Pe ce mă bazez cînd spun că Guvernul Dăncilă va pica la Moțiunea de cenzură

La emisiunea Gîndurile lui Cristoiu de joi, 26 septembrie 2019, abordînd subiectul numărul unu al momentului – depunerea unei Moțiuni de cenzură de către Opoziție împotriva PSD – am afirmat fără să șovăi: „Ne îndreptăm către căderea guvernului. Moţiunea o să treacă” Mulți cititori s-au întrebat de îndată, apelînd la Marin Preda: Pe ce te bazezi? O întrebare legitimă din mai multe puncte de vedere: 1). După alegerile din 26 mai 2019, Opoziția a depus o Moțiune de cenzură. Moțiunea a fost depusă în ziua de miercuri 12 iunie 2019 și votată în ziua de marți, 18 iunie 2019. PSD era în mare derută. Pe de o parte, pentru că obținuse un scor catastrofal, cel mai prost din istoria postdecembristă a partidului, pe de alta, pentru că, în 27 mai 2019, liderul autoritar al Partidului, cel care controla PSD pînă la nivel de respirație în somn, a fost luat cu duba de acasă și dus la închisoare, în urma unei sentințe judecătorești de puțină lume profețită. Convingerea unanimă era că Guvernul PSD-ALDE o să pice. Mai ales că PNL, USR și Klaus Iohannis își bazaseră campania pentru europarlamentare pe îndemnul Veniți la vot, pentru că alegerile nu sînt atît pentru Parlamentul european, cît mai ales pentru Parlamentul României! Dacă PSD e zdrobit, îl vom da jos și de la Guvernare. Guvernul a supraviețuit. Doar 200 de parlamentari au votat pentru. Amintindu-și de acest moment, mulți se întreabă: De ce nu s-ar repeta figura și acum? Citiți tot articolul

Ce afaceri dubioase ale Democraților americani a dezvăluit FBI Elena Udrea în schimbul unei vieți liniștite în România?

S-a dat publicității transcrierea convorbirii secrete dintre Donald Trump și Volodimir Zelenski. Reamintesc datele chestiunii: Un avertizor de integritate din cadrul Comunității de informații a SUA a făcut un denunț privind o posibilă folosire a funcției de către Donald Trump pentru a-și înfunda concurentul politic, Joe Biden, fost vicepreședinte democrat, posibilul candidat al democraților la alegerile prezidențiale din noiembrie 2020. Informația, primită de la Comunitatea de informații, firește, nu de la KGB, i-a făcut pe Democrații din Congres să declanșeze procedura de suspendare a președintelui. Contrar așteptărilor, Donald Trump a desecretizat convorbirea. Dată publicității, aceasta arată că democrații au luat o palmă după ceafă. E greu de susținut că Donald Trump a sugerat omologului său din Estul Depărtat investigarea lui Joe Biden. Președintele îl îndeamnă pe Volodimir Zelenski să nu se lase intimidat, cum s-a petrecut cu predecesorul, de condiția lui Joe Biden de Stăpîn american. Din acest punct de vedere, intervenția lui Donald Trump e justificată. Față de acestea, îmi permit să observ: 1). Vă mai amintiți din serialul 24 întrebarea lui Jack Bauer înainte de vorbi cu președintele SUA la telefon: E o linie securizată, domnule președinte? Președintele se grăbește să-l asigure că Da. Jack Bauer întreabă asta, deoarece vrea să-i spună președintelui despre o trădare din rîndul comunității de informații. Citiți tot articolul

Cazul Melencu: Operațiune asemănătoare diversiunii Tőkés din decembrie 1989. Ea viza Guvernul

