cristoiublog.ro
Motto:
„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi

Lumea văzută de un român rupt în fund

Am dat mîna cu Ramon Castro, fratele lui Fidel Castro!

5. Clanul Castro

Raul Castro nu e singurul membru al ceea ce am putea denumi Clanul Castro, care-l ajută pe Fidel în treburile sale revoluţionare. Fidel Castro are şapte fraţi şi surori. Un frate, Pedro Emilio (născut în 1914) şi o soră, Antonia Maria Dolores (născută în 1915) sînt copiii lui Angel Castro din prima căsătorie. Fraţi şi surori naturali sînt, în afară de Ramon și Raul: Angela Maria (2 aprilie 1923), Tudel Alejandro (13 august 1926), Juana de la Caridad (6 mai 1933), Emma de la Conception (2 ianuarie 1935), Augustina del Carmen (28 august 1938). Dintre toţi, se detaşează, prin abnegaţia cu care-l ajută pe Fidel în perioada de luptă împotriva regimului Batista, Lidia, sora vitregă. Urmărit de poliţia secretă, Fidel are în persoana Lidiei un factotum: mamă, secretară, spălătoreasă, proprietară de apartament. Citește mai mult

Am dat mîna cu Ramon Castro, fratele lui Fidel Castro!

4. După victoria lui Fidel Castro, Ramon a refuzat orice funcţie înaltă

De precizat, că scriu despre Ramon după moartea lui la timpul prezent, cînd l-am întîlnit. Ramon Castro seamănă uluitor cu Fidel Castro. Amîndoi diferă stupefiant de Raul Castro, fratele lor mai mic, întărind bănuiala că doar ei sînt fiii lui Angel Castro, Raul fiind făcut de Lina Ruz cu un chinez. Are o bărbuţă albă, ca şi Fidel Castro. De sub pălăria de cowboy te privesc doi ochi inteligenţi, dar calzi. Cămaşă cubaneză, pantaloni negri, pantofi negri. În Cuba, Ramon e cel mai iubit dintre fraţii Castro. Spre deosebire de Fidel şi Raul, el n-a fost tentat de putere. Citește mai mult

Am dat mîna cu Ramon Castro, fratele lui Fidel Castro!

3. Sînt sigur că Ramon Castro nu mi-a reţinut numele!

Vineri, 8 aprilie 2001, la finele Conferinţei şi înainte de a merge la Varadero, ambasadorul României în Cuba ne-a invitat la reşedinţa sa dintr-un cartier de lux al Havanei, la un sindrofie specială, situată undeva între picnic şi recepţie. O să vă fac o supriză! ne-a zis el joi seara, cînd ne-a lansat invitaţia. Te pomeneşti că-l aduce pe Fidel Castro la picnic! am gîndit eu, amintindu-mi că ambasadorul îmi vorbise despre un curcan pe care i-l trimisese El Comandante en Jefe cu ocazia Anului Nou. Deşi scrisorile de acreditare îi fuseseră primite de un vicepreşedinte şi nu de Castro în persoană, semn al răcelii faţă de România, ambasadorul vedea în curcan semnul unei prietenii. Alţi ambasadori la Havana nu primesc nimic de Anul Nou. Reşedinţa ambasadorului e aşezată în Vedado, un cartier mai pricopsit al Havanei. Un bulevard larg, liniştit, pe marginile căruia garduri înalte, de piatră, străjuiesc vile discrete, pierdute în imensitatea grădinilor. Sînt toate ale burgheziei cubaneze fugite la Miami după ce Castro le-a confiscat averile pentru a le da Poporului. Citește mai mult

Am dat mîna cu Ramon Castro, fratele lui Fidel Castro!

