Un obiectiv turistic jinduit: Canapelele din lobby-ul Parlamentului englez

Clădirea Parlamentului, The Houses of Parliament, prezentă pe toate cărţile poştale în vînzare la Londra, se află, fireşte, pe strada Parlamentului, The Parliament Street. Ea aparţine acelei categorii de instituţii ce trebuie neapărat vizitate într-o călătorie peste hotare. La întoarcerea acasă, un asemenea obiectiv ocupă un loc central în toate discuţiile particulare avînd tema: Cum a fost în Anglia? — Ai fost în Anglia? Parlamentul l-ai văzut? — Oh, nu, era închis! te scuzi, stînjenit de un asemenea ghinion. Dacă eşti un diletant într-ale călătoriei în străinătate, desigur. Dacă eşti un clasic al unor astfel de situaţii, răspunzi fără să clipeşti: Nu, era sesiune, tocmai se dezbătea Proiectul Legii cărbunelui, pe care laburiştii îşi pun în joc situaţia lor guvernamentală. Cu astfel de precizări, impresia e zdrobitoare: Interlocutorii realizează, rapid şi definitiv, că între tine şi cunoscuta dezbatere parlamentară din Anglia, despre care s-a scris şi în ziare, e o legătură indisolubilă. Citiți tot articolul

Viaţa Mafiei bate filmul

Zicala Viaţa bate filmul e cum nu se poate mai potrivită în cazul Mafiei. Cel puţin aşa înţeleg din Istoria Mafiei, carte de popularizare a sălbăticiei mafiote – dacă popularizare ar putea fi în astfel de caz — iscălită de Giorgio Vergulini. Reglările de conturi întrec în violenţă peliculele lui Scorsese, acuzate de a fi promovat oribilul pe marile ecrane. Tomasso Buscetta, celebrul pocăit din Marele Proces de la Palermo, se decide să dea în gît organizaţia după ce află că fii săi, Antonio şi Benedetto, soţul fiicei sale, Felicia, fratele Vicenzo, verii, nepoţii şi prietenii, au fost masacraţi în reglările de conturi declanşate de clanul Corleonezilor. În bătălia Cosei Nostra americane pentru teritoriile crimei organizate, asasinatul cu sînge rece nu cunoaşte hotare. O dată decisă lichidarea cuiva, întreaga energie a unui clan se pune în mişcare. La rîndu-i, cel vizat îşi mobilizează oamenii, banii şi isteţimea pentru a se apăra. Dar şi pentru a ataca, la rîndu-i. Atingerea ţintei convoacă mijloace dintre cele mai sofisticate. Simpla transcriere cinematografică a unora ar fi de-ajuns pentru a birui fantezia celor mai năstruşnici scenarişti. Citiți tot articolul

Mai e şi opinia publică

În tramvai, ca de obicei, mare înghesuială. Prin staţii vatmanul încearcă să facă faţă năvalei asediatoare. Oameni buni! – răcneşte el - mai sînt trei tramvaie în urmă, nu vă mai îmbulziţi în ăsta! Înăuntru, o atmosferă mai mult decît încordată. Ce mai încolo şi încoace! Miroase a praf de puşcă! — Nu te supăra, domnule! strigă cu ultimele puteri o femeie de vîrstă indecisă, nu te mai lăsa pe mine, opune şi dumneata rezistenţă. Citiți tot articolul

Gîndul de la ora 12

Victor Ponta îi arde o nouă scatoalcă Ioanei Petrescu, zisă și Duduia cu Usturoiul

Iată faptele! Vineri, 11 iulie 2014, Ministerul Finanțelor a afișat pe site-ul său, accesibil marelui public, firește, Proiectul noului Cod fiscal - varianta actualizată la data de 11 iulie 2014. Documentul - însumînd 516 pagini - a apărut la rubrica Domenii de activitate. Impozite și taxe. O simplă privire aruncată asupra textului ne dezvăluie ambiția unui document crucial pentru finanțele românești, ba chiar și pentru istoria postdecembristă. Luînd seamă la acest lucru ne-am spus că, iată, Victor Ponta purcede deja la opere de importanță istorică, visul oricărui diriguitor fiind acela de a lăsa țării moștenire cel puțin un Cod, după exemplu lui Napoleon. Citiți tot articolul

Gîndul de la ora 12

Cum a rupt Victor Ponta inima deontoloagelor dezamăgite de Traian Băsescu

Gestul de a-i lua un interviu lui Victor Ponta s-a dovedit pînă la urmă un succes în plan profesional pentru colegii de la Evz. Am observat că multe declarații de ale lui Victor Ponta au devenit știri cultivate febril de site-uri, televiziuni, ziare. Interesul stîrnit de vorbele candidatului unic al PSD la președinție își are explicația în noutatea lor din punct de vedere politic. Pînă nu demult avocat al pușcăriașilor cu dare de mînă - precum Gigi Becali - Victor Ponta a declarat că nu va grația pe nimeni dintre cei închiși pentru corupție cînd va ajunge președinte. Sunt sigur că multe deontoloage, arse la inimioară că Traian Băsescu  o admiră  pe Elena Udrea și nu pe ele, intelectuale devastate de absența unui bărbat, vor fi găsit în declarația lui Victor Ponta pretextul de a se lepăda de Ăl Bătrîn pentru Ăl Tînăr. Nu-i Victor Ponta, iată, mai nou un amant al Justiției independente? Citiți tot articolul

