De fiecare dată când Klaus Iohannis spune, nu „dacă PNL va câștiga alegerile”, ci „după ce PNL va câștiga alegerile”, eu tresar. Trec peste mofturile alea cu constituționalitatea și mă concentrez pe puterile paranormale ale președintelui, de care nici măcar nu-l suspectez, dar sigur are un Aliodor Manolea, care bagă cărbuni. Pe vremuri, eu aveam o întrebare care-i descuraja și irita teribil pe politicieni. Bine, pe vremea când politicienii răspundeau la întrebări, nu băteau câmpii. Cum dădea unul drumul la câte o dumă, eu săream ca arsă. „Pe ce vă bazați?”. Și-i tocam creierii până reieșea că nu se bazează pe nimic. Citiți tot articolul →

„Îți doresc voie bună”. Acestea sunt ultimele cuvinte pe care mi le-a spus tata în 28 octombrie, 2012, dimineața. Era ziua mea. Deși îl sunam în fiecare seară și dimineață, în acea seară nu l-am sunat. În acea seară a făcut AVC și a fost găsit inconștient dimineața. A stat în comă până în 21 noiembrie. Am povestit aici despre această perioadă petrecută la ATI.  Mulți, foarte mulți ani am fost neîmpăcată și foarte supărată pe mine. „Ar trebui să fim întotdeauna atenți cum să ne purtăm cu cei din jurul nostru, căci fiecare moarte ne arată cât de puțin am făcut pentru cei duși și cât de multe am fi putut face! Nu este remușcare mai adâncă decât aceea care-i zadarnică și dacă vrem să ne ferim de chinurile ei, să ne amintim de asta la timp” - Charles Dickens. Citiți tot articolul →

„Bucureștii au un farmec imprecis, şi cu atât mai decisiv absoarbe, catifelează şi digeră. Străinului nu i se arată monumente nemaivăzute, colecții moarte, muzee mai mari şi mai bine înzestrate decât ale țărilor cu o veche cultură a pietrei şi a canalizării. Străinul ia contact prin toate ventuzele lui cu viața, încă de la gară. Viața este pe stradă, mai mult decât într-alte părți ale continentului, unde populațiile țin în rezervă pentru zidurile închise un secret al personalității de multe ori derizoriu. Citiți tot articolul →