Se vorbește tot mai mult de emiterea unei Ordonanțe de urgență pentru desfășurarea localelor în două tururi. Mulți, mai ales dintre adepții partidelor dezavantajate de scrutinul în două tururi, spun că așa ceva e imposibil. Argumentele lor: Alegerile în două tururi defavorizează pe primarii în exercițiu. Ca urmare a zestrei aduse de PD-L la cununia cu partidul lui Crin Antonescu, PNL are mulți primari în funcțiune. Aceștia ar face presiuni pentru rămînerea la un singur tur de scrutin. Dacă se decide scrutin în două tururi, PSD depune Moțiune de cenzură. Ludovic Orban s-ar fi înțeles cu Marcel Ciolacu să-l lase să guverneze în schimbul promisiunii că se va rămîne la un singur tur. Moțiune de cenzură înseamnă automat anticipate. PNL fuge de anticipate, deși în public susține contrariul. Aceste argumente nu rezistă minimei confruntări cu logica realității politice. Primarii PNL nu sînt deloc defavorizați de două tururi. Dreapta e pe val. Dreapta înseamnă însă PNL, USR, PMP, și mai nou, ALDE. Pe acest fond primul tur va aduce peste tot victoria Dreptei. Numai că între un primar PNL deja în funcțiune și un candidat de la USR, electoratul va opta pentru primarul PNL. Citiți tot articolul →

Pe 4 noiembrie 2019 România avea un nou guvern. După șapte ani de administrare PSD-istă, la Palatul Victoria se instala un cabinet de Dreapta. Trecerea Guvernului Ludovic Orban va fi văzută de istoricii din viitor, de regulă naivi, ca un miracol. PSD deținea majoritatea în Parlament. Partidele care din varii motive votaseră Moțiunea de cenzură – ALDE, Pro România, UDMR – anunțaseră înainte de Căderea Guvernului Dăncilă că nu vor vota nici în ruptul capului un Guvern condus de Ludovic Orban. Pînă la urmă, ALDE și UDMR s-au grăbit să susțină investirea lui Ludovic Orban ca premier, aducînd deja tradiționalele argumente ale oportunismului politruc. Pro România s-a opus inutil: O parte din parlamentari, unii dintre ei membri ai conducerii, au respins indicația lui Victor Ponta de a nu vota, iar restul de Da a venit de la PSD-iști. Istoricii clipei, mai puțin naivi decît Istoricii, n-au văzut în întîmplare nici un miracol. Ei au observat, de exemplu, răsturnări peste noapte de poziție în privința votului la unii parlamentari PSD. Elena Hărătău, din organizația PSD Bacău, a votat trecerea Guvernului Meu Doi în pofida indicației corecte date de conducerea PSD. Presa TeFeListă a elogiat gestul parlamentarei de Bacău ca fiind unul de demnitate. Citiți tot articolul →

Sînt pe ultima sută de metri cu un eseu pe care țin neapărat să-l includ în cartea Decembrie 1989. Comunismul a căzut în picioare! Prin cu orice preț înțeleg mai ales cel al pistolului pus în coasta mea de redacția editurii ca să poată trimite cartea la tipar. Eseul e dedicat rolului presei în crearea și întreținerea Psihozei teroriste. Cercetătorii de pînă acum, dar și procurorii din Dosarul Revoluției s-au interesat doar de rolul televiziunii în desfășurarea celei mai mari Diversiuni din Istoria patriei. În realitate, la crearea și întreținerea psihozei au contribuit și Radio România, uneori mai isteric decît TVR, radiourile străine ascultate în țară – Radio Europa Liberă, Radio Budapesta, Vocea Americii, Radio Deustche Welle, agențiile de presă străine – Agenția TASS, France Press, Associated Press, United Press International, dar și presa scrisă, convertită peste noapte la perestroikism. Citiți tot articolul →

Strîns cu ușa de termenul de predare – lucram de zor la ultimul eseu din cartea Decembrie 1989. Comunismul a căzut în picioare! programată să apară la finele lui ianuarie 2020 (dacă dă Dumnezeu și o termin o dată), un eseu în premieră despre Evenimentele din decembrie 1989 și anume Chipul teroristului în presa trecută peste noapte de la ceaușism la iliescism – cînd m-a sunat de la Antena 3 Nadina Câmpean. Să vin vineri, de la 17, la Antena 3, la o emisiune în care ea ține locul Cătălinei Porumbel. Aveam două motive să nu merg: • Cînd sînt în contratimp cu lucrul la o carte, orice ieșire în spațiu mediatic e o însemnată pierdere de timp pentru mine. • Nu știam mare lucru despre Nadina Câmpean. Știam că e moderatoarea unei emisiuni de dimineață. Eu însă nu mă uit la televizor nici măcar seara, cînd tot omul, dacă nu se îmbată, urmărește televiziunile de știri, d-apoi dimineața. O experiență de dialog unu la unu cu o ziaristă cu care nu lucrasem niciodată pînă acum risca să fie o experiență nefericită. Și la vîrsta asta numai de experiențe nefericite n-am nevoie. Citiți tot articolul →

