Cum profită fermierii thailandezi de mîna de lucru a turiştilor

Thailanda e o ţară cultivatoare de arbori de cauciuc. Respectivul copac e în planul preocupărilor naţionale asemănător viei din România. La noi, cu via şi cu nepoţelul acesteia, vinişorul, se ocupă ţăranii. Acestora din urmă li se mai spune şi podgoreni. Gospodarii noştri sapă, stropesc, culeg via an de an. Niciunui podgorean nu i-a trecut prin cap, de exemplu, că strugurele poate fi, pentru turiştii japonezi, un fruct exotic, necesitînd vizitarea contracost. Genii în exploatarea turistică, thailandezii scot bani pînă şi dintr-o amărîtă de fermă de arbori de cauciuc. Ajunşi în partea cea mai turistică a Thailandei, provincia Phuket, ni se face cadou un popas la o fermă de arbori de cauciuc. Unii cititori şi-ar putea imagina că thailandezii au înălţate de-a lungul şoselelor, din loc în loc, simulacre de ferme pentru arborele de cauciuc. Nici vorbă de aşa ceva. Ca şi în cazul fermei de crocodili, vizităm contracost o fermă de arbori de cauciuc adevărată. Citiți tot articolul

Şi, totuşi, Ion Antonescu nu era paranoic!

Pentru emisiunea tv, La taifas cu Ion Cristoiu, citesc în viteză, presat de timpul prea scurt rămas, O Casandră a României, cartea lui Larry Watts despre Mareşalul Antonescu, mai precis despre ofițerul Ion Antonescu pînă a deveni Mareşal. Emisiunea supune dezbaterii cărţoiul lui Teşu Solomovici Mareşalul Ion Antonescu: o biografie. Excelent negustor al scrisului său, Teşu a tras cartea mai întîi în şase exemplare. Unul l-a dat avocatului Cătălin Dancu, iubitor de istorie, dar mai ales proprietar de parale. Un altul mi l-a dat mie, la BAR, cu solicitarea de a-l citi. De la Dancu s-a ales cu sponsorizarea. De la mine, cu o dezbatere televizată, duminică seara. Şi eu şi Dancu n-am făcut o afacere păguboasă. Sînt sigur că volumul va avea succes de librărie, dat fiind subiectul, mai mult decît interzis în gubernia România. Eu m-am pricopsit cu posibilitatea unei emisiuni scandaloase, fără a risca protestele obişnuite cînd se vorbeşte despre Mareşal la TV sau în presă. Nu pot să nu remarc pozitiv faptul că Teşu mi-a făcut rost de invitaţi de marcă: Gheorghe Buzatu, Alex Stoenescu, Nestorescu- Bălceşti. Citiți tot articolul

Din compartiment

O tînără bruneţică, scurtă şi îndesată, cu umbra unei mustăcioare; picioare groase şi grăsuţe, fustă neagră, dezvelită, de i se văd pulpele tari şi rotunjite, ca trecute prin strung. S-a descălţat şi îşi ţine picioarele înfipte în marginea banchetei din faţă, între genunchii soţului, un tînăr ospătar, într-o bluză roşie de nylon. La un moment dat, tînărul, trădînd mişcări dulcege, de îndrăgostit, scoate termosul şi, aruncîndu-i nevestei priviri languroase, îşi toarnă apă în păhărelul de plastic. Bea puţin, ţocăind din buze, ca la ceva foarte bun. — Nu vrei şi tu? zice el, îmbiind-o, o să-ţi pară rău, nici nu-ţi dai seama ce bună e. Ea însă se ţine cu mîna de nas, pentru că trecem, cu tren cu tot, prin bătaia mirosului,venind în valuri, dinspre o fermă de porci. Citiți tot articolul

Gîndul de la ora 18

Patriarhul Daniel a transformat BOR într-un SRL care face afaceri cu Puterea PSD-istă!

Au fost politicienii. Au fost medicii. Au fost judecătorilor. A venit rîndul, iată, și preoților să fie înhățați pentru corupție. DNA a declanșat o anchetă de proporții vizînd fraudarea subvențiilor europene de către APIA în beneficiul unor persoane din județul Suceava între care se numără și fețe bisericești. Ce făceau slujitorii Domnului pe pămîntul numit de ei, în cîntările pe nas, Grădina Maicii Domnului? Luau în chip fraudulos subvenții pentru agricultură. Dincolo de faptul că, din cîte știu eu încă de mic, Biserica ia subvenții de la Dumnezeu și nu de la APIA, suntem puși față-n față cu o realitate cumplită: Cancerul Corupției roade și catapeteasma Bisericii Ortodoxe Române. Citiți tot articolul

Gîndul de la ora 12

Bisericii Adorarea lui Băsescu i-a luat locul Biserica Adorarea lui Iohannis?

Nu știu dacă lectorii acestui blog m-au urmărit mai înainte la Evenimentul zilei. Dacă m-au urmărit, le cer scuze că-i oblig să citească lucruri pe care le știu. Dacă nu m-au urmărit, îi rog să fie puțin atenți la ce spun. La un moment dat, cînd Traian Băsescu s-a vîrît în imprudenta  afacere Nana, mi-am permis, atît la B1 Tv, cît și la Evz, să-mi exprim îndoiala c-a procedat înțelept. Imediat, postacii de la comentariile mele din Evz mi-au sărit în cap. Cum îndrăznesc să mă leg de idolul lor care așa și așa? Sunt vîndut lui Victor Ponta. Citiți tot articolul

Cum să uit că-n 2009, Klaus Iohannis a fost prapurele electoral al lui Dan Voiculescu?!

