Gîndul de Breaking news

Ce voi urmări la Congresul Fuziunii

Nu puteam lipsi de la Congresul intitulat Fuziunea PDL-PNL care nu-i fuziune, ci doar Alianță. Particip mai întîi la Convenția PDL și, mai apoi, la Congresul comun. La fața locului fiind (am plecat pentru asta din Chioșcul de la Găgești), voi urmări atent atmosfera, dar și alte  fapte mici și mari pentru a vedea:  
  1. MRU a venit în PDL pentru a fi în ultimă instanță adevăratul candidat al ACL la prezidențiale?
  2. Ce va face Monica Macovei pentru a transforma sindrofia de la Palatul Parlamentului într-o rampă de lansare la prezidențiale  ca independent?
  3. Sînt și lideri PDL sau PNL care se opun fuziunii, dar în buna tradiție autohtonă preferă să aștepte prilejul pentru a se revolta?
Citiți tot articolul

Gîndul de la ora 18

Întrebarea Sezonului: Ce are-n față cînd Oana Stancu cînd deschide gura?

Revenită la Antena 3 cu o hămeseală cumplită de a se arăta schimbătoare harnică de așternuturi  la Conacul Stăpînului, Oana Stancu și-a făcut un țel al vieții și activității din a susține public visurile lui Dan Voiculescu despre dreptul Ministrului Justiției de a chema procurorii DNA și a le ordona pe cine să ancheteze și pe cine nu. Angajată într-o ciorovăială cu Mugur Ciuvică, Oana Stancu a dus drept argument în sprijinul elucubrațiilor sale danvoiculesciene următoarele: „De asemenea, telespectatorii cred că știu că atunci când Oana Stancu deschide gura, deschide gura având în față niște texte și o documentare. ” Un asemenea argument mă îmboldește să vă pun întrebările: Citiți tot articolul

Gîndul de la ora 12

Despre cum m-au pus pe mine Serviciile să-l atac pe Klaus Iohannis!

Pozată cu mîna la falcă, de parcă ar suferi de măsele, Alina Mungiu Pippidi, cu care mă aflu în război de pe vremea cînd nefericitul Emil Constantinescu a pus-o șefă la TVR, spre spaima liftului care trebuia s-o urce în fiecare dimineață fără a primi pentru asta supliment de salariu, publică în ziarul arestatului Dan Adamescu ceva care se vrea un text, dar care nu e, ca de obicei, decît expresia frustrării că  bărbații trec pe lîngă ea întorcînd capul într-altă parte. Am avut și am obiecții în privința lui Klaus Iohannis, toate izvorîte din felul jegos în care l-a lucrat pe Crin Antonescu. Citiți tot articolul

Gîndul de la ora 18

Prima emisiune electorală cu Victor Ponta, transmisă în direct de B1 Tv

Rareș Bogdan, dacă nu mă înșel, a ținut să ne convingă de o îmbîrligătură dintre Adevărul și Realitatea Tv. Sub acest semn, unora li s-o fi părut surprinzător că prezența fizică a lui Victor Ponta la Adevărul live a fost transmisă în direct nu de Realitatea Tv, ci de B1 Tv. Mie însă, care știu că, înainte de prezidențiale, televiziunile și ziarele pariază pe un anume candidat, inițiativa B1 Tv nu m-a surprins. Mai ales că, de la un capăt la altul, claca de la Adevărul live a fost un moment de campanie electorală, nu știu dacă pe gratis sau nu, pentru deja anunțatul candidat al PSD, Victor Viorel Ponta. Partitura de premier, pentru care, teoretic, Victor Ponta a fost invitat, a fost neglijată la înțelegere cu redactorii emisiunii, în favoarea partiturii de candidat. Citiți tot articolul

