Cum a vrut NATO să mă reeduce și n-a reușit (8)

NATO construiește un podeț albanezilor care stau și se uită

1. Fiecare dintre noi – cei doisprezece aduşi la reeducare – am denunţat în scris sau la TV agresiunea NATO împotriva Serbiei. Am luat atitudine faţă de năpustirea celei mai mari coaliţii militare de pe glob asupra unei ţări mici precum Serbia. Am acuzat lovirea din aer, cu avioane şi rachete ultrasofisticate, a populaţiei civile sub scuza „pagubelor colaterale“. Se vor fi conturat din intervenţiile noastre imaginea unei organizaţii militare agresive, ocupate exclusiv cu bombardarea clădirilor, alungarea oamenilor în adăposturi şi, în general, cu operaţiunile belicoase. Explicabil, poate, de ce Programul de reeducare şi-a propus, printre altele, să ne convingă de un NATO cu faţă umană. Un NATO care face ciorbă refugiaţilor şi construieşte nu cuiburi de mitralieră, ci poduri şi podeţe, şanţuri şi şănţuleţe pentru populaţia civilă. Sînt aspecte cu care organizatorii socotesc că ne vor impresiona ducîndu-ne hăt-departe, la Korce, în Albania, unde se află un lagăr de refugiaţi în pregătiri intense pentru venirea iernii. Citiți tot articolul

Gîndul de la ora 12

E concursul Eurovision un iarmaroc, unde poate fi văzută Femeia cu barbă?!

Deși nu mă interesează swowbizul, pe care-l cred un fel de circ fără pîine al lumii moderne, m-am uitat, totuși, la finala Eurovision de sîmbătă seara. Pentru că:
  1. Am vrut să văd dacă puterea rușilor din fostele republici sovietice a rămas și după Criza ucraineană. A rămas!
  2. Am vrut să mă amuz din nou de străvechiul truc prin care TVR-ul justifică slaba noastră clasificare. Ai noștri au fost cei mai buni dintre toți concurenții, dar votul e politic. Și din cîte se știe, noi, românii, n-avem putere politică în Europa. M-am amuzat.
Citiți tot articolul

Gîndul de la ora 12

CNA - manichiurista lui Victor Ponta

Traian Băsescu a abordat joi seara, la B1 Tv, una dintre cele mai grave realități ale lui 2014: PSD-izarea CNA. Nu-ți trebuie cine știe ce agerime ca să-ți dai seama că instituția mandată să țină audio-vizualul sub puterea Legii se manifestă ca o simplă manichiuristă a lui Victor Ponta. Are Victor Ponta negru sub unghiile de la atîta scărpinat în locuri nepotrivite? Dă fuga CNA și i le curăță cu limbuța! După ce-a îndeplinit ordinul de a închide OTV (pentru ca România Tv, televiziunea celui care finanțează shoppingurile Famigliei Ponta, să se poată OTV-iza nestingherită), CNA transpune în viață un alt ordin PSD-ist: Intimidarea televiziunilor independente în paralel cu Încurajarea televiziunilor guvernamentale: Antena 3 și România Tv. Citiți tot articolul

Gîndul de la ora 19

Am avut dreptate: Victor Ponta nu emite. E o simplă sîrmă!

Ziceam joi seara, la Realitatea Tv, că Victor Ponta nu emite emoții, gînduri, ci doar transmite, asemenea unei sîrme. Dovadă a faptului că e un politician făcut și nu născut, el e incapabil să se adapteze la situațiile felurite scoase în cale de viață. Ca și Mircea Geoană spune și face doar ceea ce-i sugerează echipa de campanie. Teza mi s-a confirmat în chip strălucit a doua zi, vineri, 9 mai 2014, cînd Victor Ponta a fost întrebat de presă asupra dezvăluirilor incomode despre el făcute joi seara, la B1 Tv, de Traian Băsescu. A avut loc acest dialog de o absurditate fără cusur, avîndu-și cauza în incapacitatea lui Victor Ponta de a fi și altceva decît sîrmă: Reporter: O întrebare pentru domnul prim-ministru. Spuneaţi aseară că azi am putea discuta despre preşedintele Băsescu; ce îi drept, poate cadrul poate că nu e cel mai indicat. Citiți tot articolul

Gîndul de la ora 12

Vorba lui Svejk: La Cotroceni, decorații ca gunoiul

Scriam pe cristoiublog.ro că decorarea lui Horia Patapivici și Mircea Mihăieș nu înseamnă mare lucru cîtă vreme de decorații prezidențiale au beneficiat, din 1990 pînă acum zeci de mii de inși, unii dintre ei chiar interlopi. Colegul Bogdan Iacob de la site-ul inPolitics a avut curiozitatea să se intereseze de producția de decorații prezidențiale din anii postdecembriști. Și a constatat următoarele: ”Numai în ultimul său mandat prezidențial, spre exemplu, Ion Iliescu a acordat peste 66.000 de decorații, în loturi de sute de bucăți odată. În ianuarie 2012, Traian Băsescu a comandat Monetăriei Statului 32.000 de decorații, pregătite pentru ultimii săi doi ani de mandat, în valoare de peste un milion de euro. . Citiți tot articolul

Gîndul de la ora 18

De fapt, Victor Ponta a scris Luceafărul lui Eminescu. Eminescu l-a plagiat pe Victor Ponta!

Presa independentă dezvăluie că Gabriel Oprea, ministrul de Interne, a modificat Regulamentul Fanfarei Polițiștilor pentru ca Victor Ponta, deși doar premier, să poată fi primit cu onorurile cuvenite Președintelui Republicii. Față de această știre, aflat la Bibliotecă, unde citesc, în pauze, romanul lui Ilf și Petrov, Douăsprezece scaune,  în ediție necenzurată, îmi permit să notez următoarele: Nu mă miră gestul de măreață slugărnicie al lui Gabriel Oprea. Mă miră însă că alți miniștri dorm în cizme, cum s-ar zice, în această chestiune de dramatic interes național care e gîdilarea lui Victor Ponta. Citiți tot articolul

Gîndul de la ora 12

Cînd vorbește credeți că Victor Ponta își dă seama că vorbește și nu se scarpină-n cot?!

Halucinația România întră în război cu Federația Rusă pentru a apăra Ucraina a durat de sîmbătă, 3 mai 2014 pînă luni, 5 mai 2014. Sîmbătă, Victor Ponta anunța cu bubuituri de tobă și zbierete de trompetă că va convoca un CSAT propriu, paralel cu CSAT-ul oficial, pentru a stabili măsurile cerute de aprecierea că războiul e iminent. Luni, pe la 11, același Victor Ponta nu mai pomenea nimic de CSAT-ul său, declarînd că nu e nici un pericol de război. Noroc că-n țară nu-l mai ia nimeni în serios. Altfel, mulți bărbați și-ar fi luat deja rămas bun de la familie pregătindu-se moară pe cîmpurile ucrainene. Citiți tot articolul

Cum a vrut NATO să mă reeduce și n-a reușit (7)

Macedonia – un stat ca o gară

Întorşi la hotel, descopăr efectele războiului din Kosovo asupra Macedoniei. Deşi, vorba aia! sîntem ditamai invitaţii NATO, organizatorii ne-au găsit cu chiu cu vai locuri la un hotel modest, cu un nume pompos: Ambasador. Cîte doi în cameră. Nimeresc împreună cu un italian, reporter la un post de radio din Roma. Două paturi aproape lipite unul de celălalt; o încăpere cît o debara. Italianul e mai înverşunat anti-NATO decît mine. Eu, de exemplu, mă manifest astfel doar în scris. El se manifestă şi oral. Preţ de vreo jumătate de oră, după ce-am ajuns în cameră, îi înjură pitoresc pe cei din Alianţă, pe americani mai ales. Odată cu cheia mi s-a dat şi un soi de ţidulă. Binecunoscutul pliant oferit clienţilor la toate hotelurile din lume. Cel de aici e o bucată de hîrtie împăturită. Textul e în limba vorbită doar de băştinaşi. Pe coperta a patra, o mîzgălitură ce se vrea harta bucăţii de Skopje unde se află hotelul. Pe coperta întîi, tronează însă Statuia Libertăţii! Se putea altfel?! Citiți tot articolul

Un salon în care se scuipă pe jos

În toate supermarketurile, la Departamentul Literă tipărită, vei întîlni în chip fatal cărţi care te învaţă cum să trăieşti. Fie şi numai după titluri îţi dai seama că luînd cutare carte şi plătind la casă preţul, chiar şi fără s-o citeşti, vei deveni miliardar fără să faci nimic sau Shakespeare, fără să ştii să te iscăleşti măcar. În orice librărie din lume, inclusiv în România, vei da şi peste cărţi care te învaţă ce să vezi şi cum să vezi cînd pleci în străinătate: broşurile editate în scopuri turistice. În cazul legendarei Pieţe San Marco din Veneţia, broşurile te avertizează ca nu cumva să nu vizitezi Basilica şi Palatul Dogilor, să nu te urci în Campanilla, să nu vezi porumbeii şi să nu bei o cafea la Florian. După ce-am transpus în practică preţioasele indicaţii ale ghizilor, am purces la vizitarea Pieţei San Marco şi pe cont propriu. Am observat astfel: Citiți tot articolul

Stalingradul fatal

O emisiune tv (pe care n-am mai ţinut-o) despre Stalingrad, m-a obligat să citesc şi să recitesc mult din imensa bibliotecă planetară care e Istoria celui de-al Doilea Război Mondial. Concluzia, toarsă din lecturi, e următoarea: Stalingradul a fost un moment de răsturnare strategică a Frontului din Est determinată de cauze legice şi nu de întîmplare, cum s-ar mai crede. Dacă nu era Stalingradul, era o altă bătălie, menită a dezvălui în afară modificarea de forţe din adîncuri. Fireşte, ca şi în cazul altor întîmplări cruciale din Istorie, de la izbucnirea, Revoluţiei Franceze pînă la Căderea Comunismului, o bătălie precum cea de la Stalingrad putea să se petreacă un pic mai tîrziu. De petrecut se petrecea însă! Asta înseamnă că Stalingradul a fost un moment de înfrîngere a nemţilor care n-a depins nici de Geniul lui Stalin şi nici de neghiobia lui Hitler. Citiți tot articolul
1 296 297 298 299 300 328