cristoiublog.ro
Motto:
„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi

Cu Ion Cristoiu prin infernul contemporan

Nu mi-am închipuit că Ceauşescu putea fi atît de slab

Înainte de a prezenta şi alte scenarii care au condus la răsturnarea lui Ceauşescu, vă propun să refaceţi, cu cîteva amintiri, imaginea zilelor premergătoare evenimentelor din decembrie 1989. Eram atunci la revista „Teatru“. Am avut mare noroc scăpînd de cotidian, de „Scînteia tineretului“. Mai ales în ultimii ani ai lui Ceauşescu, era greu de condus un cotidian. În timpul vizitelor lui rămîneam în redacţie pînă dimineaţa, aștetpînd textul despre vizită, cuvîntarea și pozele, realizate de Grupul de presă al lui Nicolae Ceaușescu. Noi nu făceam altceva decît să le dăm punem în pagină și să le dăm titluri. Mulți din echipă jucau tabel. Eu însă, cînd eram de serviciu, studiam colecțiile Scînteia din anii Stalinismului, pentru Istoria literaturii proletcultiste. La revista Teatru, cu apariție lunară și fără vizitele lui Ceaușescu, mă simțeam ca-n concediu. Citește mai mult

L-am avut ca idol pe Camil Petrescu, dar, după o anumită vîrstă, nu l-am mai suportat

Ştiu că piesele de teatru şi filmele trebuiau să treacă de o comisie de vizionare de la Consiliul Culturii, comisie din care făceaţi parte şi dumneavoastră. Eram chemat la toate aceste comisii, pentru că eram singurul om capabil, ca, printr-un discurs în care-l invocam pe Ceauşescu, să salvez o piesă de teatru sau un film. De exemplu, eu am fost unul dintre cei care au salvat „Pas în doi“ al lui Piţa. Luam cuvîntul şi începeam: „Cum spunea tovarăşul Nicolae Ceauşescu...“. Pentru că în Ceauşescu găseai întotdeauna un citat care să-ţi folosească. Dacă iei stenograma discuţiei, o să crezi că eram tîmpit, dădeam citate, dar o făceam pentru ca aceia care erau complici cu mine să aibă argumente în cazul în care s-ar fi iscat scandal. Citește mai mult

Mama mă bătea cu un par şi se enerva că nu fug şi că trebuie chiar să mă bată

Dumneavoastră faceţi întotdeauna opinie separată. Una dintre cărţile dumneavoastră chiar se intitulează „Singur împotriva tuturor“. De ce? Politicienii nu ştiu, dar nimic nu mă poate cuceri decît o vorbă bună şi nimic nu mă poate îndîrji, decît ostilitatea. Mama mă bătea cu un par şi se enerva că nu fug şi că trebuie chiar să mă bată. Sînt însă uşor de dezarmat cu o vorbă bună. Pe lîngă toate acestea, timp de cîţiva ani buni aţi realizat revista Festivalului de Film de la Costineşti... Adevărata mea şcoală de gazetărie a fost „Secvenţa“, pe care am făcut-o timp de şapte ani. La această revistă puteam să pun titlurile şi pozele unde voiam, nu trebuia să respect regulile stricte de la „Scînteia tineretului“. Pe acolo au trecut foarte mulţi, de la Mircea Dinescu la George Pruteanu. Citește mai mult

Ideea că aş putea fi laş mă scoate din minți!

N-aţi regretat niciodată alegerea făcută? Nu. Niciodată n-am regretat lucrurile pe care le-am făcut repede, instinctiv, şi care nu mi-au lăsat cale de întoarcere. De fiecare dată cînd am hotărît să fac ceva, am făcut. Cînd am simţit că trebuie să plec de la „Evenimentul zilei“, am plecat. Mi-e greu să spun de ce. Iau decizii iraţionale. Aşa a fost şi cînd am renunţat la cariera universitară. Nu pot să spun că am regrete, pentru că pînă la urmă s-a dovedit a fi bine. Ce puteam să fac? Să scriu o carte de Socialism ştiinţific? Pînă la urmă m-am afirmat ca un bun gazetar şi ca un bun redactor-şef. La „Viaţa studenţească“ am fost coleg cu Tudor Octavian, cu Sorin Roşca Stănescu şi cu atîţia alţii. După ce a plecat Niculae Stoian, redactor-şef a fost Nicolae Dan Fruntelată. Eu am fost numit redactor-şef adjunct, iar Mihai Tatulici – secretar general de redacţie.   Citește mai mult

Toate marile hotărîri din viață le-am luat fără să ezit și fără să mă gîndesc la ce va urma

Spuneţi-mi o întîmplare din copilăria sau din tinereţea dumneavoastră care v-a marcat profund! Ţin minte că eram prin clasa a II-a sau a III-a şi nu ştiu ce mi-a venit de am desenat în joacă svastica pe un caiet. Atunci taică-meu m-a lovit şi mi-a spus să nu mai fac aşa ceva niciodată. Aşadar, m-a bătut şi el! O singură dată însă. Tatăl meu a fost mobilizat în 1938 şi nu s-a mai întors acasă decît în 1945, după terminarea războiului. A mers pînă la Don unde a fost rănit şi a rămas pentru toată viaţa cu o schijă între inimă şi plămîni. Citește mai mult

Normal ar fi fost să dau la Litere, dar m-a enervat faptul că acolo mergeau prea multe fete

Cum v-aţi obişnuit cu Clujul studenţiei dumneavoastră? Cu moravurile de la oraş? În timpul facultăţii am stat la cămin. Am fost coleg de cameră cu Andrei Marga. Eram 12 studenţi la Filosofie (10 la secţia română şi 2 la secţia maghiară). Am fost coleg şi cu Gustav Molnar, celebrul autor al teoriei autonomiei Ardealului, ulteriro ajuns consilier al lui Viktor Orban , dacă nu mă înșel. Apropo de Cluj, vreau să vă spun că eu nu l-am înţeles niciodată pe Funar! Am o stimă deosebită pentru Ardeal şi pentru Cluj. Pe vremea mea, Clujul era Leningradul României! Noi, studenţii din Cluj, eram consideraţi deosebiţi, cînd mergeam în taberele studenţeşti eram văzuţi ca fiind mai liberali decît bucureştenii, cam aşa cum erau cei din Leningrad faţă de cei din Moscova! Citește mai mult

În familia noastră, tata era Președinte, iar mama, Premier

Asta a fost copilăria mea! Dar am rezistat! Eu îl moştenesc pe bunicul dinspre mamă, iar fratele meu - pe bunicul dinspre tată. Fiica mea seamănă cu mine, dar acum a devenit prea occidentală pentru un tradiţionalist ca mine. Multe elemente din comportamentul maică-mii se regăsesc şi la mine: înverşunarea, ambiţia, permanenta conştiinciozitate. E şi ea fiica tatălui ei! Bunicul meu dinspre mamă era un fruntaş ţărănist. Uite că puteam să mă înscriu în PNŢCD! El era din Buzău şi nu avea moliciunea aceea pe care o au moldovenii, mai ales bărbaţii, acel „Lasă-mă să te las“. A făcut o şcoală agricolă, a lucrat la boier şi, printr-o muncă îndîrjită, a devenit chiabur, dar după 23 august i-a fost luat pămîntul cu forţa. Iată că acum pot să mă dau şi eu dizident! Citește mai mult

De ce urăsc eu trezitul de dimineață

Cum aţi reuşit să vă smulgeţi din viaţa aceasta dură? Cum aţi reuşit să vă convingeţi mama să vă lase să citiţi, să mergeţi la şcoli înalte? La şcoala elementară trebuia să mă duc, era obligatorie. Dar pe mama n-am reuşit să o fac să mă lase că citesc, a trebuit să-mi fac eu timp să citesc. Aveam două probleme mari. Cu vaca o mai rezolvam, mai găseam locuri cu iarbă şi puteam sta liniştit. Dar pe la opt ani am trecut la o fază „superioară“ a muncii de la ţară şi anume datul cu sapa. Mergeam cu părinţii la vie sau la porumb. Şi atunci, ca să pot să citesc, întrebam care e porţiunea mea şi mă grăbeam să îmi termin treburile mai repede. De aici am şi moştenit obsesia să fac rapid totul, să rezolv toate problemele în timp record. Inclusiv a lua masa, a mînca, la mine nu e o plăcere, e o necesitate. Şi atunci mănînc grăbit, în cinci-zece minute. Asta, cînd nu am un prînz de lucru cu un politician. Citește mai mult

Copilăria mea a fost o permanentă luptă pentru supravieţuire

Cât de importante sunt familia şi educaţia în formarea unui om, a unei personalităţi? Dintre toate romanele care s-au scris despre viaţa de la ţară, singurul pe care îl recunosc ca fiind adevărat este „Moromeţii“ al lui Marin Preda. Şi asta pentru că mă regăsesc pe mine, ca fiu de ţăran, în Niculae Moromete, dar nu mă reîntîlnesc în personajele din romanele lui Rebreanu, din poeziile lui Coşbuc sau ale lui Alecsandri. Aceşti ultimi scriitori n-au fost, de fapt, fii de ţărani. Au fost ori fii de preoţi, ori fii de învăţători. Au făcut parte din intelighenţia satului. Alecsandri a fost chiar moşier. Toţi aceştia au văzut viaţa de la ţară dintr-o altă perspectivă. Eu nu pot să spun că am avut o copilărie ca în romanele păşuniste. Nu pot să spun nici un cuvînt despre bunica blîndă care-ţi spune poveşti. Nu pot să spun nici un lucru despre mama care te sărută, te mîngîie pe cap sau îţi dă sfaturi. Nici măcar despre apusul sau răsăritul de soare. Citește mai mult