Gîndul de la ora 12

Cum l-a salvat Traian Băsescu pe Victor Ponta de la Legea CAS

Traian Băsescu a anunțat retrimiterea la Parlament a legii privind reducerea CAS. De la întîlnirea pisicească de la Cotroceni, lui Victor Ponta gura nu-i mai tace în  sprijinirea Legii. Urmărindu-l, ești convins că asta e Legea vieții lui, Legea fără de a cărei promulgare nu poate să trăiască. După anunțul făcut de Traian  Băsescu, te-ai fi așteptat ca Victor Ponta să iasă și să ceară convocarea unei sesiuni extraordinare a Parlamentului pentru votarea Legii. N-a făcut-o. De ce? Citiți tot articolul

Dejun cu Vladimir Putin

13. Afacerea Lenin

S-a discutat mult timp dacă Lenin să fie sau nu scos din Piaţa Roşie. Unii au invocat drept argument pentru mutare nevoia noii Rusii de a dovedi c-a rupt-o cu trecutul comunist. Alţii s-au referit la nevoia oricărui mort de a-şi găsi odihna sub pămînt, în cimitir. Pînă la urmă, Lenin a rămas în Piaţa Roşie. Sau, mai precis, a rămas în apartamentul său din Piaţa Roşie – Mausoleul. Nu ştim dacă Lenin va mai sta mult timp în Mausoleu. Poate că va fi mutat într-o noapte, pe şest, cum s-a întîmplat cîndva cu un alt mort viu: Iosif Vissarionovici Stalin. S-ar putea, la fel de bine, ca el să mai rămînă în Mausoleu, fără drept de a primi vizite, deoarece ele sînt prea costisitoare pentru statul rus de azi. Sigur e însă, că uitîndu-te la alcătuirea pe al cărei frontispiciu scrie cu litere aurite (slavone), Lenin, ar fi absurd să spui că mortul nu dă nici un semn de viaţă. Oricum, deşi a fost acuzată de nostalgii bolşevice, noua Putere a fost mai mult decît inspirată păstrînd Mausoleul. Aprigul luptător împotriva capitalismului intrat în faza sa ultimă – imperialismul – a fost pus la lucru pentru triumful capitalismului în prima sa fază: cea e exploatării sălbatice. Citiți tot articolul

Sora mea din Thailanda

Scrie pe faţa mea, indiscutabil, că sunt candidat la emigrare, dacă nu chiar emigrant de-a binelea. Nu altfel îmi explic, printre altele, superioritatea vînzătoarelor băştinaşe, cînd ajung în străinătate. Franţuzoaice, elveţiene, nemţoaice, mă privesc de sus, cu un sentiment în care se amestecă satisfacţia de a avea în faţa lor pe cineva care o duce mai greu decît ele şi suspiciunea funciară c-am intrat în magazin ca să şterpelesc ceva. Doar ca să şterpelesc, nu să jefuiesc sau să iau pe cineva drept ostatic, Doamne fereşte! Pentru a beneficia de privilegiul unei asemenea bănuieli, trebuie să ai o faţă potrivită. Am eu faţă de om în stare să îndrepte un pistol spre pieptul unui cetăţean al Uniunii Europene?! Dacă vînzătoarele băştinaşe mă cred un ins abia venit în ţara lor (în cala unui vapor de contrabandă sau pe stinghia de sub un tren de marfă), cele de sorginte amestecată împărtăşesc faţă de mine o familiaritate debordantă. Latino-americani, asiatici, negri (africani) se văd pe ei în mine. Pe ei, la vremea cînd abia ajunseseră în ţara respectivă şi rătăceau în căutare de lucru. La Berlin, de exemplu, o thailandeză m-a abordat de parcă ar fi fost soră-mea. Văzusem în vitrina unei prăvălii cîteva brichete haioase. Citiți tot articolul

