cristoiublog.ro
Motto:
„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi

Cu Ion Cristoiu prin infernul contemporan

Cu Ion Cristoiu prin infernul contemporan

1. Scenariile căderii comunismului

Domnule Cristoiu, în volumul „Veselia generală“ dumneavoastră aţi încercat să spulberaţi mitul Revoluţiei române din decembrie 1989. Ironia prozelor a stîrnit valuri de proteste printre revoluţionari. Pentru mine e impropriu spus revoluţie. În decembrie 1989, marea majoritate a românilor a stat în faţa televizoarelor. De fapt, a fost o lovitură de stat, la care a contribuit mult efectul teroriştilor. În desfăşurarea evenimentelor nu regăsim scenariul tipic unei revoluţii. Iată, revoluţia bolşevică – atunci întreaga Rusie a trecut prin foc şi pară. Aţi amintit scenariu. După decembrie 1989 aţi introdus scenaristica în publicistică. Ce se ascunde în spatele acestei revoluţii televizate? Voi reface scenariul loviturii de stat. Care a fost KGB-ist. Cum? E limpede că în înţelegere cu CIA. Nu ştiu dacă în faza următoare scenariul a fost tipic tuturor ţărilor din Est. Citește mai mult

Pentagonul, clădirea aia de lîngă mall

12. M-a salvat tehnologia de la Secret Service!

În Saint Denis am scăpat cu viață grație unei prostituate specializate în tehnologia audio-video în general. La Pentagon m-a salvat un lucrător de la Secret Service, specializat în tehnologia americană de ultimă oră. Sau, mă rog! Cel puțin așa mi s-a părut mie că s-a întîmplat. După ce premierul și Secretarul de Stat al Apărării au intrat în clădire, m-am trezit deodată într-un gol de subiecte prielnice filmării. La vizita anterioară, dădusem gata avioanele trecînd peste Pentagon. Aveam o casetă întreagă de 60 de minute cu zborul lor, de parcă venisem în SUA în vizită la o companie aviatică și nu la Pentagon. Filmasem din toate unghiurile plecarea militarilor din Gardă, înșirați la Momentul Primirii de o parte și de alta a scării. Deodată, zăresc ieșind din clădire cinci inși în combinezoane negre. Cărau în spinare ceva amintind de cutia unui violoncel. Citește mai mult

Pentagonul, clădirea aia de lîngă mall

11. Legătura indisolubilă dintre lunetiști și prostituate

Ce legătură e între prostituatele din Saint-Denis și lunetiștii de la Pentagon? Aparent, nici una. Saint Denis se află pe un mal al Atlanticului, în capitala Franței. Pentagonul se află pe celălalt mal, în capitala Americii. Prostituatele sînt franțuzoaice. Sau, cel puțin, lucrătoare în Franța. Lunetiștii sînt americani. Sau, cel puțin, lucrători în America. Sînt și alte deosebiri, între care una mai ales merită a fi luată în seamă. Lunetiștii de la Pentagon sînt plătiți de la buget. Prostituatele din Saint Denis trăiesc în exclusivitate din venituri proprii. Și, totuși, între prostituatele din Saint Denis și lunetiștii de la Pentagon există o legătură. Nu o legătură oarecare, ci una trainică. Și prostituatele și lunetiștii fac urît cînd te prind îndreptînd asupra lor ochiul camerei de luat vederi. Prostituatele se înfurie mai rău decît dacă le-ai cere să se culce cu tine pe gratis. Iar lunetiștii, mai rău decît dacă ai îndreptată asupra lor țeava unei puști cu lunetă. A altei puști decît a lor, desigur. În ambele cazuri, pe cel căruia i-a trăsnit prin cap să-i (să le) filmeze, fie și ca simplu suvenir turistic, l-a luat dracu'. Citește mai mult

Pentagonul, clădirea aia de lîngă mall

10. Un loc unde fumatul e interzis și sub cerul liber!

Multă lume îi invidiază pe jurnaliști, pentru că se pot fîțîi încolo și încoace pe glob, își pot vîrî nasul acolo unde altora nu le fierbe oala și pot sta la taclale cu ditamai șefii. Asta ar fi prima caracteristică a celor din presă. A doua e la fel de importantă, dacă nu chiar mai importantă decît prima: jurnaliștii sînt fumători înrăiți. Se înțelege că prima notă o influențează spectaculos pe a doua. Rezultatul? Mai ales la instituțiile bugetare, se trece cu vederea încălcarea interdicției de a fuma. La instituțiile private nu se întîmplă așa ceva. De altfel, dacă ar fi să indic o diferență între instituțiile bugetare și cele private, chestia cu fumatul jurnaliștilor e mai mult decît semnificativă. De asta m-am convins în toate călătoriile peste hotare. Pentagonul e – se știe – o instituție dominată de reguli mai mult decît stricte. Citește mai mult

Pentagonul, clădirea aia de lîngă mall

9. Un dușman al presei independente: Meteorologia

Într-un articol despre politica externă a SUA, dacă ții neapărat să nu te repeți, să fii, adică, un Cehov sau un Caragiale al ziarului tău, ai la dispoziție, cîteva formule mari și late: președintele american, Casa Albă, administrația americană, Biroul Oval și, la o adică, pe malurile Potomacului. Ai scris la un moment dat George W. Bush, după ce ai folosit pînă ți s-a aplecat formula președintele american, cu varianta Președintele SUA. Nu mai merge să scrii tot George W. Bush. Îți dă redactorul-șef cu e-mail-ul în cap. Cauți o altă sintagmă. Și o găsești: locatarul Biroului Oval. Poți scrie și chiriașul Biroului Oval, deși, în actualele împrejurări mondiale, astfel de ironii la adresa președintelui american nu sînt printre cele mai potrivite pentru un jurnalist român. Dar ce spun eu? Nu sînt potrivite deloc. Pe locul imediat următor în ierarhia sintagmelor care alcăuiesc Fondul mondial de clișee gazetărești se află, indiscutbil, Pentagonul. Citește mai mult

Pentagonul, clădirea aia de lîngă mall

8. Din nenorocire nu s-a prăbușit nici un avion!

Odată încheiat momentul Dulăul care dă din coadă, ne concentrăm asupra momentului Primirea Înalatului Oaspete. Plouă pe rupte. Din clădire ies doi zdrahoni în ținută de luptă. Nu, nu pentru a trage o salvă cu aruncătorul de flăcări. Au ieșit, pentru a marca cu vopsea, pe asfalt, locul întîlnirii dintre Înalta gazdă și Înaltul Oaspete. Umblă încolo și încoace jeepuri verzi cu mitraliere la bord. Departe, spre Potomac, trec într-una și în șir de cîte unul, ca pe un ecran panoramic, militari cocoșați sub echipamentul cît un apartament. Se simte în aer o oarecare nervozitate. Soldații din Gardă, înșirați într-un zid viu de o parte și de alta a scării, bat din tălpi energic și fără motiv. Apoi, sub puterea unei comenzi-răcnet, se răsucesc și încremenesc, așteptînd. Din clădire iese și coboară treptele, apărat de ploaie mai ceva ca de gloanțe, Secretarul de Stat american al Apărării, Donald Rumsfeld. Citește mai mult

Pentagonul, clădirea aia de lîngă mall

7. Coșmarul Primirii Înaltului Oaspete de către Înalta Gazdă

Viața unui jurnalist dintre cei care-l însoțesc în străinătate pe un înalt demnitar ar fi acceptabilă, ba chiar, aș spune, agreabilă (dacă mă gîndesc că mai poți ciupi cîte ceva pe la recepții), dacă n-ar exista cel mai important moment al oricărei vizite: Primirea Înaltului Oaspete de către Înalta Gazdă. Greșesc folosind sintagma: cel mai important punct. Dacă mă gîndesc bine, mult mai nimerită ar fi: singurul punct. După solemnitatea Primirii, Înaltul Oaspete și Înalta Gazdă se închid în clădirea pe ale cărei trepte s-au întîlnit și și-au surîs de le-a venit rău. Pînă la momentul următor, Plecarea Înaltului oaspete în timp ce Înalta Gazdă îi face cu mîna, jurnaliștii au timp liber la dispoziție. Au timp liber să-l petreacă într-un chip cît mai plictisitor, deoarece nu se pot depărta nici cu zece metri de locul ceremoniei. Citește mai mult

Pentagonul, clădirea aia de lîngă mall

6. Între Porțile Raiului și Porțile Pentagonului

Luni, 27 octombrie 2003, am deosebitul privilegiu de a pătrunde în perimetrul clădirii ajunse de renume pînă și printre caprele din Afganistan. Nu întîmplător, apăs pînă la fund, ca pe o pedală de frînă stricată, pe sintagma deosebitul privilegiu. După 11 septembrie 2001, Pentagonul a devenit unul dintre cele mai greu accesibile locuri din lume. Chiar mai greu accesibil decît Raiul, între cele două instituții fiind o notă comună: și una și cealaltă au porți. Numai că în timp ce Porțile Raiului sînt deschise tot timpul oricărui vizitator (cei doi Arhangheli neavînd nevoie de nici un dispozitiv de verificat arme, deoarece în Rai nu explodează decît florile-n petale), Porțile Pentagonului sînt ferecate la modul absolut. Înainte de a i se da drumul înăuntru, vizitatorul e cernut pur și simplu. Chiar dacă, asemenea nouă, face parte din delegația de jurnaliști care-l însoțesc pe un șef de stat primit deja la Casa Albă. Citește mai mult

Pentagonul, clădirea aia de lîngă mall

5. A bea cafea americană e, pentru un european, ca și pentru un bărbat a face amor cu o femeie gonflabilă

Vechii greci, fondatorii logicii clasice, puneau drept premisă a silogismului care ne îndrumă viața propoziția: Toți oamenii sînt muritori. Strănepoții lor de peste Ocean, americanii, pleacă, în toate raționamentele lor, de la o altă premisă: Toți oamenii sînt tîmpiți. Și dacă toți oamenii sînt așa, autoritățile sînt obligate să ia măsuri. Astfel se explică numărul uriaș de sfaturi concrete, împinse pînă la amănuntul halucinant, care se abate asupra americanului în orice împrejurare. Fast-foodurile de la Mall țin să te informeze complet și rapid nu numai asupra prețurilor, dar și asupra structurii mîncărurilor. Sub nume, felul de haleală e pictat în culori vii, atrăgătoare. Citește mai mult

Pentagonul, clădirea aia de lîngă mall

4. Devastatorul miros de mîncare

Rar se întîmplă unui călător să meargă în aceeași zi și la Mall, și la Pentagon. E ca și cum s-ar duce în aceeași zi și la bordel, și la mînăstire. Ei bine, în cel de-al doilea voiaj în America eu am avut această ocazie unică. Ca de obicei, Ambasada a desemnat pe cineva care să ne fie nouă, jurnaliștilor, de toate: și ghidă, și șefă, și birou de informații (pentru magazine), și mamă (asta era mai greu, dată fiind vîrsta), ba chiar și amantă (asta rămînea la libera ei alegere). Nu mai țin minte dacă simpatica persoană ne-a dus la Mall înainte de descinderea la Pentagon sau invers. Nici nu e prea importantă ordinea. Important e că am avut astfel fericitul prilej de a vizita în aceeași zi cele două clădiri cruciale pentru orice român venit oficial la Washington. Pînă la parcarea din care se urcă în Mall, distinsa călăuză (care și-a asumat cu de la sine putere sacrificiul de a fi șoferiță a microbuzului pus la dispoziția presei) reușește să încalce de cinci ori regulile de circulație, să fie claxonată de o duzină de mașini și să strice o dată (și bine!) lumina din tavan. Citește mai mult