata pentru a opri distrugerea Americii”

    a fost o vreme in care criza generata de virus era tratata ca si cum n-ar exista.
    dupa care a fost tratata ca si cum ar fi generatoare de apocalipsa.
    lipsa de masura a fost cea care a contat, ca ea e cea care defineste starea de azi.

    dupa criza virusului, care ba e ba nu e, apare criza economica, iar despre ea auzim la fel, ca ba e, ba nu e chiar o apocalipsa.

    intre timp, deci cu toate ca precedentele crize isi vad de treaba, mai apare una, care seamana cu anarhia, dar face parte din aceeasi poveste, a punerii la indoiala a actualelor sisteme sociale.

    in timp ce unii privesc in viitorul apropiat si, poate, vad cum crizele…se sting,
    acestea, de fapt,…teoretic, cel putin,
    au doar o treaba: sa se inteteasca!, pentru ca ele, crizele, sint un efect, nu o cauza.
    cauza o reprezinta temelia expirata a lumii mari.

    e imposibil sa-i construiesti etaje unui bloc, perpetuu, fara sa-i innoiesti, proportional, temelia, …ca daca o vei face…ea va crapa!
    asa si cu civilizatia. are nevoie de temelie noua, daia asta de-acum va crapa de nu va ramane piatra pe piatra in ea.

    nadejdea civilizatiei e doar una, ca innoirea temeliilor sa se faca nu doar prin construirea unor temelii Capabile, ci si prin demolarea controlata a celor invechite!

    orice revolutie demoleaza ce e invechit si innoieste temelii, tesind unele capabile.

    tot asa si cu actuala revolutie mondiala,
    demoleaza ce e expirat si innoieste din temelii lumea mare.

    rezumat: cu toate ca omenirea nu-si doreste o revolutie mondiala, impletita din tot atitea crize existentiale pe cite sisteme sociale exista, ea nu numai ca e implacabila…cum e Iarna, dar e si singura capabila sa-i permita unei noi Primaveri…exprimarea.

    mai simplu spus…omenirea n-are decit un singur lucru de facut: sa imbratiseze revolutia mondiala. ca altfel…nu va da de Nemurire. prin urmare si din civilizatia asta se va alege…cenusa.

    ce e de pastrat nu doar in minte, ci si in inima, e ca una e Nemurirea, alata e Vesnicia. prin urmare…ori in barca Civilizatiei, ori in barca Naturii.
    iata cum se judeca omul singur, dar infricosator: alegind singur si in deplina libertate de alegere…barca pe masura potrivita

    pare atit de simplu de spus astazi ca…sa ramana om… e tot ce-i trebuie omului pentru a imbratisa Vesnicia.
    cu toate astea…sa ramai om, peste ceva vreme…va insemna ca omul sa refuze Nemurirea, murind
    :)))domne, va fi putin cam complex ca omul sa aleaga sa moara, in loc sa aleaga sa moara…mai la Infinit!:))))

  • “a venit timpul datelor”…
    nu prea cred. ‘datele’ sint un efect, nu o cauza.

    a venit vremea…timpului, asta e faza tare. omul se joaca cu ‘timpul’, mai nou. a ajuns sa suprapuna trecutul si viitorul peste prezent. chestie tare de tot, ca se numeste…nemurire.

    jucindu-se cu ‘timpul’, deci la nivel cuantic, el se joaca cu…realitatea.

    BigBrother nu scaneaza oameni, ci omenirea.
    atunci cind te joci cu ‘timpul’,
    asemenea omului, azi,
    tintele sint superioare omului, ele vizeaza omenirea.

    scanind omenirea…scanezi dinamica naturii. ciclurile naturii sint acoperite de-o secunda, de o ora, de o zi, de-o saptamana, de o luna, de un an, etc…
    scanind omenirea…dai de cunoastere despre viitor, pentru ca ‘ciclul anotimpurilor’, odata descoperit, poate fi aplicat oricarei dinamici. facind asta…afli care e urmatorul pas, aflind, prin urmare, cum va arata viitorul.

    povestea nu e despre date, ci despre ‘timp’. dar povestea e oleaca infricosatoare, pentru ca odata descoperit…urmatorul pas, el mai trebuie si urmat. fara erori!
    adica…nu e suficient sa cunosti viitorul, ci mai trebuie ca el sa fie si implementat.

    iata cum ajungem de la om la omenire, iar de la omenire la civilizatie. BigBrother…scaneaza, in esenta. descifreaza un tipar, disponibilizind cunoastere despre viitor. nu asta conteaza, ca nu asta e esenta.
    esentiala devine implementarea viitorului…despre care exista cunoastere. aici nu mai e cu BogBrother, ci cu o ecuatie de miscare pe care trebuie s-o urmezi…fara erori.

    esentiala, pentru civilizatie, devine…miscarea. cei care se misca tre sa urmeze o ecuatie prestabilita, care se afla in armonie cu viitorul…despre care exista cunoastere.

    prin urmare nu doar ‘munca’ va fi robotizata, ci si oamenii.

    deci…a venit timpul robotizarii. datele sint doar un efect, cauza o reprezinta nevoia de robotizare.

    civilizatiile…urmeaza si ele ciclul anotimpurilor, asemenea oamenilor, prin urmare, la un moment dat, procesele degenerative ale civilizatiei devin majoritare, moartea organismului devenind realitate. asa au…murit toate civilizatiile de pina acum.
    implementarea…nemuririi…civilizatiei inseamna ca fix atunci cind consumul de energie devine superior productiei, procesul sa fie inlocuit cu unul…echivalent!, dar…cu minus in fata!
    or asta se poate exclusiv…nu doar prin descoperirea ecuatiei de miscare perpetua, adica prin descoperirea ecuatiei de miscare a Naturii, ci si prin implementarea ei fara erori!
    Robotizarea nu e o cauza, ci un efect, cauza e…implementarea fara erori! a ecuatiei de miscare perpetue.

    rezumat: a venit timpul Timpului. atunci cind omul si-a dorit Nemurirea, el si-a dorit sa fie robot,
    …atita tot ca nu stia, saracanu’, ce-si doreste.
    dar o sa afle, uite acusica!, ca orice dorinta se implineste, in Creatie.

    orice se misca pe lumea asta implineste gigantica dorinta, a omului, de cind e el pe pamant, dorinta ramasa tot de-atunci neimplinita: Nemurirea, dar care se va implinii fix pe vremurile astea, pentru ca, cum spuneam, a venit timpul Timpului.

    ce e Timpul?
    pai…e timpul, dar tot!, adica ‘tot timpul’.
    e mai greu de dus, notiunea asta, …creca, dar daca tot a dat de ‘tot timpul’, ajungind la granita universului, adica la nivel cuantic, jonglind cu…timpul, adica indesindul… pe tot! in ‘timpul lui Planck’, dar devine simplu de priceput atunci cind ii spui Nemurire.
    Timpul, adica ‘tot timpul din Univers’ e…Nemurirea, iar omul tocma ce o s-o imbratiseze, dar din postura de robot.

    vremurile sint implacabile, acuma ce mai ramane de vazut e…prin cine se implinesc ele. pentru ca povestea omului a devenit Om VS omRobot.
    altomul…despre care am mai vorbit este…un melanj om-robot.

    omul se va vinde pe sine,… pe 30 de arginti, primind la schimb Nemuirea, adica robotizarea propriei exprimari. si faza tare e ca va fi coada, la taraba asta!
    daca discutia coboara pe cea mai adinca esenta, din omul capabil de iubire va mai ramane un om-matematic, pentru ca Matematica e nimic altceva decit clona Iubirii:)))

    Iubirea e…ecuatia de miscare a Oului Absolut, deci ecuatia de miscare a Creatiei.
    Matematic, deci clonind ecuatia de miscare a Creatiei, a Naturii, va fi definita o ecuatie de miscare si pentru civilizatia asta, iar ea va fi…pe masura Naturii, adica perpetua, avind o singura hiba, aia pe care o are si Infinitul atunci cind vrea sa fie Zero, Zero…adica Totul, nu Nimicul: tinderea!
    exista cel mult o tindere care Zero, pe calea catre Infinit, Infinit neputind sa si fie Zero, ca daca ar fi…ar sta pe Tronul lui Zero, or stind…isi neaga propria definitie!, Perpetua Miscare!

    omul se afla pe cel mai spectaculos pisc, Nemurirea, care e Oglindirea celui mai spectaculos Pisc, Vesnicia.
    Intelegind Nemurirea, omul intelege Vesnicia, care e cealalta fata a ‘ tot timpului’ : lipsa timpului!