Caragiale despre anonimii de pe Internet

Ca jurnalist autor de producţii zilnice, am fost şi sunt una dintre ţintele celor ce înjură pe Internet, sub porecla de postaci, pe autorii mai mult sau mai puţin vedete. A fost o vreme cînd, înşelat de aparenţe, credeam că autorii acestor mesaje chiar ţin neapărat să-şi spună opinia despre textul iscălit de subsemnatul. Mi-am dat seama însă că rare erau cazurile cînd autorul mesajului aruncase o privire textului pe care-l comenta. Cu puţine excepţii, anonimii mă înjurau indiferent de ceea ce scriam. E ceea ce se întîmplă cu toţi cei care au ghinionul de a le fi reproduse pe Internet textele publicate în ziare şi reviste. M-am convins astfel că aşa-zisele mesaje sau postări la textele on-line ţin de deraierile tipice personalităţii umane. Mai precis, fenomenului mai larg, întîlnit şi pe vremea cînd nu apăruse Internetul, al scrisorilor anonime. De acest fenomen s-a preocupat, printre alţii, şi I. L. Caragiale. În schiţa Antologie, publicată în Universul din 10 aprilie 1909, Caragiale îi face cadou unui colecţionar de scrisori anonime o epistolă primită de el „zilele trecute”, „în care o veche prietină (indiscutabil e dumneaei), iscălind «cîţiva admiratori de odinioară», mă picneşte, vorba de pe vremuri, la coada işlicului”… Citiți tot articolul

Filmări americane

Mai sus de Pădurenii de Mijloc, se lucrează de zor la Pînă la capăt, o peliculă americană despre războiul unui fermier din Texas cu bandiţii veniţi din altă parte ca să-i ia terenul arabil, singurul din zonă posesor de sursă de apă şi bănuit a adăposti în adîncuri o pungă de petrol. Potrivit scenariului, pentru a-l face să plece de acolo, bandiţii dau buzna, pe cai, în gospodăria fermierului şi-i trec prin foc şi sabie vacile, găinile, cocoşii, o capră, dar mai ales, curcanul, singurul pe care-l avea şi după care murea de drag fata, căreia, de altfel, îi murise mama cînd era mică. Asasinarea curcanului fusese picătura care umpluse paharul. Fermierul îşi ia puşca lăsată moştenire de taică-său, şerif ucis în timp ce făcea ordine într-un bar zgomotos din Arizona, ţinută pînă atunci, nefolosită, într-o ladă din spatele casei, o unge, îi pune cartuşe şi-i lichidează pe bandiţi unul cîte unul, trăgînd cu precizie din dosul unei stînci pleşuve. Filmările începuseră în Colorado. Ajunşi însă la scena masacrului, producătorii se pomeniră pe cap cu o problemă practic insolubilă. Între timp, în America intrase în vigoare şi făcea ravagii Legea privind ocrotirea animalelor şi păsărilor în timpul filmărilor. Ea interzicea nu numai masacrarea unui animal sau a unei păsări pe perioada filmărilor, dar şi folosirea termenului de şacal în pelicule despre Mafie, sau a formulei Eşti un măgar! în certurile dintre soţi din producţiile cinematografice deja apărute. Citiți tot articolul

Gîndul de la ora 18

Klaus Iohannis propune o politică externă mai nuanțată decît cea impusă timp de 10 ani de Traian Băsescu!

Declarației de presă a lui Traian Băsescu în chestiunea Tragediei din Ucraina i-a urmat un Comunicat de presă al lui Klaus Iohannis, mai mult ca sigur candidatul Opoziție la prezidențialele din acest an. Trecută cu vederea de presă, poate și pentru că a prins forma unui Comunicat, intervenția lui Klaus Iohanis constituie un mare eveniment politic. Declarația lui Traian Băsescu nu suflă o vorbă despre intervenția militară israeliană în Gaza, un eveniment ce poate avea, la scara lumii de azi, efecte mult mai grave decît doborîrea avionului de pasageri. Nimic surprinzător. Traian Băsescu a vorbit în numele Americii și nu al României. Comunicatul lui Klaus Iohannis se referă însă și la situația din Gaza: Citiți tot articolul
1 274 275 276 277 278 329