Cum să uit că-n 2009, Klaus Iohannis a fost prapurele electoral al lui Dan Voiculescu?!

Bag seamă, deloc surprins, că mulți dintre intelectualii lui Băsescu, și-au găsit un nou idol - Klaus Iohannis. De felul meu n-am idoli printre cei vii, doar printre cei morți am cîțiva, fie și pentru că aceștia nu mă pot dezamăgi de acum încolo. Drept urmare,  pe unde pot - în Evz, la Realitatea Tv, pe cristoiublog.ro -  fără a contesta nevoia unei unificări a Dreptei și a unui candidat unic, dînd curs și naturii mele cîrtitoare, nu șovăi a pune la îndoială Cultul personalității lui Klaus Iohannis. Asta mi-a atras și-mi va atrage, sunt sigur, priviri chiorîșe, ba chiar și scuipături din partea celor care confundă presa cu chibițăreala electorală. Citiți tot articolul

Gîndul de la ora 12

Vasile Blaga scoate la vînzare PDL-ul lui Traian Băsescu

Luni a avut loc o nouă întîlnire dintre PNL și PDL din cadrul procesului de unificare a Dreptei. Alianței dintre cele două partide, o soluție proastă, după opinia mea, i se preferă o fuziune. Repet, fuziunea e cea mai bună soluție, atît pentru că formula alianțelor e uzată postdecembrist, cît și pentru că e nevoie de un partid puternic, nu neapărat de Dreapta, ci neapărat alternativă la PSD, care domină scena politică din 1990. Procesul declanșat surprinde printr-o ciudățenie. Liberalii, ca de obicei, supraevaluîndu-și forța, deși doar alierea cu PSD a făcut PNL un partid cît de cît, fac mofturi. Citiți tot articolul

Gîndul de la ora 19

Alianței PNL- PDL, Victor Ponta îi opune măreața Alianță PSD – Dan Diaconescu-Tomberon

Scrutinul europarlamentar a consemnat dispariția electorală a  PPDD - Partidul Bidon, creat de șmecherii din alte partide pentru a avea de unde să ia, pe un coș de făină și o sticlă de untdelemn, unul sau chiar doi parlamentari, dacă se adaugă la cos și o sticlă și cîteva ouă. Formațiunea care lua 14% în decembrie 2012,  a obținut acum doar 3,62%. Dan Diaconescu a încasat o lovitură de proporții pierzînd atît scrutinul europarlamentar, cît și pe cel parlamentar parțial. Dezastrul de europarlamentare a consfințit în plan electoral o realitate din plan politic: PPDD nu există. Nu se cunosc ședințe ale acestui partid, grupurile parlamentare sunt pe ducă, șefa formațiunii e o ilustră necunoscută. Citiți tot articolul

Gîndul de la ora 12

Din ciclul Să ne crucim la ce spune Victor Ponta! Azi: România e condusă de Forțe Oculte

Victor Ponta a dat duminică seara, la cererea sa expresă, un interviu în dublu exemplar celor două televiziuni huliganice ale Puterii: Antena 3 și România Tv. De ce s-a cerut Victor Ponta la cele două televiziuni? Pentru a declara public, în deplină conștiință, că tot ce s-a întîmplat din februarie 2014 pînă acum în România e Opera unor forțe oculte, care vor să împingă la Președinția României un om slab precum Klaus Iohannis, spre deosebire de el, Victor Ponta, care e un om puternic: Citiți tot articolul

Pentru că eram foarte sărac, Niculae Stoian, șeful Vieții studențești, mi-a cumpărat un costum

După cum se vede, faceţi gazete de mult. Cum aţi ajuns şef în presă în perioada comunistă? În timpul facultăţii – am făcut Facultatea de filosofie la Cluj –, prin anul II, era o subredacţie a gazetei „Viaţa studenţească“ la Cluj. Subredacţii erau în toate centrele universitare. „Viaţa studenţească“ devenise o revistă destul de bună sub conducerea lui Niculae Stoian, care recruta mereu studenţi. Şef de subredacţie era Grigore Zanc, un scriitor cu o carieră politică posdecembristă. El era în anul V. Aşa am început să colaborez la „Viaţa studenţească“. După ce el a plecat din fruntea subredacţiei, rămînînd asistent, am deveni eu şef. În perioada aceea, se plăteau studenţii cu jumătate de normă; era înainte de 1971. Eu am avut două posturi: unul la catedră şi altul la „Viaţa studenţească“. Iar la catedră ocupam din nou două posturi: unul la socialism ştiinţific şi altul la filosofie. Ducîndu-mă la Bucureşti să văd cum stau lucrurile la „Viaţa studenţească“, atmosfera de acolo nu mi-a plăcut. Era o atmosferă sufocantă, aşa, gazetărească. Eram, totuşi, universitar. Şi eram clujean. Ca spirit, eram format la Cluj. Da, acolo alesesem socialismul ştiinţific şi nu filosofia... Citiți tot articolul
1 277 278 279 280 281 318