România a câștigat meciul contra Ucrainei cu 3-0, în primul meci al grupei E de la EURO 2024

Caragiale despre „starea bolnăvicioasă a publicisticii românești”

1. Regretatul Ion Raţiu mi-a atras atenţia asupra unui truc folosit cu hărnicie de Pamfil Şeicaru în comentariile sale de la Curentul: convocarea unui autor străin pentru a conferi autoritate punctelor de vedere ale gazetarului român în chestiuni tipic dîmboviţene.

În istoria gazetăriei noastre, Pamfil Şeicaru nu e, în această privinţă, un inovator.
Şmecheria cu închirierea unui autor străin a fost introdusă în publicistica noastră de I.L. Caragiale.

În comentariul intitulat Prostia în viaţa noastră publică din Voinţa naţională, 20 august 1885, gazetarul se ocupă de „starea bolnăvicioasă a publicisticii româneşti şi îndeosebi a celei politice”. Marele satiric dă curs astfel unei teme de esenţă a scrisului său: Contribuţia presei la tîmpirea poporului.

Pentru a convinge că slăbiciunea gazetăriei autohtone stă în prăpastia dintre pretenţii şi realitate, Caragiale trimite la un studiu tipărit la Paris, în „Revue politique et littéraire” de Paulhan sub titlul Despre prostia la om.

Pentru I.L. Caragiale Paulhan intuiește esența prostiei:

„Mai întîi prostia este după acest autor, «mai mult un chip de a înţelege rău decît a nu înţelege deloc, şi mai adesea ea se manifestă sub forma pretenţiei». Pretenţia ne loveşte prin contrastul între ceea ce ni se anunţă şi ceea ce ni se dă în adevăr.

Iată unul dintre viţiile cari se manifestă mai des în viaţa noastră publică. Să luăm de exemplu o foaie politică, fie ea de orice coloare politică. Ce ni se anunţă? După titula ei, foaie economică, politică, comercială, literară etc., ne aşteptăm să vedem aci nişte deosebite vederi asupra atîtor însemnate cestiuni dezbătute şi cercetate cît mai adînc posibil. Ce ni se dă? Mofturi, vorbe goale, o frazeologie extravagantă şi imposibilă, şi o vădită ignorare a tutulor cestiunilor propuse în dezbatere.”

Comicul izvorăște fundamental din contrastul dintre pretenție și realitate. Cel puțin la personajele lui Caragiale. Conu Leonida se pretinde un gînditor social-politic. În realitate, e un semidoct. Publicistul Caragiale își dezvăluie sursa de comic: Contrastul dintre pretenții și realitate.

2. Cele mai slabe pagini din Război și pace al lui Tolstoi sînt cele despre Napoleon. Rusul Tolstoi nu se poate stăpîni să nu fie rus şi, în consecinţă, unui Napoleon meschin, înfumurat şi chiar puţin imbecil, îi este opus un Alexandru blagoslovit cu toate harurile. Efectul e însă invers decît cel scontat de către Tolstoi. Ca spre a dovedi consecinţele nefaste ale tendenţiozităţii Napoleon e iubit, iar Alexandru e urît. Explicaţia nu ţine de raportarea la adevărul istoric, ci de raportarea la cel psihologic, de fapt, la instinctul obiectivităţii din fiecare cititor. Chiar dacă nu am şti din istorie datele reale ale celor doi împăraţi, tot am simţi tendenţiozitatea, deformarea adevărului, pentru că deformarea adevărului produce şi cele mai slabe pagini din punct de vedere estetic.

Tendențiozitatea lui Tolstoi e de natură naționalistă. Mai tîrziu, pe vremea lui Stalin, se va ivi și înflori tendențiozitatea de natură socio- politică.
Să fi fost proletcultismul moștenirea de către bolșevici e didacticismului practicat de marii clasici ruși?


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

3 comentarii pentru articolul „Caragiale despre „starea bolnăvicioasă a publicisticii românești””

  • În fiecare zi înainte să răsfoiesc presa îmi doresc să se fi întâmplat o minune peste noapte și să citesc de exemplu că Biden nu mai e, Ursula s-a evaporat cu proiectul ei green deal cu tot, și că Zelensky a fugit.
    Da, se poate schimba realitatea de azi într-o secundă.
    În fond a existat un scanadal Watergate iar un președine american a fost silit să-și dea demisia, nu?
    Să zicem că în sfârșit comisarii UE s-ar trezii și ar cere anchetarea Ursulei von der Leyen și îndepărtarea ei din funcție.
    N-ar fi o veste bună?
    Să zicem că ar înceta cruciada împotriva folosirii combustibililor fosili, n-ar fi o veste bună?
    Dar, nu, nici azi nu s-a întâmplat nici o minune. Realitatea e la fel.
    Citesc de mici nemulțumiri ale Poloniei, Italiei și Franței față de „Planul de combatere a crizei energetice” propus de Scholz în Germania.
    Germania, care ne-a dat sancțiuni aspre când România a finanțat societăți românești de stat, acum a finanțat economia Gemaniei ca să treacă peste criza energetică.
    Deci pentru Germania se poate, pentru România e interzis. Dar suntem obișnuiți cu dubla măsură.
    Citesc despre discursul incalificabil a lui Zelensky care a cerut ca NATO să atace Rusia cu arme nucleare (!!) – Bălăceanca nene!
    Mai ciresc și cine a luat Premiul Nobel pentru Pace 2022, niște organizații civice din Belarus și Ucraina.
    Nu știu ce-o fi fost în mintea lor să-i pună laolaltă.
    Dar dacă mă gândesc bine, e drept, Ucraina nu putea să lipsească de la încă un premiu.
    Am uitat de vânzoreala cu Schengen. Întâi Rareș Bogdan, apoi Iohannis, apoi toată presa cu speculații.
    Eu sincer am și uitat ce înseamnă acest cuvânt „schengen” ce semnificații are.
    Cred că e un cuvânt care nu exprimă nimic concret cum ar fi de exemplu cuvântul „piatră”.
    E un cuvânt așa… volatil, imaterial, vag, nedefinit. Cred că de fapt e inexistent!

    • Laureatii Premiului Nobel pentru Pace de anul acesta din Rusia sunt (allegedly, cum zic americanii) victime ale regimului opresiv de la Moscova, iar activistul bielorus este in prezent in arest pentru ca a criticat puterea de la Minsk, in prezent aliata cu Putin. De-asta au fost pusi laolalta cu ucrainenii care au investigat crimele de razboi din Donbas.

  • Pasarea furtunii,este un roman proletcultist , pe lângă o poveste de dragoste ce aduce puțin cu Dr Jivago, are scene și descrieri unice in literatura romană,Petru Dumitriu descrie furtuna pe mare precum a pictat-o unic pictorul marii Aivazovski,e un roman fabulos chiar dacă e proletcultist.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *