Primele structuri informative, cu obiective şi sarcini precise, cu o selecţie specială a personalului, cu o compartimentare specializată , cu un incipient caracter profesionalizat reprezintă creaţia cardinalului de Richelieu, cel care a condus cu adevărat Franţa vreme de 18 ani (1624-1642) în timpul domniei lui Ludovic al XIII-lea (1610-1643). Richelieu a fundamentat triada activităţii informative moderne care presupune: a şti, adică a culege informaţii; a împiedica adversarul să te cunoască, adică a desfăşura activitate contrainformativă; a face ca adversarul să fie greşit informat, adică a practica dezinformarea. Din poziţia sa de prim-ministru, Richelieu a avut la îndemână toate pârghiile pentru a crea un sistem coerent în cadrul activităţii de informaţii, mai ales în ceea ce priveşte producerea acestora şi valorificarea lor în actul de guvernare. În acest sens, el a creat pe plan intern o reţea informativă cu două ramuri: una având sarcini generale pentru depistarea nemulţumiţilor şi răzvrătiţilor şi alta care avea ca scop supravegherea mediilor curţii regale. Concomitent, a fost edificată şi o reţea externă care acoperea nevoile informative, în special în spaţiul englez şi spaniol.
Richelieu a instituit şi o serie de reguli care stăteau la baza organizării şi activităţii serviciului secret: conspirarea agenţilor şi secretizarea activităţii; recompensarea generoasă a agenţilor; obţinerea în timp util a informaţiilor; valorificarea operativă şi integrală a informaţiilor utile. Conducerea serviciului secret a fost încredinţată călugărului de origine engleză Joseph de Tremblay, din Ordinul Capucinilor. Conform viziunii lui Richelieu, activitatea de informaţii se va desfăşura, precum diplomaţia, pe baza principiului raţiunii de stat care excede opiniilor personale, intereselor de grup şi abordărilor afective. În plan extern, activitatea serviciului secret a fost puternic implicată în transpunerea în practică a intereselor Franţei în politica de realizare a „ Echilibrului European“. Evaluările informative asupra situaţiei din Sfântul Imperiu German au fost folosite pentru a determina implicarea Suediei în Războiul de 30 de ani (1618-1648), iar apoi, tot prin intermediul Suediei, au fost folosite în direcţia compromiterii comandantului suprem al armatelor imperiale, generalul Wallenstein, care asigurase supremaţia armatelor germane în confruntările de până atunci. Înlăturarea acestuia de către împăratul Ferdinand al II-lea (1619-1637), ca urmare a suspiciunilor alimentate de serviciul secret francez, a dezinformării şi compromiterii sale, a contribuit decisiv la modificarea cursului evenimentelor la capătul cărora Imperiul German va suferi o înfrângere catastrofală, iar Franţa şi Suedia vor beneficia de roadele Păcii Westfalice, moment de cumpănă în cadrul istoriei „Bătrânului Continent”.
Practica serviciului secret francez s-a evidenţiat şi prin: apelul frecvent la „oamenii în sutană“; recrutarea succesivă a favoritelor regelui, aflate foarte aproape de cea mai importantă „sursă“ de informaţii confidenţiale. Pentru identificarea spionilor care acţionau în mediile civile s-a creat un organism informativ în cadrul poliţiei, care acţiona şi în mediile interlope.
Foto: https://www.posterlounge.com/p/578037.html
Practica serviciului secret francez s-a evidenţiat şi prin : apelul frecvent la „oamenii în sutană“ .
Da , erau raspanditi peste tot , in cadrul Bis Cat au constituit o retea formidabila de informatii.
Mai aproape de noi, Bis Cat maghiara din Transilvania i-a folosit in interbelic , in comunism , si in postcomunism , deci azi , nu numai in interesele Bis Cat ci in primul rand in sprijinul iredentismului maghiar.
Deasemenea nu cred ca ar fi fost posibila o miscare anticomunista consistenta in Polonia in anii ’80 decat bazata pe reteaua de preoti a Bis Cat .
Cat despre Richelieu , nu toti il iubeau : „Ici gît Richelieu – Le mal qu’il fit, il le fit bien, – Le bien qu’il fit, il le fit mal.”
Ati putea adauga sursa informatiilor, sau chiar link-uri ? Multumesc.