Cât să vă mai ducă străbunii în spate?

În fiecare familie se nasc, de-a lungul timpului, și unii mai Caini, și unii mai mult de circ decât de pâine. Atunci ăi bătrâni se îngrijesc să ducă cu ei măcar un minimum de bun simț. Câteodată le merge, altădată moneda cade pe Kant și pe dinafară ne oblojim rănile, utopic, în timp ce pe din dos toți se freacă pe frunte cu banii de pe pieptul răposatului. Tot așa și cu națiunile, nu poți supraviețui doar din măreția trecutului, trebuie să mănânci și ceva carte, ca să mai poți vorbi de a fi parte. De a fi parte din ce se întâmplă important în lume, de a nu ajunge să fii călcat în picioare de orice ogar alergător de vânat.

Cu ceva timp în urmă am participat la o ședință a directorilor de departamente din sistemul orășenesc de sănătate și a reprezentanților ong-urilor active în zonă. Directorul nostru era în concediu și m-a trimis pe mine, cu specificația să nu spun chiar tot ce gândesc, mai ales când era vorba de cheltuirea bugetului. Nu avea de ce să se teamă, nu aveam prea multe informații exacte despre subiect. Organizatorul nu a fost prea încântat, era un atelier de discuții dedicat directorilor. Până la urmă m-au tolerat, cum să trimiți o bătrânică care a urcat deja trei etaje, pe scări, înapoi acasă, ca nerelevantă? Cunoscându-se între ei, oaspeții s-au grupat pe mese rotunde, eu rămânând să-mi aduc singură aminte de cucu, bată-l vina!, care se tot ține de ce se mai cântă prin Bucovina. Chiar înainte de discursul entuziast de început – gongul corporatiștilor – a apărut și directoarea directorilor. Nemaifiind locuri pe la alte mese, a trebuit să împartă comentariile cu mine. Ne-am descurcat destul de bine. La pauză mai mulți directori s-au mutat la masa noastră, să fie cu șefa. Șefa a trebuit să plece cu un sfert de oră mai devreme, așa că am rămas cu directorii pe cap. Am continuat să mă bucur de atenție, deh!, atingerea de aur! La plecare am tras pe mine pardesiul împletit, din lână verde:

-Vai, dar ce culoare frumoasă! De unde l-ați cumpărat?

-De pe Temu.

-Eu nu cumpăr de pe Temu!

Și au dispărut, și indignați, și îngroziți. Pentru că aveau salarii de cheltuit în magazine de designer. Nu le-am mai spus că obiectele de îmbrăcăminte cu semnătură, cumpărate din occident, erau probabil confecționate sau asamblate tot în China sau în fabrici din Bangladesh sau Sri Lanka, pe unde încă mai lucrează copii, ca să poată familia să pună ceva pe masă. Ca și doamnei Țoiu, dacă le spui unor astfel de directori și ministeriabili să-și scoată din case și de pe ei tot ce e fabricat în China, nici de chiloți nu ar mai avea parte. Să jignești o putere economică majoră, când în fosta plandemie nici hârtie igienică nu aveai pe rafturi, e un semn de inconștiență nu de prostie. Dar pe scena politică românească, ca și pe cele occidentale – foste directoare, s-a trecut deja de pragul prostiei, s-a făcut expoziție de sinistrați, sinistrați rămași fără bun simț. Norocul proștilor e că America a pus tarife și nu invers, iar norocul fetelor bătrâne de la București e că ideea de banane vine de pe Marte și cea de blugi de pe Venus. Petrolul, după cum am stabilit, vine de la ruși. Chiloții, ciorapii și hârtia igienică de la chinezi. Ipocrizia de utilizator, prin intermediari, e ca scrisul despre îngeri, pentru bisericoși, când, de fapt, te referi la golanii lui Magritte.

Sorosismul a cultivat câteva obsesii de care oamenii se agață cu disperare. Există obsesii și de o parte și de cealaltă a spectrului politic. Mulți au cultivat un anumit personaj, o anumită uniune sau un stat pentru a-și păstra locul de muncă, banii nu tocmai munciți din greu și uneori nici măcar cinstit; dar mai sunt și unii, precum erau tinerii naziști, care ajunseseră să creadă că nebunii negri găsiseră o cale, vorba poetului, ultimul trecut pe lista recensământului de ouă al guvernului Năstase, după părerea bardului ot Oltenia, Tudor Gheorghe.

Dumnezeu a dat omului salată, prune, apă, pământ de muncit, vânt și lumină, pe gratis. Omul, șmecher, a modificat rețeta originală, și-a arogat paternitatea și a scos profit. Credeți că vi s-au dat telefoane mobile ca să trăiți mai bine? Din contră, telefonia mobilă nu are efecte pozitive asupra sănătății. Telefoanele mobile au fost mai întâi folosite de armată, apoi s-a studiat cum se poate controla populația cu ele. După care s-a estimat ce profit se poate obține. Nici măcar bananele nu au fost livrate până nu s-a scos profit de pe urma lor. Și atunci don’șoară Oana, de ce să-i înjuri numai pe unii, când, până la urmă, ai nevoie și de ceilalți? Ca să fii ministru de externe trebuie ca mai întâi să știi și să înțelegi definiția diplomației. Ca să fii ministru al învățământului trebuie să înțelegi de ce are nevoia societatea și nu cluburile de bogătași ai lumii, care ar putea face și bine, dacă nu ar fi atât de orbiți de putere. Și de prostie, câteodată, că dacă ești bogat nu înseamnă că ești și inteligent. Cei mai inteligenți oameni de pe planetă au fost niște sărăntoci, iar munca lor a fost exploatată și transformată în câștig tot de niște confrerii.

România e o țară la întretăieri nu numai de drumuri, dar și de săbii. Nu cred să fie o altă națiune care să ceară cu atâta înverșunare capul lui Moțoc, atât de des! Lumea se schimbă. Vorbiți de dictatori și de totalitarism, dar pupați dosul dictaturii americane și al celei bruxelleze; v-ați umilit și v-ați vândut globalismului non-empatic și arbitrar. Când ați cerut, vi s-a spus să jucați la loterie.

Astăzi vorbim deja despre multipolaritate și despre creșterea relevanței Națiunilor Unite, separat, individual, dar împreună. Aș vorbi de colaborare cinstită, dar câți mai înțeleg astfel de termeni? Toate statele au o voce, dezbarați-vă de auzul selectiv.

Nu pot să nu menționez scrisoarea de dragoste a domnului Liiceanu, nu pentru Moise, ci pentru un celebru personaj al nu mai puțin celebrului Eugen Ionescu. Domnul Smith nu e întotdeauna doar potcovar.

Domnule Bolojan, cer public și respectuos Chinei și domnului Xi, după diplomaticele mulțumiri pentru răbdare și chibzuință, să vă trimită o radieră parfumată, cu care să ștergeți unele nume de miniștri din echipa de guvern pe care o păstoriți. Ce are domnul Predoiu și nu aveți dumneavoastră?