Gîndul de la ora 18

Kelemen Hunor de la UDMR - un alt iepure al candidatului Victor Ponta

Ședința Consiliului Reprezentanților de la Cluj a decis: UDMR rămîne la Guvernare. Editorialul meu din Evenimentul zilei din dimineața zilei de vineri se încheia astfel: ”UDMR nici nu se gîndește să iasă de la Guvernare. Pentru proștii de maghiari, UDMR trebuie să joace nițel comedia fermității față de PSD-ul naționalist. Cîștigă UDMR. Cîștigă și Victor Ponta. Nu de alta, dar iată-l punînd piciorul în prag rătăcirii UDMR-iste riscînd chiar să piardă Guvernarea! Măi să fie! Mai că-mi vine să sar în picioare și să merg să-l votez deja pe bravul român Victor Ponta!Citiți tot articolul

Gîndul de la ora 12

Arestarea Fratelui - un scandal din care Traian Băsescu a ieșit bine

Un sondaj INSCOP arată că 51,5% din români cred că Traian Băsescu nu ar trebui să demisioneze din funcţia de preşedinte al României ca urmare a scandalului în care este implicat fratele său. Cei care cred că demisia preşedintelui este imperios necesară numără 35,7%, procent format din nucleul dur al votanţilor PSD/USD, apreciază sociologii INSCOP Research. Această informație îi face pe cei de la Adevărul să publice rezultatele sondajului sub titlul Traian Băsescu iese neaşteptat de bine din scandalul Bercea Mondial Distinșii confrați vor fi vrut să pună nițel sensationalism în titlu pentru ca articolul să se vîndă pe sub mînă. Altfel nu-mi explic titlul, deoarece pînă și un ageamiu într-ale stărilor de spirit românești și-ar fi dat seama că Traian Băsescu n-avea cum să iasă rău din această încercare de viață: Citiți tot articolul

Gîndul de la ora 18

Cum i-a făcut Evenimentul zilei campanie electorală lui Victor Ponta

Printre cititori și telespectatori mai circulă părerea că la ziarele și televiziunile la care colaborez sunt un fel de Dan Voiculescu față de Trustul Intact. Altfel, zis, se crede că, deși eu mă prezint drept un biet pensionar al Bibliotecii Academiei, și acolo mergînd în loc de Cișmigiu, unde sunt tablele timpului pierdut, în realitate am un cuvînt greu de spus în activitatea Evenimentului zilei și a Realității Tv. Sincer să fiu n-am nici măcar o virgulă de spus, d-apoi un cuvînt și acela greu. Relația mea cu instituțiile respective se limitează la colaborare pur și simplu. Discuțiile, cîte sunt, vizează exclusiv chestiuni tehnice. La Evenimentul zilei, mă interesez dacă a ajuns editorialul, iar la Realitatea Tv, cînd vine să mă ia mașina. Formula mai aparte a emisiunii de joi face să discut cu Rareș Bogdan și unele chestiuni de conținut. Nu ale postului, nici măcar al emisiunii sale de fiecare seară, ci ale ediției de joi, la care particip. Citiți tot articolul

Gîndul de la ora 12

Va trimite Victor Ciorbea la CCR Ordonanța privind Educația, această nouă Golănie a lui Victor Ponta?

Golănia de partid și de stat care e spulberarea Legii Educației printr-o Ordonanță de Urgență dată de Victor Ponta în disprețul Constituție nu poate fi contracarată decît dacă Avocatul Poporului, fostul premier PNȚD, Victor Ciorbea, o contestă la Curtea Constituțională. Victor Ciorbea n-a dat nici un semn c-ar înțelege obligația de a contesta Ordonanța de Urgență, obligație determinată de:
  1. Democrația din România, care reclamă verificarea de constituționalitate a unei Ordonanțe care reglementează un domeniu vital al țării;
  2. Trecutul său de premier al CDR.
Citiți tot articolul

Spectacol modern

Spectacolul avea loc în sala mică a Casei de cultură, destinată, de obicei, plenarelor de Comitet judeţean PCR. Era o încăpere dreptunghiulară, cu trei uşi în peretele dinspre culoar şi, pe partea opusă, cu ferestrele mari, de sus pînă jos, dînd spre mica piaţă din Centru. Pe una din laturile mici ale dreptunghiului de parchet proaspăt lustruit, cu scaune pluşate rabatabile, se găsea o altă uşă, de fapt, cea pe care se pătrundea, practic, în sală. Pe stînga cum intrai, se ridica un podium de scînduri, susţinînd masa lungă a prezidiilor de obicei acoperită cu o pînză roşie. Acum, la masa asta luase loc juriul, mai precis cîţiva dintre membrii acestuia, care lăsaseră spectacolul din Sala mare şi veniseră să vadă piesa experimentală, pusă în scenă de un tînăr cu părul vîlvoi, descheiat pînă la piept, ca un marinar beat. Citiți tot articolul
1 277 278 279 280 281 329