Vineri, după-amiază în plină desfășurare a cazului Melencu, mă aflam la Antena 3 în direct, la emisiunea Cătălinei Porumbel. Despre ce am spus și ce am aflat în timpul emisiunii am dat o declarație la solicitarea redacției agenției Mediafax. Redau știrea așa cum a fost difuzată ea de agenție. Ion Cristoiu emite o ipoteză interesantă cu privire la intervenția de la casa familiei Melencu, spunând că aceasta are la bază un scenariu cunoscut din 1989, de la casa pastorului László Tőkés, de această dată vizat fiind Guvernul. Jurnalistul afirmă că situația a fost de dezamorsată de Mihai Fifor. „În analiza cazului Caracal, am plecat de la o axioma că nu pot fi atât de mulți proști în același timp și în același loc. În cazul acestei forțări a familiei Melencu de a da probele ADN, mi s-a părut ceva în neregulă, deoarece orice calcul simplu al DIICOT arăta că va ieși cu tărăboi. Apoi, imaginea publică în rândul românilor era că victima este hărțuită și în timpul ăsta criminalul stă bine merci și are televizor în celulă. În consecință, am spus și în intervenția de ieri de la Antena 3, îmi amintește de cazul Tokes, cazul de la care a izbucnit Revoluția. Tokes era preot în Timișioara al bisericii reformate și, pentru anumite încălcări ale eticii bisericii, s-a dat o decizie de mutare a lui într-o altă localitate ca în locul lui să vină alt preot. Deoarece ședea acolo, trebuia să plece. Repet. Biserica reformată a dat în judecată și a obținut o decizie prin care el urma să fie mutat cu forța. Citiți tot articolul

Cum a apărut Omul providențial Emmanuel Macron în Franța tuturor scepticismelor

A fost trimisă în librării zilele acestea de editura Mediafax ( coproprietari Adrian Sârbu și Ion Cristoiu) o carte pe care am anunțat-o în mai multe rînduri ca o contribuție majoră la formarea românilor în spiritul verificării critice a fumului colorat oferit zilnic pe plan intern și extern de mașinăriile de manipulare: Emmanuel Macron sau Golul răsunător, traducerea cărții, Le vague tonitruant, semnată la editura Kryos de Radu Portocală. Așa cum dezvălui eu încă din titlul prefeței, Radu Portocală – cel care în octombrie 1990, în toiul falsificării oficiale a evenimentelor din decembrie 1989 publica la Calmann-Lévy lucrarea Autopsie du coup d'État roumain. Au pays du mensonge triomphant – face în Le vague tonitruant Radiografia unei manipulări stupefiante: Miracolul Macron. Din această prefață redau cititorilor meu un amplu fragment intitulat Cum a apărut Omul providențial Emmanuel Macron în Franța tuturor scepticismelor. Citiți tot articolul

De abuzurile și crimele Securității, responsabilă de esență e Puterea politică

Nu demult, Dan Andronic mi-a trimis, pentru a-i întocmi prefața, manuscrisul cărții sale, „În umbra puterii. Istorii din lumea informațiilor secrete. De la Ceaușescu pînă la Băsescu”. Textul e transcrierea unui lung dialog al lui Dan Andronic cu Aurel Rogojan, printre altele, fostul șef de cabinet al lui Iulian Vlad. Potrivit CV-ului, Aurel Rogojan a fost numit, în 1977, la vîrsta de 28 de ani, în postul de șef al Cabinetului generalului locotenent Iulian N. Vlad, Secretar de Stat la Ministerul de Interne. Îl va urma pe acesta în demnitățile sale ulterioare, de la adjunct al ministrului de Interne (1984-1987), ministru secretar de stat și sef al Departamentului Securității Statului (1987-1989). După 1989, a fost implicat în făurirea SRI și a lucrat cu mai mulți directori ai Serviciului. Sînt un adept convins al memoriilor obținute sau chiar smulse de la toți cei care au fost actori sau martori ai Istoriei noastre contemporane. Aurel Rogojan n-a fost nici înainte, nici după decembrie 1989, șef mare în Serviciile secrete românești, prin Servicii secrete înțelegînd atît fosta Securitate, cît și actualele SRI și SIE. De ce l-a ales Dan Andronic pentru o carte ce se vrea și chiar este – judecînd după manuscrisul citit de mine, pe cale de a fi dat la tipar, moment dependent printre altele și de repeziciunea cu care eu voi reuși să scriu Prefața – o Istorie subiectivă a lumii informațiilor secrete din România contemporană? La rugămintea mea, Dan Andronic mi-a trimis un CV al generalului Aurel Rogojan. Textul se încheie astfel: Citiți tot articolul

Ai noștri răsuflă ușurați: Olandezul a fost sinucis la timp de ai lui!

Victoria lui Dincă.
DIICOT a pornit un război cu acte-n regulă împotriva familiei Luizei Melencu. Mai întîi a făcut publică, prin șmecheria numită din surse, informația că tatăl oficial al Luizei nu e cel real. Concluzia sugerată: Mama Luizei e o curvă. S-a năpustit apoi asupra mamei pentru a-i cere să dea proba ADN. Aceasta refuză. Și eu aș fi refuzat. DIICOT vrea să închidă și cazul Luizei. Are nevoie pentru asta de plantarea de probe. Față de acestea, îmi permit să remarc: 1). E greșită afirmația un război. Mai precisă ar fi Un nou război. În nefericita Declarație de presă din septembrie, un soi de copy-paste al comunicatelor publicitate de DIICOT, Felix Bănilă zice la un moment dat: „La data de 31 iulie 2019 s-a dispus efectuarea unei constantări tehnico-științifice pentru detecția comportamentului simulat de către specialiști din cadrul Direcției Generale a Municipiului București, serviciul criminalistic, cu privire la inculpat. La data de 01 iulie 2019 aceeași constatare privind detecția comportamentului simulat a fost dispusă și cu privire la mama și bunicul matern al victimei Melencu Luiza Mihaela de către specialiști din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Gorj, serviciul criminalist.” Cum adică? Nu numai Gheorghe Dincă, prezumtivul asasin al Luizei, a fost suspectat de comportament simulat, dar și mama și bunicul Luizei? În ce consta comportamentul simulat pentru Felix Bănilă? În plîngerea că Luiza a fost răpită? 2). După cum merg treburile, nu peste mult timp mama și bunicul Luizei vor fi arestați. Gheorghe Dincă va fi eliberat și i se va da în primire casa și curtea, făcute lună de firma de salubritate DIICOT Central. Citiți tot articolul

De ce a fost scos din jocul prezidențialelor cel mai interesant candidat: Liviu Pleșoianu

Duminică, 22 septembrie 2019, la ora 12 noaptea, a expirat termenul de depunere la BEC a candidaturilor pentru prezidențiale. Toată lumea a fost atentă la cei înscriși în cursa pentru președinție. Eu însă am fost atent la cei care nu s-au înscris în cursă. Mai precis, la Liviu Pleșoianu. Aceasta deoarece după opinia mea, prezența lui Liviu Pleșoianu în campanie s-ar fi constituit într-unul din momentele de referință ale postdecembrismului. Istoria candidaturii lui Liviu Pleșoianu începe pe 23 iunie 2019. După ce Klaus Iohannis confirmă – a nu știu cîta oară - că va candida la un al doilea mandat, Liviu Pleşoianu anunță pe Facebook că va candida și el la prezidențiale. Cu acest prilej liderul PSD publică un colaj foto inspirat din serialul „Game of Thrones”, în care el este Jon Snow, iar Iohannis, Regele Nopţii. Semnalul e clar. Liviu Pleșoianu candidează pentru a-l învinge pe Klaus Iohannis. În mod normal, aceasta n-ar trebui să fie o știre. Toți candidații la prezidențialele sînt de presupus că vor să-i ia locul lui Klaus Iohannis. Numai că în timp ce toți concurenții lui Klaus Iohannis evită cu brio să declare fățiș că vor să-i ia locul, mulțumindu-se cu ceva gen, Domnule președinte, iertați-mi îndrăzneala, dar aș vrea să candidez și eu, nu ca să vă iau locul, Doamne ferește! ci așa, ca să mă aflu în treabă, Liviu Pleșoianu e singurul care-l fixează pe Klaus Iohannis drept principal adversar. Citiți tot articolul

Cine i-a copt-o lui Traian Băsescu? Nu cumva Marele Licurici?!

Despre Cazul Traian Băsescu versus CNSAS am scris în mai multe rînduri. Atît imediat după publicarea Comunicatului CNSAS din 9 mai 2019, cît și după sentința dată de Curtea de Apel București, pe 20 septembrie 2019. Revin cu un nou comentariu după ce-am sesizat o schimbare de poziție a lui Traian Băsescu. După decizia CNSAS, Traian Băsescu a avut o poziție stranie în raport cu felul său de a fi ca politician. Locul luptătorului, al Scorpionului care moare cu adversarul de gît, a fost luat de un om de treabă, încrezător în statul de drept din România, dar mai ales în Justiția din România. Aveam impresia că nu e Traian Băsescu, ci o Sfîntă Mucenică, înainte de a fi prăjită în ulei de păgînii de romani. Să fi crezut Traian Băsescu într-o sentință favorabilă? Eu unul n-aș fi făcut greșeala asta. N-aș fi făcut nici greșeala de a crede că totul se va rezolva la Tribunal. Felul în care decursese tărășenia la CNAS trebuia să-l pună în gardă pe Traian Băsescu că nu e vorba de o întîmplare, tipică Istoriei care are hachițe, ci de o Operațiune bine pusă la punct în cazul său. Felul în care a decurs procesul confirmă teza unei Lucrături. Poziția adoptată de Traian Băsescu la început i-a făcut mult rău. Pe de o parte a lăsat impresia unui ins năucit de o lovitură neașteptată, pe de alta i-a lipsit pe numeroșii fani de argumentele în favoarea sa. Citiți tot articolul

