Marcel Ciolacu: „E o speculă. Noi am făcut o mare tâmpenie. S-a vândut toată energia electrică pe anul acesta. Am vândut energia cu 200 -300 de lei, iar acum se vinde cu 4000 de lei”

Când președintele nu este atins de suferința celor pe care-i reprezintă, el este un despot

Dacă impactul războaielor din trecut este înlocuit cu Pandemia aceasta COVID? Dacă este, istoria ne demonstrează că vom trăi vremuri tulburi o perioadă de timp! Tot istoria ne demonstrează că sărăcirea, umilirea și uneori dezrădăcinarea populației creează premisele apariției ideologiilor totalitare! Întrebarea este dacă cei de azi (gânditorii din spatele politicienilor) o fac conștient? Ruptura mondială a guvernelor față de națiunile pe care le reprezintă ne aduce într-o postură inedită. Întrecerea dintre industria farmaceutică și ceea ce ne oferă situația din Ucraina, cea de armament, ne transformă în spectatori-victimă. Pentru România, situația este și mai gravă. Nivelul de a înțelege realitățile cotidiene este străin de cei care ne reprezintă. Cazul Sahel, e doar un exemplu de dată recentă.

De câte ori nu auzim cuvântul responsabilitate? Cât de des este el pronunțat de către cei care nu doar că nu știu să îl definească altfel decât prin discursul citit greoi de pe un prompter, dar care au reușit să-l ducă într-un derizoriu atât de profund, că pare că este un concept fără formă, fără fond. De câte ori ni se întâmplă ne uităm pierduți către politicieni mediocri care explică după cât au înțeles pe la Partid, după punctaj, despre proiecte de țară cu sau fără finanțare, despre strategii și evident, despre măsuri și politici centrate pe cetățean. De ani de zile, politica dâmbovițeană este centrată pe ”șmecherie”. Zi-le ceea ce vor să audă, fă-i să viseze! Doar o secundă să viseze și creierul lor se va lăsa atras de promisiunile plăcute, așa cum un narcoman își lasă întreaga voință la capătul unei seringi. Și așa, de la un partid la altul, de la o perioadă la alta, speranța rezistă, substanțele halucinogene își fac efectul.

Capacitatea de toleranța poporului nostru poate deveni subiect de studii sociologice!

Fără a ne adânci în istorie, găsim semne ale unei toleranțe ce pare a fi dusă la paroxism: referendumul cu suspendarea lui Băsescu în care regulile s-au schimbat ostentativ, doar să rămână acesta președinte, avem lista lui Ponta, avem cazul primarului din sectorul 1 în care sacii de buletine de vot demonstrează furtul la alegeri. Avem multe exemple care într-un stat cu un popor care își cunoaște și își cere drepturile, cu o democrație consolidată s-ar fi rezolvat în câteva minute. La noi, avem o pleiadă de intelectuali (stabiliți pe baza unor texte furate) care fără un prompter în față se simt rușinați și se exprimă într-un vocabular limitat – ”Ghinion!”.

În „Semne pe marginea drumului”, Ivo Andrić (scriitor sârb, laureat al premiului Nobel pentru literatură) scria: Sarajevo 1946. Aici, ca și la Belgrad, văd pe stradă un mare număr de femei tinere cu părul deja încărunțit sau complet alb. Fețele lor sunt chinuite, dar încă tinere, iar forma trupului le subliniază și mai mult tinerețea. Am impresia că văd aievea cum a trecut umbra ultimului război peste capetele acestor ființe fragile…

Istoria începutului de secol XX ne demonstrează că lipsurile, sărăcia, îndatorarea societății produce autoritarism în toate formele lui cunoscute. Fie că vorbim de fascism sau comunism, aceste ideologii nu ar fi acaparat societăți dacă oamenii se simțeau protejați, dacă nivelul lor de trai nu ar fi cunoscut transformări abrupte, dacă societățile ar fi avut încredere în conducătorii lor. Dacă nu ar fi apărut războaiele, reieșite din orgoliile conducătorilor și propriile lor interese. Interese care au stat întotdeauna mai presus de protejarea propriilor cetățeni.

