Când partidele cer o „ofensivă rusească” pe teritoriul românesc

Anticomunismul feroce de după 1989 a avut, printre victime, și istoria. Trecutul din ultimii 50 de ani a fost rescris în așa fel încât PNȚ și PNL, angajate în bătălia cu FSN-ul neocomunist al lui Ion Iliescu, pentru cucerirea puterii postdecembriste, să apară ca victime ale P.C.R. Așa s-a făcut că un moment semnificativ din perioada 20 iunie 1944 – 12 octombrie 1944 să fie împins în plan secund sau chiar escamotat.

E vorba de alianța dintre PNȚ, PNL, PSD și PCR în cea ce se va numi Blocul Național Democrat sub patronajul Regelui Mihai. Ea a luat naștere la 20 iunie 1944, după tratative duse cu precădere de Iuliu Maniu și Lucrețiu Pătrășcanu. Pe parcursul lor, Iuliu Maniu a condiționat alianța cu PCR de excluderea posibilității ca din BND să facă parte și Gheorghe Tătărescu, adversarul său politic din anii interbelici. Coaliția își propunea, printre altele, răsturnarea Mareșalului Antonescu și încheierea Armistițiului.

Cum de au ajuns partidele democratice să se alieze cu dușmanul de moarte al democrației, cu partidul care l-au ținut în ilegalitate din 1924, voi arăta în eseul „Lovitura de stat de la 23 August 1944. Varianta Mareșalului Antonescu” în pregătire pentru tipar. Să menționez aici doar că alianța PNȚ, PNL și PSD cu Partidul Comunist Român în cadrul BND 1944 a fost alianța clasei politice autohtone cu formațiunea al cărui stăpân – Armata Roșie – forța Porților Moldovei șubrezite deja de generalii care-l trădau pe Ion Antonescu pentru a-și salva pielea.

Noua Coaliție, care va fi câteva luni după 23 august 1944 și Coaliția de guvernământ, adoptă Planul Loviturii de stat, pe care-l trimit la Ankara și la Stockholm pentru a fi cunoscut de ruși. Planul cerea „o ofensivă sovietică pe frontul român” pentru înlesnirea loviturii de stat împotriva Mareșalului. Ofensiva sovietică însemna însă înaintarea Armatei Roșii pe teritoriul național. O coaliție din care făceau parte PNȚ, PNL și PSD cerea Moscovei nici mai mult nici mai puțin decât să ocupe România!

Liderii partidelor democratice nu sunt singurii care se aliază cu liderii unui partid care avea drept platformă politică instaurarea dictaturii proletariatului. Oamenii Palatului Regal – generalul Constantin Sănătescu, generalul Aurel Aldea, Grigore Niculescu-Buzești, Ion Mocioni Stîrcea, colonelul Dumitru Dămăceanu – complotează în casele conspirative ale PCR, în cadrul Comitetului Militar creat în vederea loviturii de stat, cu liderii comuniști Emil Bodnăraș și Constantin Agiu.

În 1944, Finlanda lui Mannerheim se afla în aceeași situație ca și România lui Antonescu. La 9 iunie 1944, 20 de divizii de artilerie rusești au lansat unul dintre cele mai devastatoare bombardamente din cel de-al Doilea Război Mondial asupra fortificațiilor finlandeze de la granița cu URSS. 400 de avioane rusești mai înainte, aceleași fortificații. Prin spărtura produsă, 12 divizii de tancuri s-au năpustit asupra Finlandei, pentru a o cucerii militar.

După o lună și ceva de lupte, revenindu-și, finlandezii reușesc să oprească tăvălugul rusesc, înregistrând, în 21 iulie 1944, istorica victorie de la Tali-Ihantala. Armata Roșie a fost blocată înainte de a atinge frontiera dintre Finlanda și Karelia impuse de URSS în 20 martie 1940, după Războiul de iarnă.

Conștient că Armata Roșie se va împotmoli pe acest front secundar, risipindu-i forțele de care aveau nevoie pe direcția principală – Moscova-Berlin, Stalin a acceptat în noaptea de 4 spre 5 septembrie 1944 încetarea focului. Armistițiul semnat în aceste condiții, la 19 septembrie 1944, deși împovărător economic pentru Finlanda, a salvat țara de la ceea ce ar fi fost mai rău: cucerirea de către Armata Roșie și, prin asta, instaurarea dictaturii comuniste.

În Finlanda lui 1944 exista Opoziție la Mareșalul Mannerheim. Partidul Comunist Finlandez, asemenea Partidului Comunist Român, era în ilegalitate încă din anii `20. Și PC Finlanda avea ca Stăpân URSS. Numai că nici unei forțe politice din Finlanda nu i-a trecut prin cap să se alieze cu Partidul Comunist Finlandez pentru a se pune bine cu Stăpânul ajuns la granițele țării. Să se alieze, cum au făcut, la noi, PNȚ, PNL și PSD, pentru a cere, în sprijin, o ofensivă rusească asupra Finlandei.