2. Cum a ajuns bustul lui Mihai Eminescu la Havana

Potrivit tuturor cubanologilor, inclusiv a celor care-l duşmănesc, Fidel Castro a scăpat din 630 de atentate meșterite de CIA. Unii pun asta pe seama norocului. Se povesteşte astfel că un barman de la hotel Havana Libre, unde şedea Fidel la început, a fost recrutat de CIA pentru a-i pune otravă în paharul de lapte trecut prin mixer, băutură după care El Comandante en Jefe se dă în vînt. Omul a aşteptat timp de un an momentul. Şi, într-o zi, cînd Fidel Castro a coborît la bar ca să ceară un pahar de lapte cu ciocolată, barmanul s-a dus la frigider să ia pastilele fabricate de CIA. Din nenorocire, ele îngheţaseră şi pluteau la suprafaţa paharului. Astfel că barmanul s-a văzut nevoit să-i dea un pahar de lapte normal. Alţii pun eşecurile atentatelor pe seama excepţionalelor măsuri de securitate ale lui El Lider Maximo. Castro – se spune, poartă pe sub uniformă un veşmînt antiglonţ, din fibră modernă, care se capsează între picioare. Protecţia sa la deplasări prin mulţime e asigurată de cinci gărzi de corp, mulatri sau negri, în sahariene şi pantaloni strînşi pe corp. Cînd merge într-un loc unde trebuie să mănînce sau să bea, membrii securităţii sale inspectează bucătăriile înainte de a ajunge şeful la faţa locului. Citește mai mult

Am dat mîna cu Ramon Castro, fratele lui Fidel Castro!

1. O adeverinţă prin care urma să dau mîna cu Fidel Castro

„În lipsă de altceva mai bun, te culci şi cu nevastă-ta”. Zice o vorbă înţeleaptă ce nu putea fi decît franţuzească. Parafrazînd, aş spune, după călătoria în Cuba că, în lipsă de Fidel Castro, dai mîna şi cu fratele său, Ramon Castro. Înaintea de a o lua spre Havana, via Paris-Madrid, m-am înarmat cu o adresă în stare să-mi înlesnească accesul la El Lider Maximo. N-a fost prea uşor să găsesc un ziar care să mi-o pună la dispoziţie. La noi, printre jurnaliştii români, anticomunismul e o modă mult mai devastatoare decât buricul gol printre adolescente. Dacă aş fi cerut o împuternicire să-i iau un interviu lui George W. Bush, mai mult ca sigur directorii de gazete s-ar fi bătut să mi-o dea. Hîrtia de care aveam nevoie trebuia să susţină că doresc un interviu cu Fidel Castro pe care urmează să-l public în paginile ziarului respectiv. De fapt, interviul era doar un pretext. În realitate, muream să dau mîna cu Fidel Castro. Să dau doar mîna, nu să mă las îmbrăţişat, deoarece, aşa cum citisem eu în cărţile scrise de anticastrişti, abrazo lui El Comandante en Jefe era deosebit de periculos. Autorii susţineau, în deplină seriozitate, că, îmbrăţişîndu-te în stil cubanez, Fidel Castro te face automat un admirator de-al său. Citește mai mult

Avantajul de a şti sfîrşitul

6. Va fi în Cuba ca la noi după Căderea lui Ceauşescu?

Încheiem periplul la un restaurant particular. Poreclite paladares (după numele unui lanţ de restaurante dintr-o telenovelă braziliană, de mare succes în Cuba), restaurantele particulare au fost autorizate să funcţioneze în 1994. Legal, le sînt permise doar 12 locuri şi le e interzis să servească languste, carne de vacă şi creveţi. În realitate, poţi mînca şi aşa ceva la unele din ele. Altele au în spate o încăpere în plus, la care ajungi prin bucătărie. Un paladares e arhiplin la ora prînzului. Mulţi turişti preferă să vină aici pentru mîncarea care e mult mai bună şi mai ieftină ca la restaurantul hotelului. Proprietarul restaurantului nostru plăteşte 500 de dolari impozit pe lună. A pornit afacerea cu dolarii primiţi de la o rudă exilată la Miami. Salariaţii cîştigă enorm faţă de cei de la stat: 2 dolari pe zi, 60 pe lună. Ghidurile străine conţin, alături de restaurante şi nume de Paladares. Din Cuba. Lonely Planet, am desprins cîteva recomandări, la capitolul Eating. Paladares. Citește mai mult

Avantajul de a şti sfîrşitul

5. Cel mai important document din viaţa cubanezilor: Libreta

Pentru că sînt ziarist, dar mai ales simpatic, tînărul îmi arată un document la care n-au acces străinii: carnetul de raţii, zis şi Libreta de Abastecimiento. Sistemul a fost introdus în 12 martie 1962. Teoretic, nu e un sistem de cartele. El garantează posesorului obţinerea la un preţ subvenţionat a produselor de strictă necesitate. Cele mai multe produse sînt luate cu Libreta de la o Bodega locală. Carnea, de vacă, peştele şi carnea de pui se dau la Carniceria. Prin Libreta sînt distribuite şi alte produse: ţigări, trabuce, chibrituri, material de pregătit (gaz lichefiat, kerosen, cărbuni), becuri. Libreta e un carneţel de 12,5 cm pe 8,5 centimetri. Are 28 de pagini, prinse în două agrafe. Se deschide pe orizontală. În el cubanezul găseşte numărul Bodega la care e repartizat pentru alimentele pe cartelă, împărţirea pe vîrste (sub 2 ani, de la 2-6 ani, de la 7 la 13 ani, pînă la peste 65 de ani), bolnavii care au nevoie de produse speciale de regim (carne, cartofi, lapte). Citește mai mult

Avantajul de a şti sfîrşitul

4. Cu o pereche de chiloţi dai gata în Cuba pînă şi o Artistă a Poporului

La ieşirea din Catedrală, în drum spre gară, unde tinerii însoțitori ţin neapărat să mă ducă, zăresc firma unei librării pompoase: International. N-are nimic în plan naţional, d-apoi în cel internaţional. Sub sticla vitrinei, un stilou, singurul de altfel. Vînzătoarea îmi spune prin gesturi că n-are cerneală. Studenţii îmi explică. Pînă la căderea comunismului în Est, în Cuba nu s-a produs nimic mai acătării. Insula a fost considerată capul de pod al comunismului în America Latină, sula vîrîtă de socialismul victorios în coasta imperialismului american muribund. De aceea, URSS şi ţările socialiste luau zahăr la un preţ dublu decît cel de pe piaţa mondială şi-i vindeau Cubei petrol şi produse sub preţul de piaţă. Astfel Cuba era un fel de trîntor al planetei. Se ocupa cu Revoluţia în America Latină, în timp ce alţii munceau din greu pentru ea. Citește mai mult

Avantajul de a ști sfîrșitul

3. 1998. Moment istoric: Papa vine în Cuba

La finele lui 1989, cînd debutează tratativele pentru vizita Papei, se dă voie purtării prin insule a Fecioarei, mai precis a unei reproduceri a Nuestra Seňora de la Caridad del Cobre, despre care se spune că a apărut în 1628 celor mai săraci dintre dezmoşteniţi (doi indieni şi un negru într-o canoe în Estul Cubei). Se flutură drapele, se intonează imnuri religioase, dar şi imnul naţional. Fidel Castro continuă să facă declaraţii publice menite a înlesni apropierea de Biserică. Urmează o perioadă de negocieri cu Vaticanul pentru o vizită a Papei în perioada următoare. Pe 22 aprilie 1989, Papa e invitat oficial să vină în Cuba. Din motive de politică internă, dar şi de agendă a Papei, vor trece 8 ani pînă cînd Papa va poposi pe pămînt cubanez. Pînă atunci au loc modificări spectaculoase în poziţia Regimului faţă de Religie. Citește mai mult

Avantajul de a şti sfîrşitul

2. Ridicat în picioare Fidel Castro spune „Tatăl Nostru”

Lîngă uşa farmaciei, un afiş revoluţionar le spune tinerilor să folosească prezervativul. Cuba surprinde pe vizitatorul fostelor ţări socialiste prin sinceritatea brutală a oficialităţilor în chestiunile sexuale. În comunismul din Est, graţie unei pudori de tip ascetic, sexualitatea nu făcea obiect de discuţie publică. La Havana, afişele despre prezervative, despre virginitate, despre pericolul SIDA, le concurează pe cele despre Revoluţia mereu vie. La Catedrala din Havana, unde intru cu însoţitorii mei, ca să se închine, surprind un afiş mare cît toate zilele: „Antes del matrimonio, virginidad y despue fidelidad – unicas vias seguras para evitar SIDA” („Înainte de căsătorie, virginitatea şi, după, fidelitatea – singurele căi sigure pentru a evita SIDA”). De o parte şi de alta a intrării în Catedrală, buticuri specializate în ofertă religioasă. Nu cer lămuriri tinerilor mei însoţitori. Ştiu că după 1990, sub acelaşi semn, al seducerii Occidentului european pentru dobîndirea de devize, credinţa catolică a fost lăsată să se manifeste deschis. Punctul culminant a fost atins între 21-25 ianuarie 1998, cînd Papa Ioan Paul al II-lea va vizita Cuba. Relaţia dintre regimul castrist şi Biserica catolică şi chiar dintre Castro şi Biserica catolică a străbătut un drum întortocheat din 1959 şi pînă în 1998, cînd Papa a venit pe insulă. Citește mai mult