Într-un text redactat ca un răspuns la ediția online a Evenimentului zilei din 1 ianuarie 2020, am evidențiat drept principal eveniment al anului 2019 condamnarea lui Liviu Dragnea, mai precis, pentru că acesta a fost în fapt evenimentul, încarcerarea lui Liviu Dragnea. Chestionat miercuri, 1 ianuarie 2020, seara, de Nicoleta Cone, de la Realitatea Plus, asupra acestei aserțiuni, aparent paradoxale, dacă ne gîndim că 2019 a înscris și evenimente precum căderea Guvernului Dăncilă, investirea guvernului ultraminoritar Ludovic Orban, victoria zdrobitoare a lui Klaus Iohannis la prezidențiale, ma vorbit despre momentul 27 mai 2019. A fost pentru mine un bun prilej de a aduce noi argumente în sprijinul tezei că încarcerarea lui Liviu Dragnea a fost principalul eveniment al anului 2019. Redau mai jos aceste argumente: Citiți tot articolul →

Dan Andronic mi-a trimis un e-mail din care citez: „Vreau și eu o caracterizare a României 2019 în 2000 de semne. Care au fost cele mai importante evenimente politice, economice, media. Cum ai caracteriza anul 2019. Cel mai bun politician, cel mai slab. Orice altceva te-a impresionat.” A scrie despre România lui 2019 în 2000 de semne e ca și cum ai rezuma Istoria omenirii într-o pagină de carte. Luînd asta drept provocare ( de obicei scriu mult despre un subiect, 2000 de semne nu-mi ajung nici să intru în conținut ), încerc să mă execut în noaptea de Revelion, pe care n-o sărbătoresc, deoarece, așa cum am mai scris nu văd nici un motiv de petrecere din faptul c-am trecut din 2019 în 2020 și nu invers, din 2020 în 2019. România lui 2019 a dovedit mai mult ca Româniile din toți anii postdecembriști că democrația e doar o fațadă de sorcovă pentru o realitate de plumb. Teoretic, avem alegeri libere și corecte, presă independentă, pluralism politic, instituții definitorii ale statului de drept, precum Parlament, Justiție, Avocatul Poporului, Guvern, Președinție. Practic avem o dictatură a Sistemului instituțiilor de forță. Citiți tot articolul →

Cine m-a urmărit de-a lungul anilor (pentru a mă citi şi nu pentru a mă înjura sau monitoriza) va fi băgat de seamă că în perioada 24 decembrie – 3 ianuarie plec peste hotare, într-o călătorie de cunoaştere. De ce nu aleg toamna sau primăvara, anotimpuri mult mai nimerite decît iarna pentru o calabalîceală (cuvînt născocit de mine, desemnînd voiajul cu multe bagaje!) în străinătate? Din mai multe motive: 1) De Sărbătorile de Iarnă, în România se închid bibliotecile. Ca să nu mai spun că se pustiesc toate cele legate de muncă. Ori eu, de cînd mă ştiu, habar n-am să fac altceva decît să muncesc. 2) De Sărbătorile de Iarnă, peste pereţii din chirpici ai ţării se dă cu o vopsea sclipitoare, menită a crea atmosfera unei lumi îmbuibate, fericite pînă la greaţă şi cu toate nevoile cotidiene îndeplinite. Nu suport în general Sărbătoarea obligatorie, cînd mi se vîră pe gît atmosfera de bucurie explozivă, chiar dacă ceasornicul meu sufletesc e la altă oră. Cum s-o suport pe cea din România, ştiută din start ca de spoială? În străinătate, traversez în chip obligatoriu două Sărbători: Crăciunul şi Revelionul. După atîtea Crăciunuri petrecute în străinătate ştiu pe de rost notele atmosferei din Vest: De la Ieslea sfîntă întocmită în Centru pînă la prăvăliile amenajate sub formă de Tîrg de iarnă, pentru a ţine locul magazinelor închise. Citiți tot articolul →