Cum au promovat-o pe Codruța Kovesi Stăpînii fără a ține cont de bombănitul slugilor din Babuinia

Citez dintr-o depeșă a agenției Rador: „Radio România Actualități (19 septembrie, ora 16:00): Fostul procuror general al ţării şi fost procuror-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Laura Codruţa Kövesi, a primit astăzi un vot important în favoarea numirii sale în funcţia de procuror-şef european. În cadrul reuniunii Comitetului reprezentanţilor permanenţi ai statelor membre ale Uniunii Europene, în favoarea candidaturii Laurei Codruţa Kövesi au votat 17 dintre cei 22 de ambasadori ai statelor care s-au alăturat pînă acum iniţiativei Oficiului Procurorului European. Laura Codruţa Kövesi avea deja susţinerea Parlamentului European. Numirea ei în funcţie urmează să fie definitivată în perioada următoare după încheierea tuturor formalităţilor.” Așadar, Codruța Kovesi e ca și procuror șef al Uniunii Europene, mai precis a unei părți a Uniunii, deoarece nu toate statele membre au acceptat funcționarea pe teritoriul lor a unei astfel de instituții suprastatale. Votul din Consiliu a stîrnit în Moldo-Valahia noastră un entuziasm de zile mari, iute transformat în binecunoscuta mîndrie de a fi român, demnă de inima lui Cațavencu. Acest entuziasm s-a regăsit mai ales în declarațiile publice și postările de pe internet. Dacă în cazul politicienilor substituirea reacției raționale cu reacția emoțională, de tip chibiț de galerie, se explică – politicienii fiind prin excelență profitori ai emoției –, în cel al liderilor de opinie, al analiștilor, e o aberație, deși nu uimitoare. Citiți tot articolul

Dincolo de Roma Eternă, e Roma pur și simplu

Timp de o săptămînă, am fost la Roma, într-una din obișnuitele mele călătorii de cunoaștere. A fost a patra oară de popas la Roma (dacă ținem cont c-am fost și înainte de 1989, prin 1988, după cîteva zile de participare la Taormina, la un colocviu al revistelor de teatru din Europa, fără nici un ban de buzunar, deoarece mi s-a permis să răspund invitației cu condiția să nu mi se dea valută de la Consiliul Culturii). În călătoria din septembrie 1989 am revăzut Capitoliul, Palatinul, Forumul roman, Colosseumul, Porticul Octaviei și Teatrul lui Marcelus și am văzut Domus Aurea a lui Nero, în fine deschisă pentru public, Ara Pacis și Mausoleul lui Augustus, precum și cele două muzee celebre de pe Capitoliu. Ca în toate locurile istorice în care ajung, am filmat și am fotografiat. După postarea anterioară, un cititor și-a exprimat dezamăgirea că din fotografiile publicate în urma călătoriei lipsesc cele ale marilor obiective istorice din Roma. Am fotografiat și filmat și obiectivele culturale. Ar fi fost nu știu cum să ofer cititorilor poze ale unor monumente pentru care găsești pe internet mii de imagini. Am fost la Roma, ca și la Capri, de altfel, în postură de reporter, al cărui ochi caută și fixează secvențe mai puțin obișnuite din realitatea din jur, secvențe care scapă de obicei călătorului obișnuit. Credința că un reporter trebuie să vadă altceva decît îi oferă ilustratele care se puneau la poștă pe vremuri, cînd nu se născocise e-mailul guvernează și acest al doilea rînd de secvențe surprinse de mine în Roma zisă și eternă, cînd de fapt ea e Roma pur și simplu. Citiți tot articolul
1 2 3 4 5 289
Cătălin Ivan: „Aceste alegeri nu sunt alegeri libere”

Interviu cu Cătălin Ivan, candidat Partidul Alternativa Pentru Demnitate Națională, în cadrul emisiunii „Gândurile lui Cristoiu”, 17 octombrie 2019, transmisă pe Mediafax și Gandul.info

Transcrierea interviului o puteți urmări la rubrica Interviuri

Comandă online „Prizonier în închisoarea cărților”:



Motto:
„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi