Breaking news: generalul Mihai Caraman a vorbit în public

Joi, 13 iunie 2019, s-a petrecut un eveniment de breaking news. Cu prilejul lansării la Fundația Titulescu a cărții „Mihai Caraman, un spion român în războiul rece”, și-a făcut apariția în public și chiar a vorbit generalul Mihai Caraman, o legendă vie a spionajului românesc din toate timpurile. Am fost prezent la lansare și am vorbit despre general și despre carte în calitate de autor al Prefeței. Reproduc aici înregistrarea video a evenimentului, așa cum a fost făcută de cei de la Fundație. Citiți tot articolul

Marian Nazat: „Cândva, prin 1991, procuror fiind, președintele Ion Iliescu i-ar fi vrut trimiși la Jilava pe Ion Cristoiu și Sorin Roșca Stănescu”

Știam că a fost deschisă o anchetă penală împotriva mea la ordinul lui Ion Iliescu pentru „interceptarea convorbirilor de la Cotroceni”. De pe site-ul Mișcarea de rezistență aflu de la Marian Nazat, la vremea respectivă procuror al Republicii, ca Ion Ilescu ordonase anchetarea mea și a lui Sorin Roșca Stănescu pentru că susțineam teza loviturii de Stat din decembrie 1989. Asta da dezvăluire!

Ion Cristoiu

Despre demnitatea profesională | scris de Marian Nazat
Când demnitatea profesională ți-e terfelită, viața devine un supliciu, o tortură. Te retragi osândit înlăuntrul tău și încerci  să înțelegi, să uiți, să ierți... Nopțile se albesc și se tot adună nesomnul, strigoii  îți dau târcoale. Pragul dintre aici și dincolo  se subțiază periculos. Abia mai înghiți un  dumicat,  două și alea fără chef. Stai cu  orele în cămăruța ta și fixezi degeaba un punct fix din  tavan. Eviți orice privire, vrei să fii singur, lumea te irită. Nici pe copii sau pe nepoți nu vrei să-i vezi. Ce să le spui ? Și cum să  le arăți  un muribund  încă răsuflând ? Nu cumva sunt depresiv? te întrebi întruna, cu mințile zdruncinate.
Citiți tot articolul

Breaking news-urile în presa interbelică

În noaptea de 10 noiembrie 1940 la ora 3:39 în România a avut loc un cutremur de pământ cu magnitudinea de 7,4 grade pe scara Richter. Numărul victimelor a fost aproximat la 1000 de moți și 4000 de răniți. Zonele cele mai afectate au fost cele situate în centru și sudul Moldovei, precum și în Muntenia. În București printre clădirile avariate sau distruse complet s-au numărat blocul Carlton (distrus complet), Ateneul Român, Teatrul Național, Biserica Popa Tatu, Palatul Poștei, Închisoarea Doftana (s-au prăbușit zidurile)ș.a. În urma cutremurului orașul Panciu a fost ras de pe fața pământului (95% din case s-au prăbușit). Dintre toate marile ziare interbelice Universul s-a remarcat prin capacitatea de acoperire a întregii țări. Reproducem mai jos pagini din edițiile consacrate de ziar cutremurului din 10 noiembrie 1940. Fotografiile au fost făcute după colecțiile de la BAR. Pagina întâi este așa de zdrențuită deoarece a fost citită de-a lungul timpului de numeroși curioși.

Citiți tot articolul

Un editorial Breaking News

Abdicarea Regelui Carol al II-lea e anunțată de Universul prin mai multe ediții speciale datate 6 septembrie 1940. Cea de a treia rămîne în Istoria presei românești prin caracteru-i neobișnuit: Practic întreaga pagină întîi e dedicată pamfletului A abdicat semnat de Stelian Popescu, directorul Universului, trust hăituit pe vremea Dictaturii regale. Textul e antologic prin valoarea sa literară. Iată-l: A ABDICAT! A abdicat acela care a fost Carol II. Acela de care generaţiile viitoare îşi vor aduce aminte ca de cea mai mare pacoste căzută vreodată pe capul României. S-a sfârşit azi, 6 Sept. 1940, o parte din calvarul pe care de zece ani îl îndură neamul acesta cu resemnare şi cu bărbăţie demnă de o cauză mai bună, în speranţa că măcar o cât de mică licărire de cuminţenie se va ivi în capul degeneratului care ajunsese pe tronul patriei graţie naivităţii acelora pentru care guvernarea ţării era o glumă şi înţelepciunea trasă din faptele şi antecedentele lui Carol Caraiman – o copilărie.

Citiți tot articolul

Domnul Nicolae Pera face opt propuneri în atenția Gabrielei Firea, primarul Capitalei

De cînd stau la Biblioteca Academiei mai mult decît pe-acasă am avut multe întîmplări ieșite din comun, toate  izvorîte din credința unor cititorii de ai mei că apariția la televizor e dovada certă a unei puteri uriașe în România din care au dispărut primii secretari ai județenelor de partid, cei care îți rezolvau toate problemele, dacă reușeai să intri în audiență, de la cea locativă pînă la cea sexuală. N-o să uit, în acest sens,  uluirea unui cetățean întîlnit pe sălile tribunalului unde aveam unul din multele mele procese la răspunsul meu că sînt pe aici, pentru că am un proces. Distinsul mă abordase în speranța că-i voi rezolva eu problema unei sentințe considerate de el – firește – nedreaptă, rod și al complicității avocatului său cu partea adversă. Cum și dvs aveți procese? a răspuns el. Sînt sigur că în acel moment am scăzut în ochii lui mai rău decît a scăzut în ochii baronilor locali și centrali PSD-iști Liviu Dragnea după ce a fost condamnat. Sub semnul iluziei deșarte că e ceva de capul meu în Republică sînt căutat la BAR de fel de fel de cetățeni cu treburi. Cu unii mă trezesc la masa din fundul sălii, unde lucrez de patruzeci de ani. De obicei vorbesc tare. Ca să evit gălăgia, mă întrerup din lucru și ies în hol. Alții mă caută la telefon. La mobil, cînd fac greșeala enormă să nu-l închid. De ceva vreme mă ia prin surprindere un tip care-și spune Țăranul sărac din Vrancea. Doar atît. Refuză să-și dea numele adevărat. Cică vrea să scrie un roman (vrea, nu l-a scris, și să-l ajut eu să-l scrie!). Sînt căutat și prin centrala BAR, de regulă la Garderobă. Mai nou cineva din țară mă bate la cap să-i trimit ultimele două cărți cu autograf. Că le vrea pe gratis, nu e nici o problemă. Problema e că vrea să i le pun eu la Poștă.

Citiți tot articolul

Cum se schimbă amicii și dușmanii în politică!

Pe 22 august 1944, România avea ca dușmană de moarte URSS și ca prietenă Germania. Pe 24 august 1944, URSS devine Marea Prietenă a României, iar Germania, Fiara fascistă. În decembrie 1947, așa cum arată prima pagină a Scînteii, Iosif Broz Tito descinde la București în ipostaza de conducător iubit al Iugoslaviei. În iulie 1948, peste nici șase luni, Tito de deja dușmanul României, iar în noiembrie 1949 e Iuda Tito. Peste patru ani, e deja un bun vecin, iar peste cinci ani, prieten. Citiți tot articolul

1946. Un eveniment cu vădite conotații electorale: Vizita Patriarhului Nicodim la Moscova

1946. România e în plină campanie electorală pentru alegerile parlamentare după nouă ani de dictaturi succesive. Nu sunt alegeri obișnuite. De rezultatul lor depinde orientarea României către Est sau către Vest. În acest context, orice gest în favoarea comuniștilor are importanță. Cum a fost, de exemplu, gestul Patriarhului Nicodim de a face o vizită în URSS între 23 octombrie – 7 noiembrie 1946 în fruntea unei Delegații a BOR. Citiți tot articolul

Către ce cărți trebuia să-l călăuzească pe cititor revista Călăuza bibliotecarului

Călăuză bibliotecarului e o revistă care, așa cum îi spune numele, are menirea de a îndruma pe bibliotecar în activitatea de orientare a cititorilor. În 1948, dacă ar fi să credem grupajului din fotografie, Călăuza bibliotecarului îi călăuzea pe bibliotecari să-i orienteze pe cititori spre orice altceva decît marile cărți ale literaturii și filosofiei. Citiți tot articolul

Poemul lui Dan Deșliu, Lazăr de la Rusca, în desene de broșură pentru mase

„Punctul culminant al literaturii despre continua ascuţire a luptei de clasă rămîne însă poemul Lazăr de la Rusca, de Dan Deşliu, publicat în Scînteia din 6 august 1949 cu următorul motto: „În memoria lui Lazăr Cernescu, ţăran sărac, şi a tovarăşilor săi căzuţi în lupta împotriva duşmanilor clasei muncitoare şi a ţărănimii muncitoare, în lupta pentru socialism, pentru înflorirea patriei“. Cum îi stă bine unei capodopere a momentului, poemul ia calea tipăririi în ediţii succesive. Lazăr de la Rusca e transcrierea literară a unui caz real, pentru care s-au documentat, în vederea unor texte tipărite ulterior, doi scriitori fruntaşi: Dan Deşliu şi Petru Dumitriu (autorul reportajului Lazăr Cernescu – ţăran sărac, Scînteia, 25 iunie 1949 şi al povestirii Vînătoare de lupi): Asasinarea țăranului Lazăr Cernescu de către cei din Munți. Prinși, responsabilii vor fi condamnați la moarte prin sentința din 25 iunie 1949 de către Tribunalul Timișoara. Citiți tot articolul
1 4 5 6 7 8 19
Gândurile lui Cristoiu (Mediafax): Este neliniștitoare credința românilor că cei din Diaspora au adus virusul

Breaking News:
Criza coronavirus

Să murim de râs, nu de coronavirus
Străzile sunt dezinfectate în Irak
În Gaza crizei umanitare i se adaugă și criza Covid-19