Placa de la Hotel OASIS din Nisa m-a făcut curios în privința lui Cehov la Nisa. Ajuns acasă pe la miezul nopții, caut în dulapul rezervat rușilor cartea lui Troyat despre Cehov, fiind sigur c-am cumpărat-o. E practic imposibil să nu-mi ofere amănunte... Citiți tot articolul →

Hotel Oasis din Nisa, la care ajung în cele din urmă, pentru a vedea locul în care au tras Lenin și Cehov, are pe peretele dinspre stradă două plăcuțe și un basorelief. Prima sună astfel în franceză: „Antoine Tchekhov, 1880-1904. Scriitor rus și om de teatru, a stat aici iernile... Citiți tot articolul →

Despre crimele regimului comunist din anii de teroare maximă – 1948-1953 – s-au scris multe lucruri după 1989. Studiile bazate pe investigații în arhivă au dezvăluit mascaradele judiciare în urma cărora oameni nevinovați au fost trimiși la închisoare. Imensa majoritate a acestor mascarade... Citiți tot articolul →

Continui să urmăresc, în ritm accelerat, Putere și glorie, serialul turcesc. Spre surprinderea mea, primul sezon are nu mai puțin de 76 de episoade. Sezonul doi are 103. Lucru neobișnuit, dacă mă gîndesc la numărul obișnuit de episoade din serialele americane. Cel mult zece. Citiți tot articolul →

Ori de cîte ori vine vorba de Eminescu și Caragiale, oamenii noștri de cultură, gravi cum îi știm, se grăbesc să le descopere deosebiri în plan metafizic. Eu însă, beneficiind de avantajul de a nu fi om de cultură, cred că Eminescu și Caragiale se deosebesc într-un plan mult mai pămîntesc: În cel al părerii despre femei. Citiți tot articolul →

Deslușirea mecanismelor prin care ditamai literatura română, patria lui Eminescu și a lui Titu Maiorescu, a putut fi redusă la gubernia realismului socialist în anii 1947-1953, m-a constrâns, pe vremuri, să citesc și să fișez „Scînteia” postbelică. Se întâmpla asta prin anii ʼ80. Citiți tot articolul →

Cu ani în urmă, în 2004, Editura Ministerului Administrației și Internelor trimitea în librării și biblioteci volumul „Miniștri de Interne în Parlamentul României”. Sub acest titlu, istoricul Constantin Gheorghe reunea cele mai semnificative discursuri ținute de miniștrii de Interne... Citiți tot articolul →

Am făcut ce-am făcut și m-am trezit citind cu toată seriozitatea romanul lui Cezar Petrescu „1907”, tipărit în trei volume (1937,1938, 1943) la Editura Cugetarea. Și-au spus cuvîntul două cauze: 1) Lectura-viciu, nărav din copilărie și de care nu mă pot dezbăra nici acum, cînd viața mă obligă... Citiți tot articolul →

În primăvara lui 1951, Editura de Stat pentru Literatură și Artă trimite în librării un cărțoi de 666 de pagini, format mijlociu, sub titlul Drum fără pulbere și semnat de Petru Dumitriu. Cronicile tipărite în scurt timp și respirînd de la un capăt la celălalt entuziasm nemărginit... Citiți tot articolul →

Lucrul la „Istoria literaturii proletcultiste” m-a obligat să parcurg cu creionul în mână presa anilor 1948-1953. Printre altele, Partidul îi spunea acestei prese nu numai ce să scrie, dar și cum să scrie. În 3 iulie 1952 se dă publicității documentul intitulat „Sarcinile actuale ale presei de partid”... Citiți tot articolul →

Sub titlul „Tot sprijinul corespondenților care demască uneltirile chiaburești!”, „Scînteia” din 9 februarie 1952 abordează cazul corespondentului voluntar Gheorghe Popiac, din satul Antohești, comuna Gloduri, raionul Zeletin, regiunea Bîrlad. Citiți tot articolul →

Momente și evenimente comentate de mine. Deși la vremea respectivă eram un adversar categoric al lui Traian Băsescu, am denunțat cu toate armele gazetărești Referendumul pentru suspendarea președintelui, în care am văzut o manevră a USL (PSD+PNL) pentru a pune mîna pe întreaga putere în România. Citiți tot articolul →

Deși din categoria lecturi impuse de viață (aveam nevoie s-o dau gata pentru o emisiune TV, dintre acele producții culturale pentru care te felicită toată lumea, dar nu se uită nimeni laele), am citit cu plăcere biografia lui Paul al II-lea, „Martor al speranței”, scrisă de George Weigel și tradusă în românește de Radu Vasile. Citiți tot articolul →

Despre oroarea stîrnită în opinia publică de la noi de reacția criminală a regimului Carol al II-lea la asasinarea ritualică de către legionari a lui Armand Călinescu, am scris printre altele comentînd Jurnalul lui Mihail Sebastian, victimă a reducerii interesantului scriitor... Citiți tot articolul →

Minimalizare. Vizionarea filmului rusesc Nuremberg, lansat în 2023, mă face să reiau cărțile și broșurile despre Procesul de la Nuremberg, parcurse înainte și după vizita mea la sala 600. Printre cele recitite se numără și broșura Le Proces de Nuremberg. Un guide concis... Citiți tot articolul →

6 martie 1949. O zi ce poate fi fixată, din perspectiva timpului istoric trecut, ca debutul isteriei americane numite maccarthism. Altfel zis, al spaimei colective că spionii sovietici sînt plantați peste tot în instituțiile SUA, de unde transmit Moscovei informații vitale în conflictul planetar numit Războiul Rece. Citiți tot articolul →