Când independența justiției se măsoară în pensii și salarii

Magistrații din România au intrat în grevă

 

Guvernul Bolojan și-a asumat răspunderea în Parlament pentru creșterea vârstei de pensionare la 65 de ani, susținând echitatea socială și sustenabilitatea sistemului. Propunerea a creat tensiuni în rândul magistraților și a declanșat ample discuții, culminând cu greva acestora.

 

Ministrul Justiției, Radu Marinescu, a avut mai multe întâlniri cu reprezentanții magistraților și le-a reamintit că, potrivit legii, nu au dreptul să intre în grevă. Totuși, în practică, „suspendarea activității” are efecte similare cu o grevă clasică, paralizând sistemul judiciar.

 

Istoria de 20 de ani a unei vârste tinere de pensionare

 

Vârsta de pensionare a magistraților a fost redusă semnificativ în 2005, odată cu adoptarea Legii 247, pachet legislativ privind reforma proprietății și a justiției.

 

Până la acel moment, magistrații se pensionau la aceeași vârstă ca restul populației și, la cerere, puteau continua activitatea după 65 de ani.

 

Prin modificările introduse atunci, la propunerea Guvernului Călin Popescu Tăriceanu, având-o pe Monica Macovei ministru al Justiției, judecătorii și procurorii puteau ieși la pensie, la cerere, după 25 de ani vechime în sistem.

 

Această derogare a fost justificată prin specificul muncii de magistrat – stresul ridicat, expunerea la presiuni și responsabilitatea socială enormă. Totuși, în timp, această „compensație” s-a transformat într-un privilegiu greu de susținut financiar.

 

De-a lungul celor aproape 20 de ani de la adoptarea legii, statutul magistraților a fost modificat de mai multe ori, însă fără schimbări asupra vârstei de pensionare, până în 2022.

 

2022: vârsta de pensionare crește la 60 de ani, în 37 de ani

 

Legea 303/2022, care este în vigoare în prezent și are efecte din 2024, stabilea noi reguli de pensionare pentru judecători și procurori, iar vârsta de pensionare urma să crească la 60 de ani, dar etapizat.

Conform documentului, la fiecare an calendaristic se adăugau câte patru luni la vârsta de pensionare. Potrivit calculului, magistrații ar fi ieșit la pensie la 60 de ani în 2061.

 

Această creștere lentă era menită să evite un șoc în sistem, dar în același timp menținea România într-o situație paradoxală: cu un corp profesional ce beneficia de pensii speciale extrem de devreme, în timp ce restul populației era împinsă către vârste din ce în ce mai ridicate pentru ieșirea din activitate.

 

Proiectul Bolojan, o reformă accelerată

 

Legea propusă de guvernul Bolojan crește vârsta de pensionare la 65 de ani și reduce perioada în care aceasta ar urma să fie atinsă.

Spre deosebire de prevederile precedente, la fiecare an calendaristic vârsta de pensionare a magistraților ar urma să crească cu un an și jumătate. Ceea ce înseamnă că reforma s-ar îndeplini în 2036.

 

Guvernul argumentează că România nu-și mai poate permite „luxul” pensionărilor la 50 de ani, în condițiile în care cheltuiala bugetară pentru pensiile speciale depășește 1% din PIB. De asemenea, Comisia Europeană și instituțiile financiare internaționale au cerut, în repetate rânduri, reformarea sistemului pensiilor de serviciu, ca parte a condițiilor pentru accesarea fondurilor din PNRR.

 

Protestele magistraților din 2025

 

Decizia de modificare a legislației a dus la suspendarea activității în toate cele 16 curți de apel din țară, în majoritatea tribunalelor și judecătoriilor, precum și în zeci de parchete.

 

Instanțele soluționează doar dosarele urgente: măsuri preventive, ordine de protecție, cauze ce vizează libertatea persoanei sau executarea actelor administrative.

 

Protestul nu afectează dosarele penale ce privesc libertatea cetățenilor, dar blochează temporar majoritatea cauzelor civile și penale obișnuite. Astfel, mii de procese sunt amânate, iar justițiabilii sunt cei care suportă direct consecințele.

 

Judecătorii și procurorii acuză o campanie agresivă împotriva autorității judecătorești și cer retragerea urgentă a proiectului. Ei susțin că propunerea guvernului afectează statul de drept și independența justiției:

 

„Încetarea campaniei agresive împotriva autorității judecătorești, care afectează grav statul de drept, drepturile și libertățile cetățenilor ce pot fi garantate efectiv doar de o justiție independentă.”

 

Ministerul Justiției a precizat că magistrații nu au dreptul legal la grevă, chiar dacă protestele sunt prezentate ca suspendări temporare ale activității.

 

De asemenea, Consiliul Legislativ și Consiliul Superior al Magistraturii au criticat modul intempestiv al schimbării condițiilor de pensionare, atrăgând atenția asupra riscului destabilizării sistemului judiciar și al afectării dreptului fundamental la un proces echitabil.

 

România și restul Europei

 

Protestele continuă până la retragerea proiectului, fiind una dintre cele mai ample reacții din justiția românească din ultimii ani, cu impact major asupra funcționării instanțelor.

 

Reforma pensiilor magistraților vine în contextul creșterii vârstei de pensionare pentru toți angajații. Totuși, România rămâne codașă la nivel european. Dumitru Ion, fost director general la Casa de Pensii, explică:

 

,,Prin puzderia de excepții care permit reducerea vârstei standard de pensionare, avem astăzi cea mai scăzută vârstă efectivă de pensionare din întreaga Uniune Europeană. Pensii de serviciu plătite din bani publici, de șapte-opt ori mai mari decât pensia medie, nu există nicăieri în lume. Aberant este cazul magistraților care primesc pensie de bătrânețe la 48 de ani, un fapt unic la nivel global.

 

În Franța, Germania sau Spania, vârsta de pensionare pentru judecători este identică cu cea a populației generale, de regulă 65-67 de ani, iar pensiile sunt calculate pe baza contribuțiilor, nu a salariului brut din ultima lună de activitate.

 

În alte state există pensii speciale, dar acestea sunt legate de sistemul public și au cuantumuri decente, rezonabile.”

 

Candidaturi unice la instituțiile-cheie din justiție

 

Problema pensiilor se suprapune peste o altă realitate: lipsa competiției pentru funcțiile de conducere din sistem.

 

La Inspecția Judiciară: judecătoarea Roxana Petcu, care tocmai își încheiase mandatul, a candidat din nou și a fost validată de CSM.

La șefia CSM: Elena Costache, unic candidat, votată cu majoritate, cunoscută pentru afirmația „11.000 este o pensie mică”.

Pentru PICCJ au candidat Alex Florența și Gabriela Scutea, fost procuror general. A fost ales Alex Florența.

Pentru DNA: Marius Voineag și Crin Bologa, fost șef al instituției. A fost ales Marius Voineag.

 

Această lipsă de competiție duce la slăbirea controlului democratic: lipsesc mecanismele de responsabilizare, iar instituțiile devin extensii ale partidelor aflate la putere de două decenii, prin alianțe, nu prin alegeri democratice. Rezultatul: o centralizare excesivă, cu risc de autoritarism.

 

Specialiștii atrag atenția că sistemul judiciar românesc riscă să se autoizoleze și să-și piardă legitimitatea în fața societății, exact în momentul în care încrederea publică în justiție este deja una dintre cele mai scăzute din UE.

 

Salarii și pensii speciale, dar fără răspunderea magistraților

 

„Când și-a pierdut justiția umanitatea?”, se întreba Toni Neacșu, fost membru CSM, în 2017, când un muribund a fost condamnat la închisoare deși mai avea doar două săptămâni de trăit. A fost eliberat abia când intrase deja în comă profundă.

 

„Justiția represivă ucide”, scria Lumea Justiției în 2023, relatând cazul unui om care a murit în fața judecătorilor, adus împotriva voinței lui și în stare foarte gravă:

 

„Câți oameni trebuie să mai moară până când judecătorii vor înțelege că nu sunt Dumnezei pe pământ și că nu pot decide cine moare și cine trăiește? Câți oameni trebuie să mai moară în pușcărie sau chiar în sala de judecată, în fața judecătorilor, cu cătușele la mâini, pentru a se înțelege că Justiția se face pentru oameni și nu chiar de-ar fi să piară lumea?”

 

S-a scris mult sau puțin despre vieți luate în timpul proceselor sau în timpul condamnării. Despre unii nu am aflat niciodată pentru că numele lor nu aveau rezonanță. Erau, cum se spune, „deținuți de drept comun”.

 

Un deținut care face septicemie și își găsește sfârșitul pentru că este nevoit să-și scoată singur măseaua, un altul căruia i se amputează ambele picioare în timpul procesului penal, un altul care este condamnat în timp ce este în comă profundă… Toți aceștia sunt oameni și nu există o lege care cere omului să nu fie om, nu există, și de aceea nici nu poate fi pusă în aplicare. Asta spunea profesorul de drept Ioan Tanoviceanu acum mai bine de 100 de ani.

 

Doar că cei care iau vieți sau care le distrug iremediabil, fără niciun drept, fără niciun temei, trebuie să și răspundă, pentru că în dreptul românesc nu există pedeapsa cu moartea!