Bogdan Nenicu, noul primar, ales în vară din primul tur cu 70%, după ce fostul se retrase, dus la azil de fiică și de ginere, socoti că trebuie să facă un eveniment istoric din primul Crăciun al Mandatului său. Urbea în fruntea căreia ajunsese el edil șef se reducea la un Bulevard principal care începea de la Gară, trecea prin Piața Sfatului și, după vreo 500 de metri, se oprea în plin cîmp. Din motive care scapă, fostul primar se apucase să-l prelungească pînă la Combinatul de Porci. Din lipsă de fonduri, reușise să facă doar 50 de metri. Șoferilor de prin alte locuri asfaltul care se termina brusc le dădea bătăi de cap. Fără a ști despre ce-i vorba, cînd vedeau semnul de încetare a restricției de 50 de kilometri la oră, accelerau, furați de carosabilul pustiu, dar și de scînteierea castelului de apă al Combinatului, pe care-l confundau cu o stație spațială. Cînd își dădeau seama că șoseaua are doar 100 de metri, era prea tîrziu. Mașina ajunsese deja în pîrloaga din jurul șoselei. Numeroase plîngeri obligară Consiliu orășenesc să ia în discuție fixarea unui panou gigantic pe care să scrie Atenție! Șoseaua se termină după 100 de metri! Citiți tot articolul →

Cum v-a venit ideea să construiți acest ziar?
Inițiativa ca Trustul Expres (acționari Mihai Cârciog, Cornel Nistorescu, Ion Cristoiu, în ordinea acțiunilor deținute, eu doar pentru contribuția gazetărească) să scoată un ziar a fost a lui Mihai Cârciog, un geniu în materie de investiții în presă. Conduceam Expres Magazin, după ce plecasem de la Zig Zag Magazin, și atinsesem cu acest săptămînal, ca și cu cel anterior, peste 500.000 de exemplare: Talentul meu definitoriu e de făcător de săptămînale și nu de cotidiane. Deoarece era o afacere rentabilă, Expres Magazin adusese Trustului suficienți bani pentru a se investi într-un cotidian. Deși înainte de 1989 lucrasem la un cotidian (Scînteia tineretului, ca redactor șef adjunct), mă temeam de conducerea unui cotidian în presa liberă. Noua ipostază presupunea o și mai mare muncă decît la săptămînal și, în plus, n-aveam experiența șefiei unui cotidian, din simplu motiv că lucrase înainte de 1989 ca redactor șef adjunct. Ca să nu mai spun că pe piață se așezaseră solid cele trei foste cotidiane ale regimului Ceaușescu, avantajate încă din 23 decembrie 1989 de sedii, tipografii, cotă de hîrtie, redactori și mai ales cititori deja împătimiți. Cum să-ți faci loc în această înghesuială cu un cotidian particular, absolut necunoscut marelui public, fără sediu, fără mobilier, fără tipografie? Citiți tot articolul →

Agenția Mediafax a difuzat sîmbătă, 28 decembrie 2019 o știre pe care o rezum astfel: Cei șapte agresori ai femeii jandarm de la protestul din 10 august 2018 din Piața Victoriei au fost condamnați de magistrații Judecătoriei Sectorului 1 la închisoare cu suspendare pentru ultraj. Doi dintre aceștia au luat arma jandarmeriței căzute la pămînt și au pus-o la păstrare. După cum era de așteptat, știrea a stîrnit scandal. Nu unul uriaș, deoarece presa prezidențială a tăcut. Au tăcut și partidele politice. Că s-au făcut că plouă partidele lui Klaus Iohannis - PNL și USR - cele care s-au îngrășat politic din Diversiunea 10 august 2018, e de înțeles. Pentru presa prezidențială, pentru partidele care-l susțin pe Klaus Iohannis, 10 august 2018 joacă rolul lui 23 august 1944 pentru PCR și al lui 22 decembrie 1989 pentru FSN. De neînțeles e tăcerea PSD. Deși dacă ne gîndim bine, tăcerea principalului partid de Opoziție, cel care a fost ținta Operațiunii Mortul de la 10 august 2018, își găsește explicația. Actuala conducere zisă și interimară a partidului a îmbrățișat cu abnegație politica TeFeListă. Mai e puțin și Marcel Ciolacu îl va însoți pe Mălin Bot în insultarea foștilor miniștri PSD, de care președintele interimar luptă din greu să se despartă. Citiți tot articolul →