Războaiele de masă au necesitat o producție de masă. Războiul total, considera Eric Hosbawm, a fost cea mai vasta întreprindere a omului, care a trebuit să fie organizată și condusă conștient și conștiincios. Pe această logică, problemele militare au fost coordonate de guverne care au preluat organizarea armatei încă din secolul XVIII. Aceste armate s-au transformat în industrii înghițind sume de bani colosale, din ce în ce mai mari, fiind de departe cea mai profitabilă afacere de pe pământ. Una dintre problemele guvernelor în secolul XX era de cum să-și acopere cheltuielile de război. Marea Britanie de exemplu a dus cele două războaie cu costuri mai mari decât și-a putut permite, imediat după, șocul economic s-a simțit în societate. În cel de-al doilea război mondial, guvernele aveau deja experiență.

Revenind la instaurarea regimurilor totalitare, principala realizare a lui Lenin a fost că a transformat revolta populară anarhică și necontrolată în puterea bolșevică. Bolșevicii cu lozinca: Pâine, pace, pământ au câștigat un sprijin larg.

Și pentru că toți sunt cu ochii pe Ucraina, pacea de la Brest-Litovsk a fost impusă de Germania înaintea capitulării, Rusiei. Prin această Pace, Rusia pierdea Polonia, provinciile baltice, Ucraina și o parte substanțială din sudul și vestul Rusiei și Transcaucazia. După, Ucraina și Transcaucazia au fost recuperate! La sfârșitul lui 1920 bolșevicii câștigaseră. Rusia a supraviețuit prin criză și catastrofă, revolte, contrarevoluție și război civil. Revoluția din Rusia nu a inspirat numai revoluționari ci și revoluții! Nu este aici locul pentru a detalia toate statele care s-au inspirat din revoluția de la 1917 dar în momentul apogeului, doctrina lui Marx, se întinsese de la granița cu Japonia până la Berlin.

Fascismul, nazismul, cealaltă ideologie toxică a prins avânt pe fondul nemulțumirii impunerilor de la Tratatele de Pace de la Paris (1919 – 1920), pe fondul sărăciei, pe obligativitatea impunerilor despăgubirilor de război, pe limitarea unor drepturi. Nu întotdeauna ceea ce este oferit ca dreptate este și just. Iar istoria ne oferă o sumedenie de exemple. Spre exemplu în anii 1918 – 1920, adunările legislative au fost dizolvate sau au rămas ineficiente în două state din Europa, în anii 20, în șase iar în anii 30, în nouă țări. De fapt, în toată perioada interbelică singurele care au funcționat au fost în Marea Britanie, Finlanda, Irlanda, Suedia și Elveția. Ca o concluzie, liberalismul a pierdut teren iar din 1933, odată cu venirea lui Hitler la putere, cele două ideologii se răspândiseră nu doar pe continentul european.

Ca atare, cauzele care au făcut posibile ideologiile totalitare sunt expresia indiferenței sistemelor clasice. Lupta pentru economie, pentru a câștiga competiția și a impune pe glob diferite idei mascate sub argumente ce țin de drepturile omului vor duce la ciocnirea civilizațiilor.

Politicienii de azi, cei care sunt expresia unei educații gen sistemul Bologna, superficiali și creduli nu pot face și înțelege diferențe. Lumea nu poate fi acaparată niciodată de o singură ideologie. Ca mărturie, Alexandru cel Mare, Napoleon, Hitler și mulți alții sunt dovezile certe că nu se poate. Ca atare, relațiile internaționale nu pot fi concepute pe alb și negru ci pe multe nuanțe. Multe state nu pot fi democrate din simplul fapt că ar face implozie. Rusia de azi, care se adună treptat după glasnostul și perestroika lui Gorbaciov ne arată că recuperarea în politică necesită timp iar tarele istoriei, imperiile nu le uită.

Când președintele are guvern, când guvernul nu mai este expresia Parlamentului, iar când voia președintelui, fie el Iohannis, se răsfrânge asupra parlamentului, nu putem vorbi de un sistem democratic ci de un sistem șmecheresc, cum spuneam mai sus. Iar când președintele, împreună cu sistemul său politic, nu este atins de suferința celor pe care-i reprezintă, înseamnă că avem un președinte DESPOT.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Crunta exploatare a sînului Julietei

Fiecare poveste de călătorie scrisă de Ion Cristoiu aduce ceva ce nu te aștepți, pentru că ochiul versat surprinde amănuntul pe lângă care ceilalți trec fără să-l vadă.
Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii Mediafax
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog