Marcel Ciolacu: „E o speculă. Noi am făcut o mare tâmpenie. S-a vândut toată energia electrică pe anul acesta. Am vândut energia cu 200 -300 de lei, iar acum se vinde cu 4000 de lei”

Cântec de cucuvea

„Veto, auzi cuveaua aia?” o întreba tata-mare pe ma’-marea în toiul nopții. „O aud”, sosea răspunsul chiar de lângă mine. „De o săptămână tot cântă la Dobre, în dudul din fundul oborului”, o lămurea bunicul. Îmi ciuleam și eu urechile, trezit de vorbele alor mei. Prin geamul de la fereastră răzbătea lumina lunii, strălucitoare și înșelătoare. Ședeam nemișcat și ascultam sunetele venite dinafară, atent să nu scap nimic. Pasărea aia era rău prevestitoare și toți o luam în seamă și ne rugam să ne ocolească bătătura o vreme. Ceea ce s-a și întâmplat, însă nu mult, cât o viață de muritor numai. Și așa s-au golit curțile de pe ulița copilăriei mele, rând pe rând, aidoma unei săli de spectacole… Atunci, demult, abia încăpeau spectatorii, de unde locuri libere ?

Păi, s-o iau din vale, de la Pandele Cone, cu trei generații: baba Nița, moș Ion, Pandele, Fănica, Marcela și Mircea. Dincoace, la Paul Cone, vreo patru: muma Lixandra, tușa Ioana, Paul, Pelenopia, Marcel și Marian. Peste drum, la Toma Dorcea, cam la fel: bitu Toma, țața Constandina, Lenuța, Pandele, Petrișor, Daniel și Ștefania. Ajungem la noi: Florache, Elisabeta, Dumitru, Verginia, Dărică, Marioara, Elena, Floricica și eu. Lângă, ulucă în ulucă, Florian Gruia, cu Titi, Georgica, Mariana și Maricica, iar în prelungire, alt Florian Gruia, cu Gherghina, Marian și Iulică. Vizavi, locuiau Dobre Boșneagu și Mărina, cu trei odrasle – Fica, Nelu și Florinel -, al patrulea, Năstase, plecase la Brașov cu Marișka lui și ori de câte ori se întorcea acasă ne plimba cu mașina (un Fiat, parcă) două răscruci, ehe, ce bucurie pe capul nostru ! Urma apoi Vasilache Ivănuță (de fapt Ungureanu, târziu am aflat că se numeau astfel) cu ai săi: Frusuna, Florina, Nicu, Emilia, Mirel și Violeta. În colț, octogenara Ispasa rămăsese singură-cuc, fiindcă fetele și băieții i se căsătoriseră hăt-departe. Constandin și Gherghina Gruia împărțeau acareturile cu Gela, George, Florina și cinci prichindei (sau șase? că le-am pierdut șirul), familie numeroasă. Mărin și Mița Bădița (Diaconu, pe datele din buletin) nu-i aveau decât pe Sabin, fecior aprig, și pe bâta Gena. Pe partea cealaltă, la Bâja, Ion, Veta, Floricel, Marioara, Mitică și Marcel, iar la vecini, la Gargaz, alte suflete: Lixandru, Chiva, Dobra, Adrian, Domnița și doi copii. Între „șușaua mică” și „șușaua mare” stăteau Mihai Siteavu, Stela, Horia și Cristi, într-o parte, și Bobe Florea, cu Dan, Gheorghița și Gherghina (surori), în partea ailaltă. Găzaru Toma și Marioara Spaloghe încheiau linia, Dumnezeule, ce de mai oameni ! Islăzeni munciți și țepoși, iuți la mânie, între care am crescut un deceniu și mai bine, preluând de la ei expresii și gesturi, calități și defecte, ca oricine la vârsta imitației. Lor le datorez o devenire căznită, un destin ce nu putea să-i ocolească. Temperamente și caractere diferite, țăranii aceia, care deseori se certau și se dușmăneau până închideau ochii, au fost întâia mea lume, a inițierii, și de aceea o port înlăuntru-mi cu nostalgie și smerenie. Astăzi, dacă mai găsești câțiva, îi numeri pe degete și-ți ies maximum zece, arz-o-ar focu’ de cucuvea, că n-a cruțat un pământean ! Se preling asemenea unor umbe de colo-colo, triști și nevolnici, osândiți să supraviețuiască atâtor răposați și, îndeosebi, propriei memorii…

O iei pe uliță, în sus și-n jos, și nu întâlnești pe careva cu care să mai sporovăi, să mai legumești o amintire. Pustiul s-a întins și roade lacom în continuare, geaba gardurile trainice de ciment… Sub streașinile de la case, tablouri cu pozele celor duși, o droaie, și semnul crucii, implacabil. Soarta acestei linii nu-i separată, din nefericire, de cea a României și asta îmi zdrumică mereu liniștea… Da, și cântecul-blestem al cucuvaiei, chiar nu-l auziți?


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Crunta exploatare a sînului Julietei

Fiecare poveste de călătorie scrisă de Ion Cristoiu aduce ceva ce nu te aștepți, pentru că ochiul versat surprinde amănuntul pe lângă care ceilalți trec fără să-l vadă.
Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii Mediafax
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog